ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4308/2014

Decizia nr. 4308/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 04 octombrie 2013, sub nr. 32515/3/2013, reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Local al Orașului Cernavodă și Orașul Cernavodă prin Primar, a solicitat să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 236.493,52 RON, reprezentând contravaloarea facturilor aferente consumului de energie electrică pentru perioada iunie 2010 - iunie 2012 și a consumului de apă pentru perioada iulie 2010 - mai 2012, la plata dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1294 din 19 martie 2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Local al Orașului Cernavodă și Orașul Cernavodă, prin Primar, în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1770 din 19 iunie 2014, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială și material-funcțională, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, a constatat ivit conflictul de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamanta A. SA a solicitat să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 236.493,52 RON reprezentând contravaloarea facturilor aferente consumului de energie electrică pentru perioada iunie 2010 - iunie 2012 și a consumului de apă pentru perioada iulie 2010 - mai 2012, precum și la plata dobânzii legale.

Tribunalul Constanța a reținut cu justețe - în opinia Înaltei Curți - că, deși contractul a fost denumit contract de administrare, în fapt, voința părților, astfel cum rezultă și din clauzele contractului și din derularea efectivă a acestuia, a fost aceea a încheierii unui contract de închiriere.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca „activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.

Raportat la aceste dispoziții legale și la situația de fapt, Înalta Curte constată, în acord cu hotărârea Tribunalului Constanța, că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile cu caracter special prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, inclusiv cele cuprinse art. 286, ce atrag competența de soluționare în primă instanță a secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

Prin urmare, pretenția concretă dedusă judecății nu vizează un act administrativ, competența instanțelor de contencios administrativ fiind astfel exclusă.

În raport cu obiectul cererii și temeiul de drept al acesteia, se constată ca raportul juridic dedus judecății are caracter eminamente civil.

În ceea ce privește competența teritorială, Înalta Curte reține că, în cauză, este incidentă competența teritorială alternativă, reglementată de art. 116 C. proc. civ., iar reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul București.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Orașului Cernavodă și Orașul Cernavodă, prin Primar, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2014.