ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 758/2013

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 40/2012 din 2

februarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia,  secția I civilă, a admis recursul

declarat de reclamantul F.R. împotriva Deciziei civile nr. 671/2012 a

Tribunalului Alba, pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei la

Tribunalul Alba, pentru judecarea apelului.

Pentru a pronunța

această decizie instanța a reținut că potrivit art. 282

1

C. proc.

civ. sunt supuse apelului, hotărârile judecătorești date în primă instanță în

cererile introduse pe cale principală în litigiile al căror obiect are o

valoare de până la 100.000 RON inclusiv, că în cauza de față scopul acțiunii îl

constituie redobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil a cărui

valoare este mai mare de 100.000 RON, astfel că și calea de atac care trebuia

judecată în cauză de tribunal este apelul.

Tribunalul Alba a

judecat cauza în complet de 3 judecători, deși față de valoarea litigiului și

de prevederile art. 282

1

C. proc. civ., potrivit art. 54 alin. (2)

din Legea nr. 304/2004, actualizată trebuia să judece în complet de 2

judecători, astfel că instanța nu a fost constituită potrivit prevederilor

legale, fiind încălcate dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ.

Prin Decizia civilă

nr. 671/2011 din 16 septembrie 2011, Tribunalul Alba, secția civilă, a respins

recursul declarat de reclamantul F.R., împotriva Sentinței civile nr. 5144 din

29 octombrie 2010 a Judecătoriei Alba Iulia și a obligat recurentul să

plătească pârâților A.I. și A.L., suma de 2.000 RON, cheltuieli de judecată în

recurs.

Prin cererea

înregistrată la data de 5 martie 2012, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia,

revizuenții, A.I. și A.L. au solicitat modificarea Deciziei civile nr. 40/2012

din 2 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă,

în contradictoriu cu reclamantul F.R., în sensul respingerii recursului ca

nefondat și menținerii Deciziei civile nr. 671/2011 a Tribunalului Alba, secția

civilă, pronunțată în recursul anterior, în același dosar.

În drept, au fost

invocate prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor pe care se întemeiază prezenta cerere, revizuenții au arătat că

există două hotărâri potrivnice irevocabile, Decizia civilă nr. 671/2011 din 16

septembrie 2011 a Tribunalului Alba, secția civilă și Decizia civilă nr. 40/2012

din 2 februarie 2012, a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, ambele date

de instanțe de recurs, în una și aceiași pricină, între aceleași persoane,

având aceiași calitate.

Revizuenții consideră

că Decizia civilă nr. 40/2012 din 2 februarie 2012, a Curții de Apel Alba

Iulia, secția I civilă este nelegală, pentru că este ulterioară Deciziei civile

nr. 671/2011 a Tribunalului Alba, secția civilă, prin care a fost infirmată o

hotărâre irevocabilă și că potrivit art. 299 C. proc. civ. pot fi atacate cu

recurs hotărârile pronunțate în apel și cele date fără drept de apel, deci cele

date în recurs nu mai pot fi supuse unui nou recurs.

De altfel și termenul

de recurs curge de la data comunicării hotărârii și că în cauză nu s-a făcut

comunicarea, deci nu există un asemenea termen, motiv pentru care recursul

judecat de Curtea de Apel Alba Iulia se impune a fi respins ca inadmisibil.

Revizuenții critică

soluția curții de apel de admitere a recursului declarat de reclamant, de

casare a deciziei atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare Tribunalului

Alba, pentru soluționarea căii de atac a apelului în raport de stabilirea

valorii obiectului acțiunii și compunerea completului de judecată, susținând că

odată stabilită valoarea litigiului în fața instanței de fond, aceasta nu mai

poate fi schimbată.

Ca atare, cum

Tribunalul Alba a hotărât că raportat la valoarea declarată și timbrată de

recurent, recursul iar nu apelul este calea legală de atac, fapt pentru care,

în complet legal constituit, acesta a și procedat la judecata recursului, iar

prin Decizia nr. 671/2011, l-a respins ca nefondat, astfel că atât afirmația

instanței de recurs privind valoarea imobilului cât și cea privind compunerea

completului de judecată de la tribunal nu sunt corecte.

