ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2807/2015

Decizia nr. 2807/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 mai 2015, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de reclamanta SC A. SRL în Dosarul civil nr. x/62/2014 al Curții de Apel Brașov.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 84 alin. (1) și (2) din noul Cod de Procedură Civilă, invocată de reclamantă, nu are legătură cu soluționarea cauzei, fiind inadmisibilă.

Instanța a reținut că art. 84 alin. (1) și (2) din noul Cod de Procedură Civilă are în vedere reprezentarea convențională a persoanelor juridice, că aceste dispoziții legale au în vedere declararea recursului, redactarea cererii și a motivelor de recurs, ori, în cauză, SC A. SRL are calitatea de intimată, iar nu de recurentă, astfel că dispozițiile legale invocate de aceasta nu i se aplică, aceasta neformulând recurs în cauză.

Prin urmare, curtea de apel a constatat că excepția de neconstituționalitate invocată vizează calea de atac a recursului, ori reclamanta nu a declarat recurs în cauză, ci a formulat doar întâmpinare, astfel că această excepție apare ca fiind inadmisibilă, neavând legătură cu soluționarea cauzei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC „A.” SRL, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului declarat de reclamantă, a luat act de faptul că la dosarul cauzei au fost depuse de către recurentă, prin administrator, o serie de înscrisuri din care rezultă faptul că aceasta înțelege să renunțe la judecarea recursului promovat în prezenta cauză.

Constatând că, în speță, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., republicat, care prevăd că: “Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”.

Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., republicat: ,,Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol: „ Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.”

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei-reclamante, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (6), teza a doua C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei-reclamante la judecata căii de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta SC „A.” SRL împotriva Încheierii din 20 mai 2015 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2015.

Procesat de GGC - LM