ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 609/2015

Decizia nr. 609/2015 Prin Decizia nr. 3904 din 10 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 627 din 22 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, reținându-se în considerente că, hotărârea atacată de recurentul A. a dobândit caracter irevocabil odată cu soluționarea recursului și, prin urmare nu mai putea fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare. Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, care a fost soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 3855 din 8 noiembrie 2013, în sensul anulării ca netimbrată a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 3904 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/221/2010.

Această decizie a făcut obiectul contestației în anulare, soluționată prin Decizia nr. 1847 din 22 mai 2014 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care a fost anulată ca netimbrată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3855 din 8 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestație în anulare, care a fost soluționată prin Decizia nr. 3403 din 4 noiembrie 2014 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2014, în sensul admiterii contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1847 din 22 mai 2014, pe care a anulat-o, fixând termen pentru judecarea contestației în anulare la data de 24 februarie 2015, reținându-se că, din eroare instanța nu a observat dovada achitării taxei judiciare de timbru și a procedat la soluționarea cauzei.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul A. nu a indicat motivele de drept pe care se întemeiază cererea formulată, susținând în esență că, instanțele de judecată pe rolul cărora a avut dosare în legătură cu contestația la executare prin care a contestat formele de executare silită pornite de B. privind nerestituirea împrumutului acordat prin contractul de credit din 28 noiembrie 2007 nu au avut în vedere Sentința nr. 5361 din 29 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. x/221/2010* de către Judecătoria Deva, prin care s-a admis în parte contestația la executare, fiind anulată adresa de înființare a popirii și actele de executare subsecvente. Intimata B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.

Contestația în anulare este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente: În condițiile art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele arătate la pct. 1 și 2, precum nerespectarea condițiilor legale referitoare la citarea părților pentru ziua când s-a judecat pricina și încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

În acest sens, pentru a fi incidente dispozițiile mai sus-evocate, respectiv neîndeplinirea procedurii "de chemare a părții", pentru ziua când s-a judecat pricina, "potrivit cu cerințele legii" este necesar ca orice neregularitate procedurală privitoare la citarea părții, pentru ziua când s-a judecat cauza în fond, să poată constitui temei pentru exercitarea contestației în anulare, iar în ceea ce privește situația când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență este necesar a fi nesocotite regulile de competență absolută. Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, iar nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor motive care au fost soluționate de instanță.

În ceea ce privește dispozițiile art. 318 C. proc. civ., acestea prevăd într-adevăr, în prima teză că hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu recurs atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Având în vedere caracterul de excepție al textului evocat, analiza privind existența unei "greșeli materiale" presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greșeli materiale care au caracter procedural și care au dus în mod necesar la pronunțarea unei soluții eronate. Este de observat că o astfel de eroare trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății pentru verificarea căreia să nu fie necesară reexaminarea fondului cauzei sau o reapreciere a probelor.

Față de aceste precizări prealabile, din motivele dezvoltate de contestator, rezultă că s-au formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, tinzând în realitate la o reformare a soluției, printr-o rediscutare a probelor. Contestația în anulare fiind o cale de atac extraordinară de retractare a fost creată de lege doar pentru remedierea unor greșeli materiale și nu pentru reformarea unor greșeli de fond, iar în aceste condiții, aceasta nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

Astfel, motivele invocate de către contestator, potrivit cărora, instanțele nu au avut în vedere Sentința nr. 5361 din 29 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. x/221/2010 de către Judecătoria Deva, prin care a fost admisă în parte contestația la executare și anulată adresa de înființare a popirii, precum și actele de executare subsecvente, se constată că nu sunt incidente în cauză, astfel încât va respinge această cale de atac de retractare. În acest context, motivele invocate privind considerentele deciziei a cărei anulare se solicită, se constată că nu sunt specifice contestației în anulare, prevăzută de dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmând a respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3855 din 8 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2015. Procesat de GGC - CL