ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 336/2016

Decizia nr. 336/2016

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 153 din 10 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. cu privire la sentința penală nr. 124 din 9 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/32/2014.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe contestator să plătească statului 500 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 124 din 09 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/32/2015 s-a dispus, în temeiul art. 154 pct. 6 lit. a) din Legea nr. 302/2004 (republicată) s-a admis cererea formulată de Ministerul Justiției din Spania și, în consecință:

S-a dispus recunoașterea sentinței nr. 74 din 14 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. x de Audiența Provincială din Madrid, secția a III-a, Spania, prin care s-a dispus condamnarea persoanei A., la o pedeapsă rezultantă de 20 ani închisoare.

S-a dispus transferarea în România a persoanei condamnate pentru executarea în continuare a pedepsei mai sus menționate.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 29 iunie 2012 la zi.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În considerentele sentinței s-a arătat că, prin rezoluția cu nr. x/II/5/2014 din 02 iulie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău înregistrată la această instanță cu nr. x/32/2014 a fost trimisă spre competentă soluționare cererea formulată de Ministerul Justiției din Spania prin care s-a solicitat recunoașterea sentinței 74 din 14 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. x de Audiența Provincială din Madrid, secția a III-a, Spania, prin care s-a dispus condamnarea persoanei A., la o pedeapsă de 20 ani închisoare, cât și transferarea acestuia în România în vederea continuării executării pedepsei.

Au fost atașate în traducere legalizată cererea de transfer formulată de autoritățile judiciare din Spania, transcrierea hotărârii de condamnare, mandatul de executare a pedepsei închisorii, extras C. pen. spaniol. La dosar a fost depus și cazierul judiciar al persoanei condamnate.

Analizând înscrisurile depuse de către parchet Curtea a reținut că prin sentința 74 din 14 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. x de Audiența Provincială din Madrid, secția a III-a, Spania s-a dispus condamnarea persoanei A., la o pedeapsă de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de obligare la practicarea prostituției (patru infracțiuni), obligare de minori la practicarea prostituției, întreruperea cursului sarcinii.

S-a reținut, în esență, că începând cu anul 2000, A. a determinat mai multe femei de naționalitate română să se deplaseze în Spania, sub diverse motive, ulterior obligându-le să practice prostituția prin întrebuințare de amenințări și agresiuni fizice, cazându-le în apartamente unde erau controlate în permanență și supravegheate. De asemenea, A. coordona alți inculpați, repartizându-le femeile, cu scopul de a le controla și a le lua câștigurile, le indica locurile unde urmau să practice prostituția și se întâlnea periodic cu aceștia pentru a administra munca femeilor și pentru a i se raporta câștigurile obținute.

Totodată, față de una dintre victime care era însărcinată, A., împreună cu alte persoane, a procedat la întreruperea cursului sarcinii, fără consimțământul victimei.

În raport de dispozițiile cuprinse în Legea nr. 302/2004 (republicată) privind cooperarea judiciară internațională în materie penală s-au constatat îndeplinite condițiile pentru recunoașterea hotărârilor pronunțate de autoritatea judecătorească spaniolă precum și pentru transferul persoanei condamnate, astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 155 și urm.

Astfel, s-a arătat că hotărârea menționată este definitivă și executorie, faptele pentru care au fost dispuse condamnările constituie infracțiuni și potrivit legii penale române, iar persoana condamnată este cetățean român.

Cu privire la natura și cuantumul pedepselor aplicate de către autoritățile judiciare spaniole, acestea își regăsesc corespondent în legea penală română, respectiv sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, trafic de minori, întreruperea cursului sarcinii, fapte prevăzute și pedepsite de art. 367, 210, 211 și 201 C. pen.

Pedeapsa aplicată persoanei condamnate de către autoritățile spaniole corespunde, ca natură și cuantum limitelor de pedeapsă prevăzute de legislația română, astfel că nu s-a impus convertirea acesteia.

Totodată, s-a observat că persoana condamnată și-a dat acordul pentru a fi transferat în România în vederea continuării executării pedepsei.

