ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1567/2015

Decizia nr. 1567/2015

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 121 din data de 15 septembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 599 raportat la art. 598 alin. (1) lit. c), d) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de A. împotriva executării sentinței penale nr. 104 din 02 septembrie 2014 pronunțată Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/32/2014, contestație în a cărei motivare s-a susținut că nu s-a dedus din pedeapsă perioada executată, de la data reținerii din 23 februarie 3009 și nu s-au avut în vedere cele 453 zile de liberare anticipată acordate de autoritățile italiene.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul a fost obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:

Sub nr. 249/32/2015 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, contestația la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva executării sentinței penale nr. 104 din data de 02 septembrie 2014 pronunțată Curtea de Apel Bacău în Dosar nr. x/32/2014.

Prin sentința penală nr. 104 din data de 02 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosar nr. x/32/2014, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a recunoscut sentința penală nr. 279/2009 pronunțată de Tribunalul Montova Republica Italiană la data de 14 octombrie 2009, definitivă la data de 17 iunie 2011, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de C. pen. român la art. 233 - 234 alin. (1) lit. a) și d), art. 205 alin. (1).

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării restului de pedeapsă de 3 ani, 5 luni și 12 zile închisoare.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus perioada executată de la data de 18 iunie 2014 la zi.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

S-a motivat că o pedeapsă de 10 ani închisoare, a cărei executare a început la 23 februarie 2009 urmează să expire la data de 22 februarie 2019.

Instanța a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării restului de pedeapsă de 3 ani, 5 luni și 12 zile închisoare, raportat la perioada executată până la data de 14 iunie 2014 și data expirării pedepsei în statul emitent, respectiv 01 decembrie 2017, ținând cont și de 450 zile pentru eliberare anticipată deja acordată.

S-a apreciat, în examinarea primei obiecțiuni din contestația la executare, că, din moment ce instanța care a recunoscut hotărârea străină de condamnare a determinat durata deja executată în sistemul penitenciar italian-1260 zile închisoare - și, în raport cu aceasta, durata rămasă de executat în sistemul penitenciar din România - 3 ani, 5 luni și 12 zile  - în mod corect a fost dedusă durata executată cu începere de la 14 iunie 2014 (data începerii efective a executării restului de pedeapsă în acest din urmă sistem penitenciar), iar nu de la 23 februarie 2009, cum fără temei s-a solicitat.

Cât privește cea de a doua obiecție nesocotirea unei durate de 453 zile (în realitate 450) de liberare anticipată (cf. legislației italiene) s-a reținut că, prin decizia nr. 15 din data de 22 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea de principiu a unei probleme de drept, s-a stabilit că, după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu persoanei condamnate de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România.

Cum dezlegarea acestei chestiuni de drept este obligatorie pentru instanțe, conform art. 477 alin. (3) C. proc. pen., Curtea a constatat că perioada de 453 de zile de eliberare anticipată acordată de statul de condamnare italian, nu poate fi dedusă din restul de pedeapsă de 3 ani, 5 luni și 12 zile închisoare, ce se execută în România.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, condamnatul A. a formulat contestația de față, prin care, apreciind, în termeni generali, că există nelămuriri cu privire la pedeapsa care se execută și la perioada executată, ce trebuie dedusă (cf. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.), a solicitat, în termeni expreși, deducerea duratei executate de la 23 februarie 2009, la zi (în loc de 14 iunie 2014, la zi), considerând că pedeapsa care se execută este cea de 10 ani închisoare stabilită de instanța italiană.

Examinând contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 121 din data de 15 septembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, atât în raport cu susținerile apărătorului cât și în raport cu actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din moment ce, printr-o sentință rămasă definitivă în forma în care a fost pronunțată (nr. 104 din data de 2 septembrie 2014), instanța de recunoaștere, constatând că, din pedeapsa de 10 ani închisoare, condamnatul A. - contestatorul din cauza de față - executase în sistemul penitenciar italian 1260 zile închisoare, a determinat restul de pedeapsă executabil într-un penitenciar din România - hotărând că aceasta este de 3 ani, 5 luni și 12 zile închisoare - în mod corect s-a dedus, din acest rest, iar nu din pedeapsa întreagă (10 ani închisoare), durata executată în România, cu începere de la 14 iunie 2014. în aceste circumstanțe, în mod evident deducerea duratei executate cu începere de la 23 februarie 2009 nu era posibilă.

Așa fiind, se constată că în mod corect prima instanță a respins obiecția din contestația la executare referitoare la o pretinsă greșită deducere a duratei executate.

Totodată prin decizia nr. 15 din data de 22 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea de principiu a unei probleme de drept s-a stabilit că după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, motiv pentru care se constată că perioada de 453 de zile de eliberare anticipată acordate de statul de condamnare italian nu poate fi dedusă din pedeapsa de 3 ani, 5 luni și 12 zile închisoare, ce se execută în România.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința contestată este legală și temeinică și în temeiul art. 425

1

pct. 7 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 121 din data de 15 septembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 240 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 121 din data de 15 septembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 240 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2015.