Curtea de Apel Alba

Iulia, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 228/2012 din 19 aprilie 2012,

potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că cererea de

revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din același cod, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Intimatul F.R. a

transmis întâmpinare la data de 13 aprilie 2013, prin care a invocat excepția

tardivității formulării cererii de revizuire, precum și excepția

inadmisibilității acesteia, motivat de faptul că în raport de dispozițiile art.

324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de depunere al cererii de

revizuire este de 1 lună, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 7 alin. (1) C.

proc. civ., și se va socoti, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când

acestea au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la

pronunțare; și de neîndeplinirea cerințelor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

întrucât în cauză nu este vorba de două hotărâri definitive contradictorii,

acestea fiind pronunțate în cadrul aceluiași dosar.

Analizând cu

prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 civilă raportat la art. 324 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ. excepția tardivității formulării cererii de revizuire,

invocată de intimatul F.R. prin întâmpinarea transmisă la dosar, Înalta Curte

constată că aceasta este neîntemeiată și pe cale de consecință, o va respinge,

pe considerentele ce succed:

Conform art. 324

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în cazul de revizuire reglementat de art. 322 pct.

7 (dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad

sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane,

având aceeași calitate), termenul de revizuire este de o lună și se socotește

de la data pronunțării ultimei decizii.

Având în vedere că

Decizia nr. 40 din 2 februarie 2012, a cărei revizuire se solicită, nu se

înscrie în categoria celor menționate, Înalta Curte va respinge excepția

tardivității cererii de revizuire formulată de intimatul F.R.

Înalta Curte

examinând Decizia civilă nr. 40/2012 din 2 februarie 2012, Curtea de Apel Alba

Iulia, secția I civilă, din perspectiva condițiilor de admisibilitate a unei

cereri de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 alin. (1) și art. 322

pct. 7 C. proc. civ., constată că cererea este inadmisibilă pentru motivele ce

se vor arăta.

Art. 322 alin. (1) C.

proc. civ., stabilește condițiile generale de admisibilitate a unei cereri de

revizuire și anume ca aceasta să poarte asupra unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare respectiv asupra unei hotărâri

pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Revizuirea pentru

contrarietate de hotărâri, bazată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența

unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice

(contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare

diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al

doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau,

dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea

reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o

constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de

lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar

având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație

executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se

prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația

anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât

prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului

judecat.

Astfel, în lumina

acestor dispoziții, revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se

poate cere și poate fi făcută doar în situația în care această hotărâre evocă

fondul cauzei, indiferent care dintre motivele prevăzute de art. 322 pct. 1 - 9

C. proc. civ. ar fi invocate în motivarea respectivei cereri de revizuire.

Din verificarea

întregii documentații, apare în mod clar că decizia a cărei revizuire se cere

nu evocă fondul cauzei, prin aceea că soluția dată a fost de admitere a

recursului reclamantului F.R., casarea Deciziei civile nr. 671/2012 a

Tribunalului Alba, secția civilă, și trimiterea cauzei pentru judecarea

apelului la Tribunalul Alba, iar cele două hotărâri pretins potrivnice sunt

pronunțate în cadrul aceleiași cauze, și în același dosar, în faze procesuale

diferite, determinate de căile de atac exercitate.

Astfel se constată

că, în cauză, nu sunt întrunite nici condițiile generale de admisibilitate

prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. și nici cele specifice

reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., hotărârile ce formează obiectul

prezentei cereri de revizuire neînscriindu-se în niciuna din ipotezele

reglementate de evocatele texte legale, Înalta Curte, va admite excepția

inadmisibilității și va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității cererii de revizuire formulată de intimatul F.R. Admite excepția

inadmisibilității.

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuenții A.I. și A.L. împotriva Deciziei nr. 40 din 2

februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 26 februarie 2013.

Procesat de GGC - AA