În consecință, Curtea a admis cererea autorităților judiciare spaniole și a dispus recunoașterea sentinței nr. 74 din 14 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. x de Audiența Provincială din Madrid, secția a III-a, Spania, prin care s-a dispus condamnarea persoanei A., la o pedeapsă rezultantă de 20 ani închisoare.

S-a dispus transferarea în România a persoanei condamnate pentru executarea în continuare a pedepsei mai sus menționate.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 29 iunie 2012 la zi.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva sentinței a formulat contestație la executare petentul A.

În motivarea contestației s-au arătat punctual următoarele:

- infracțiunile de constituire de grup infracțional organizat și de trafic de persoane nu erau incriminate la data săvârșirii faptelor;

- pentru infracțiunea de avort a intervenit prescripția răspunderii penale;

- în cauză sunt incidente și prevederile Legii nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse;

- urmare a aplicării dispozițiilor privitoare la grațiere și prescripție, totalul pedepselor aplicate de către autoritățile judiciare spaniole este de 17 ani, sens în care s-a solicitat reducerea pedepsei stabilite prin hotărârea de recunoaștere la acest cuantum.

Au fost invocate prevederile art. 151, 154, 157 din Legea nr. 302/2004.

Inițial, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bacău cu nr. x/32/2015 și declinată la Curtea de Apel București prin sentința penală nr. 88 din 25 iunie 2015 a Curții de Apel Bacău.

Prin sentința penală nr. 140/F din 03 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, iar prin încheierea nr. x din 22 septembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în soluționarea conflictului negativ de competență a fost stabilită competența în favoarea Curții de Apel Bacău.

Procedând la analiza contestației formulate Curtea de Apel Bacău a observat că aceasta este nefondată întrucât în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile privitoare la dezincriminare, prescripție și grațiere.

Astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În raport de data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, 31 octombrie 2012, de cuantumul pedepselor aplicate, și de termenele de prescripție prevăzute de art. 162 C. pen. s-a constatat că nu s-a împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei pentru nici una dintre pedepsele aplicate.

În contestație s-a făcut referire la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de provocare ilegală a sarcinii, însă acest aspect poate fi analizat doar cu ocazia judecății fondului cauzei, nu în cadrul procedurii de recunoaștere a hotărârii și cu atât mai puțin urmare a contestației la executare.

3.În ceea ce privește grațierea - s-a menționat că, potrivit prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 543/2002, infracțiunile de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și proxenetism sunt excluse de la grațiere.

În ceea ce privește infracțiunea de provocare ilegală a avortului, conform art. 4 din legea respectivă, dispozițiile referitoare la grațiere nu se aplică celor condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă și celor care sunt recidiviști prin condamnări anterioare.

În conformitate cu fișa de cazier judiciar a contestatorului a rezultat că acesta fusese condamnat prin sentința penală nr. 22 din 29 septembrie 1988 a Tribunalului Botoșani la pedeapsa de 15 ani închisoare, din executarea căreia a fost eliberat condiționat la 14 iulie 1998 cu un rest rămas de executat de 1.780 zile închisoare.

Prin urmare, s-a constatat că faptele comise pe teritoriul Spaniei au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind exclusă aplicarea legii de grațiere.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul.

În motivarea

contestației condamnatul a arătat, în esență, că în procedura de recunoaștere a hotărârii judecătorești s-au aplicat greșit dispozițiile legale privind legea română, fiindu-i aplicate prevederile N.C.P. deși în raport cu data comiterii faptelor

ar fi fost aplicabile dispozițiile C. pen. din 1969 care prevedeau alte limite de pedeapsă.

În acest sens, a arătat că infracțiunile de provocare ilegală a avortului prev. de art. 185 alin. (2) C. pen., sancționată cu închisoare de la 1 la 7 ani, proxenetism prev. de art. 329 C. pen., sancționată cu închisoare de la 3 la 10 ani și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen. au fost săvârșite în perioada aferentă anului 2000 sub imperiul V.C.P., astfel că pedeapsa maximă prevăzută de lege la acel moment pentru infracțiunile menționate era de 10 ani închisoare.

