ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 609/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 609/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 609/2015
Prin Decizia nr. 3904 din 10 octombrie 2012,
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins ca inadmisibil
recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 627 din 22 septembrie
2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, reținându-se în
considerente că, hotărârea atacată de recurentul A. a dobândit caracter
irevocabil odată cu soluționarea recursului și, prin urmare nu mai putea fi
supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.
Împotriva acestei
decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, care a fost soluționată
de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin Decizia nr.
3855 din 8 noiembrie 2013, în sensul anulării ca netimbrată a cererii de
revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 3904 din 10
octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a
civilă, în Dosarul nr. x/221/2010.
Această decizie a
făcut obiectul contestației în anulare, soluționată prin Decizia nr. 1847 din
22 mai 2014 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă,
prin care a fost anulată ca netimbrată contestația în anulare formulată de
contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3855 din 8 noiembrie 2013 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
Împotriva acestei
decizii, contestatorul A. a formulat contestație în anulare, care a fost soluționată
prin Decizia nr. 3403 din 4 noiembrie 2014 de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2014, în sensul admiterii
contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr.
1847 din 22 mai 2014, pe care a anulat-o, fixând termen pentru judecarea
contestației în anulare la data de 24 februarie 2015, reținându-se că, din
eroare instanța nu a observat dovada achitării taxei judiciare de timbru și a
procedat la soluționarea cauzei.
În motivarea contestației
în anulare, contestatorul A. nu a indicat motivele de drept pe care se
întemeiază cererea formulată, susținând în esență că, instanțele de judecată pe
rolul cărora a avut dosare în legătură cu contestația la executare prin care a
contestat formele de executare silită pornite de B. privind nerestituirea
împrumutului acordat prin contractul de credit din 28 noiembrie 2007 nu au avut
în vedere Sentința nr. 5361 din 29 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr.
x/221/2010* de către Judecătoria Deva, prin care s-a admis în parte contestația
la executare, fiind anulată adresa de înființare a popirii și actele de
executare subsecvente.
Intimata B. a depus
întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.
Contestația în
anulare este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
În condițiile art.
317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în
anulare pentru motivele arătate la pct. 1 și 2, precum nerespectarea
condițiilor legale referitoare la citarea părților pentru ziua când s-a judecat
pricina și încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
În acest sens, pentru
a fi incidente dispozițiile mai sus-evocate, respectiv neîndeplinirea
procedurii "de chemare a părții", pentru ziua când s-a judecat
pricina, "potrivit cu cerințele legii" este necesar ca orice
neregularitate procedurală privitoare la citarea părții, pentru ziua când s-a
judecat cauza în fond, să poată constitui temei pentru exercitarea contestației
în anulare, iar în ceea ce privește situația când hotărârea a fost dată de
judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la
competență este necesar a fi nesocotite regulile de competență absolută.
Fiind o cale de
retractare a unei hotărâri definitive, iar nu de cenzură judiciară, contestația
în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de
lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor
motive care au fost soluționate de instanță.
În ceea ce privește
dispozițiile art. 318 C. proc. civ., acestea prevăd într-adevăr, în prima teză
că hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu recurs atunci când
dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Având în vedere
caracterul de excepție al textului evocat, analiza privind existența unei
"greșeli materiale" presupune o interpretare restrictivă în sensul că
trebuie avute în vedere numai acele greșeli materiale care au caracter
procedural și care au dus în mod necesar la pronunțarea unei soluții eronate.
Este de observat că o
astfel de eroare trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății
pentru verificarea căreia să nu fie necesară reexaminarea fondului cauzei sau o
reapreciere a probelor.
Față de aceste
precizări prealabile, din motivele dezvoltate de contestator, rezultă că s-au
formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, tinzând în realitate
la o reformare a soluției, printr-o rediscutare a probelor.
Contestația în
anulare fiind o cale de atac extraordinară de retractare a fost creată de lege
doar pentru remedierea unor greșeli materiale și nu pentru reformarea unor
greșeli de fond, iar în aceste condiții, aceasta nu poate fi exercitată pentru
remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de
interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.
Astfel, motivele
invocate de către contestator, potrivit cărora, instanțele nu au avut în vedere
Sentința nr. 5361 din 29 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. x/221/2010
de către Judecătoria Deva, prin care a fost admisă în parte contestația la
executare și anulată adresa de înființare a popirii, precum și actele de
executare subsecvente, se constată că nu sunt incidente în cauză, astfel încât
va respinge această cale de atac de retractare.
În acest context,
motivele invocate privind considerentele deciziei a cărei anulare se solicită,
se constată că nu sunt specifice contestației în anulare, prevăzută de
dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmând a respinge
contestația în anulare formulată de contestatorul A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3855 din 8
noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 februarie 2015.
Procesat de GGC - CL