ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 758/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 40/2012 din 2 februarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a admis recursul declarat de reclamantul F.R. împotriva Deciziei civile nr. 671/2012 a Tribunalului Alba, pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Alba, pentru judecarea apelului. Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că potrivit art. 282 1 C. proc. civ. sunt supuse apelului, hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 RON inclusiv, că în cauza de față scopul acțiunii îl constituie redobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil a cărui valoare este mai mare de 100.000 RON, astfel că și calea de atac care trebuia judecată în cauză de tribunal este apelul.

Tribunalul Alba a judecat cauza în complet de 3 judecători, deși față de valoarea litigiului și de prevederile art. 282 1 C. proc. civ., potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, actualizată trebuia să judece în complet de 2 judecători, astfel că instanța nu a fost constituită potrivit prevederilor legale, fiind încălcate dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ. Prin Decizia civilă nr. 671/2011 din 16 septembrie 2011, Tribunalul Alba, secția civilă, a respins recursul declarat de reclamantul F.R., împotriva Sentinței civile nr. 5144 din 29 octombrie 2010 a Judecătoriei Alba Iulia și a obligat recurentul să plătească pârâților A.I. și A.L., suma de 2.000 RON, cheltuieli de judecată în recurs.

Prin cererea înregistrată la data de 5 martie 2012, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, revizuenții, A.I. și A.L. au solicitat modificarea Deciziei civile nr. 40/2012 din 2 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în contradictoriu cu reclamantul F.R., în sensul respingerii recursului ca nefondat și menținerii Deciziei civile nr. 671/2011 a Tribunalului Alba, secția civilă, pronunțată în recursul anterior, în același dosar. În drept, au fost invocate prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor pe care se întemeiază prezenta cerere, revizuenții au arătat că există două hotărâri potrivnice irevocabile, Decizia civilă nr. 671/2011 din 16 septembrie 2011 a Tribunalului Alba, secția civilă și Decizia civilă nr. 40/2012 din 2 februarie 2012, a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, ambele date de instanțe de recurs, în una și aceiași pricină, între aceleași persoane, având aceiași calitate.

Revizuenții consideră că Decizia civilă nr. 40/2012 din 2 februarie 2012, a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă este nelegală, pentru că este ulterioară Deciziei civile nr. 671/2011 a Tribunalului Alba, secția civilă, prin care a fost infirmată o hotărâre irevocabilă și că potrivit art. 299 C. proc. civ. pot fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în apel și cele date fără drept de apel, deci cele date în recurs nu mai pot fi supuse unui nou recurs. De altfel și termenul de recurs curge de la data comunicării hotărârii și că în cauză nu s-a făcut comunicarea, deci nu există un asemenea termen, motiv pentru care recursul judecat de Curtea de Apel Alba Iulia se impune a fi respins ca inadmisibil.

Revizuenții critică soluția curții de apel de admitere a recursului declarat de reclamant, de casare a deciziei atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare Tribunalului Alba, pentru soluționarea căii de atac a apelului în raport de stabilirea valorii obiectului acțiunii și compunerea completului de judecată, susținând că odată stabilită valoarea litigiului în fața instanței de fond, aceasta nu mai poate fi schimbată. Ca atare, cum Tribunalul Alba a hotărât că raportat la valoarea declarată și timbrată de recurent, recursul iar nu apelul este calea legală de atac, fapt pentru care, în complet legal constituit, acesta a și procedat la judecata recursului, iar prin Decizia nr. 671/2011, l-a respins ca nefondat, astfel că atât afirmația instanței de recurs privind valoarea imobilului cât și cea privind compunerea completului de judecată de la tribunal nu sunt corecte.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 228/2012 din 19 aprilie 2012, potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din același cod, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Intimatul F.R. a transmis întâmpinare la data de 13 aprilie 2013, prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire, precum și excepția inadmisibilității acesteia, motivat de faptul că în raport de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de depunere al cererii de revizuire este de 1 lună, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc.

civ., și se va socoti, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când acestea au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; și de neîndeplinirea cerințelor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât în cauză nu este vorba de două hotărâri definitive contradictorii, acestea fiind pronunțate în cadrul aceluiași dosar. Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 civilă raportat la art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de intimatul F.R. prin întâmpinarea transmisă la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și pe cale de consecință, o va respinge, pe considerentele ce succed: Conform art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., în cazul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 (dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate), termenul de revizuire este de o lună și se socotește de la data pronunțării ultimei decizii. Având în vedere că Decizia nr. 40 din 2 februarie 2012, a cărei revizuire se solicită, nu se înscrie în categoria celor menționate, Înalta Curte va respinge excepția tardivității cererii de revizuire formulată de intimatul F.R. Înalta Curte examinând Decizia civilă nr. 40/2012 din 2 februarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, din perspectiva condițiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 alin. (1) și art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., constată că cererea este inadmisibilă pentru motivele ce se vor arăta. Art. 322 alin. (1) C. proc. civ., stabilește condițiile generale de admisibilitate a unei cereri de revizuire și anume ca aceasta să poarte asupra unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare respectiv asupra unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat. Astfel, în lumina acestor dispoziții, revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere și poate fi făcută doar în situația în care această hotărâre evocă fondul cauzei, indiferent care dintre motivele prevăzute de art. 322 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. ar fi invocate în motivarea respectivei cereri de revizuire. Din verificarea întregii documentații, apare în mod clar că decizia a cărei revizuire se cere nu evocă fondul cauzei, prin aceea că soluția dată a fost de admitere a recursului reclamantului F.R., casarea Deciziei civile nr. 671/2012 a Tribunalului Alba, secția civilă, și trimiterea cauzei pentru judecarea apelului la Tribunalul Alba, iar cele două hotărâri pretins potrivnice sunt pronunțate în cadrul aceleiași cauze, și în același dosar, în faze procesuale diferite, determinate de căile de atac exercitate. Astfel se constată că, în cauză, nu sunt întrunite nici condițiile generale de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. și nici cele specifice reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., hotărârile ce formează obiectul prezentei cereri de revizuire neînscriindu-se în niciuna din ipotezele reglementate de evocatele texte legale, Înalta Curte, va admite excepția inadmisibilității și va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității cererii de revizuire formulată de intimatul F.R. Admite excepția inadmisibilității. Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții A.I. și A.L. împotriva Deciziei nr. 40 din 2 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 februarie 2013. Procesat de GGC - AA