Totodată a menționat că, potrivit dispozițiilor art. 135 din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracțiuni, instanța este obligată să verifice condițiile prev. de art. 136 pentru fiecare infracțiune în parte. De asemenea, cu privire la durata pedepsei rezultante aplicate în cazul concursului de infracțiuni, a considerat că aceasta depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente conform legii penale române, caz în care instanța națională adaptează pedepsele aplicate de instanța străină.

A mai arătat că, în cererea de transfer într-un penitenciar din România a fost menționat faptul că se dorește transferul în vederea executării pedepsei și nu pentru continuarea executării pedepsei, astfel cum s-a reținut în sentința penală nr. 124/2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în momentul admiterii cererii de recunoaștere a sentinței penale pronunțate de instanța străină.

De asemenea a susținut că pentru unele din pedepsele pentru care a fost condamnat contestatorul, conform legislației române intervenise prescripția.

Totodată s-a susținut că perioadele de arest preventiv și perioadele executate în Spania au fost deduse în mod greșit.

În acest sens condamnatul a arătat că a fost arestat în luna februarie 2000, a executat 3 luni, a plătit cauțiunea în cuantum de 30.000 de euro și timp de 4 ani s-a aflat sub măsura controlului judiciar până în anul 2004, iar la data de 22 septembrie 2011 s-a predat autorităților spaniole, fiind condamnat în februarie 2012. A precizat faptul că a fost încarcerat la data de 22 septembrie 2011, în contextul în care s-a predat la postul de poliție.

Față de motivele inițiale ale contestației la executare condamnatul, prin apărător, a menționat faptul că nu mai susține argumentele privind incidența dispozițiilor Legii de grațiere nr. 543/2002.

Analizând contestația formulată împotriva hotărârii primei instanțe, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Astfel condamnatul, prin apărător a invocat prescripția răspunderii penale pentru infracțiunea de provocare a avortului - deoarece s-a raportat la data comiterii faptelor (1999) și la pedeapsa care, în opinia sa, ar fi fost prevăzută de legea penală română ( de la 1 la 7 ani închisoare) - deși se afla în executarea pedepsei iar la data solicitării de transfer în România era încarcerat; dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. au în vedere instituția prescripției executării pedepsei care nu este aplicabilă în speță, cursul acestei prescripții fiind întrerupt încă de la încarcerarea sa de către autoritățile judiciare spaniole.

Astfel se impunea deducerea și a unei perioade de arest preventiv de 5 zile. În acest sens, Înalta Curte reține că la fila 28 a sentinței nr. 74 din 14 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x de Audiența Provincială din Madrid, secția a III-a, Spania, prin care s-a dispus condamnarea persoanei A. la o pedeapsă de 20 de ani închisoare și transferarea acesteia în România în vederea continuării executării pedepsei, s-a computat din durata pedepsei un număr de 385 zile, respectiv perioadele de la 02 februarie 2001 la 18 mai 2001 și de la 24 septembrie 2011 la 28 iunie 2012, fără a fi dedusă și perioada de reținere în arestul poliției, respectiv de la 30 ianuarie 2001 la 1 februarie 2001 și de la 22 septembrie 2011 la 23 septembrie 2012, arest preventiv ce rezultă din celelalte documente ale cauzei.

Această deducere eronată a fost preluată și de hotărârea română de recunoaștere a hotărârii străine și de transfer în România și se impune remedierea acestei deficiențe.

Pentru acest motiv, Înalta Curte va admite contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 153 din data de 10 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015, va desființa sentința contestată și, în rejudecare, în temeiul art. 598 lit. d) C. proc. pen., va admite contestația la executare formulată de contestatorul A. și, în consecință, va deduce din pedeapsa recunoscută prin sentința penală nr. 124 din 9 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău perioadele executate, după cum urmează:

- de la 30 octombrie 2001 la 1 februarie 2001;

- de la 2 februarie 2001 la 18 mai 2001;

- de la 22 septembrie 2011 la 23 septembrie 2011;

- de la 24 septembrie 2011 la 28 iunie 2012;

- de la 29 iunie 2012 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de

condamnatul A.

împotriva sentinței penale nr. 153 din data de 10 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015.

Desființează sentința contestată și în rejudecare:

În temeiul art. 598 lit. d) C. proc. pen. admite contestația la executare formulată de contestatorul A. și în consecință:

Deduce din pedeapsa recunoscută prin sentința penală nr. 124 din 9 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău perioadele executate după cum urmează:

-

De la 30 octombrie 2001 la 1 februarie 2001;

- De la 2 februarie 2001 la 18 mai 2001;

- De la 22 septembrie 2011 la 23 septembrie 2011;

- De la 24 septembrie 2011 la 28 iunie 2012;

- Și de la 29 iunie 2012 la zi.

Cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 35 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2016.

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

Secția Penală

Încheierea nr. 336/2016

Ședința din Camera de Consiliu din 22 martie 2016

Calificând solicitarea formulată ca fiind o cerere de îndreptare eroare materială, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin minuta Deciziei nr. 336 din 11 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-au dispus următoarele:

„Admite contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 153 din data de 10 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015.

Desființează sentința contestată și în rejudecare:

În temeiul art. 598 lit. d) C. proc. pen. admite contestația la executare formulată de contestatorul A. și în consecință:

Deduce din pedeapsa recunoscută prin sentința penală nr. 124 din 9 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău perioadele executate după cum urmează:

- De la 30 octombrie 2001 la 1 februarie 2001;

- De la 2 februarie 2001 la 18 mai 2001;

- De la 22 septembrie 2011 la 23 septembrie 2011;

- De la 24 septembrie 2011 la 28 iunie 2012;

- Și de Ia 29 iunie 2012 Ia zi.

Cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 35 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Constatând că la alineatul 4 al minutei menționate s-a strecurat o eroare materială evidentă, constând în aceea că în cuprinsul acestuia s-a trecut „Deduce din pedeapsa recunoscută prin sentința penală nr. 124 din 9 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău perioadele executate după cum urmează:

- De la 30 octombrie 2001 la 1 februarie 2001;

- De la 2 februarie 2001 la 18 mai 2001;

- De la 22 septembrie 2011 la 23 septembrie 2011;

- De la 24 septembrie 2011 la 28 iunie 2012;

- Și de la 29 iunie 2012 la zi."

În loc de „Deduce din pedeapsa recunoscută prin sentința penală nr. 124 din 9 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău perioadele executate după cum urmează:

- De la 30 ianuarie 2001 la 1 februarie 2001;

- De la 2 februarie 2001 la 18 mai 2001;

- De la 22 septembrie 2011 la 23 septembrie 2011;

- De la 24 septembrie 2011 la 28 iunie 2012;

- Și de la 29 iunie 2012 la zi."

În baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen., se va dispune îndreptarea acestei erori materiale, motiv pentru care;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Îndreaptă eroarea materială evidentă strecurată în minuta Deciziei nr. 336 din 11 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în sensul că la alineatul 4 al minutei menționate se va trece „Deduce din pedeapsa recunoscută prin sentința penală nr. 124 din 9 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău perioadele executate după cum urmează:

- De la 30 ianuarie 2001 la 1 februarie 2001;

- De la 2 februarie 2001 la 18 mai 2001;

- De la 22 septembrie 2011 la 23 septembrie 2011;

- De la 24 septembrie 2011 la 28 iunie 2012;

- Și de la 29 iunie 2012 la zi."

În loc de „Deduce din pedeapsa recunoscută prin sentința penală nr. 124 din 9 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău perioadele executate după cum urmează:

- De la 30 octombrie 2001 la 1 februarie 2001;

- De la 2 februarie 2001 la 18 mai 2001;

- De la 22 septembrie 2011 la 23 septembrie 2011;

- De la 24 septembrie 2011 la 28 iunie 2012;

- Și de la 29 iunie 2012 la zi."

Prezenta încheiere face parte integrantă din minuta deciziei a cărei îndreptare de eroare s-a dispus.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2016.