ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra apelului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 179/2015, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 431 C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul B.V., împotriva Deciziei penale nr. 1002 din 17 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. 16700/180/2012.
În temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 (republicată), a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 60 alin. (6) din Legea 51/1995, republicată.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe contestator să plătească statului 200 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bacău a reținut că prin Decizia penală nr. 1002 din 17 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul penal nr. 16700/180/2014, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul B.V. împotriva Sentinței penale nr. 1631 din 01 iulie 2014 a Judecătoria Bacău pronunțată în Dosarul nr. 16700/180/2012.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de partea vătămată Baroul Bacău, împotriva aceleiași sentințe penale, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului.
S-a desființat în parte sentința apelată, s-a reținut cauza spre rejudecare și, în fond:
S-au înlăturat dispozițiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale, termenul de încercare, măsurile de supraveghere, condițiile în care se dispune revocarea suspendării și suspendarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 86
1
, 86
2
, 86
3
, 86
4
alin. (1) și 71 alin. (5) C. pen. din 1969 și s-a dispus ca inculpatul B.V. să execute pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de detenție.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel persoana vătămată Baroul Bacău, cu sediul în Bacău, str. M.V., nr. 12, sc. D și inculpatul B.V.
Apelul persoanei vătămate se referea la modalitatea de individualizare a pedepsei, aplicată inculpatului, apreciindu-se că, în raport cu modul agresiv în care acesta a promovat entitățile paralele, a căror activitate contravine în mod flagrant normelor fundamentale și legale, privind organizarea profesiei de avocat, dar și cu perseverența infracțională în activitatea infracțională manifestată în acest sens, se impunea aplicarea unei pedepse mai severe inculpatului, solicitându-se înlăturarea dispozițiile privind executarea pedepsei sub supraveghere.
În motivarea apelului, inculpatul a invocat nulitatea sentinței penale și nulitatea actelor de urmărire penală, pe motiv de ordine publică, față de competența după calitatea de avocat a inculpatului.
În raport cu împrejurările concrete de săvârșire a faptei deduse judecății, natura acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului, care, așa cum s-a mai evidențiat, este cercetat și judecat în multiple cauze penale, Curtea a apreciat că scopul educativ- preventiv al pedepsei nu poate fi atins fără executarea acesteia, astfel încât, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86
1
, 86
2
, 86
3
, 86
4
alin. (1) și art. 71 alin. (5) C. pen., referitoare la suspendarea executării pedepsei principale și pedepsei accesorii, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă în mod efectiv.
În considerarea celor expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul B.V. împotriva Sentinței penale nr. 1631 din 01 iulie 2014 a Judecătoriei Bacău pronunțată în Dosarul nr. 16700/180/2012.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de partea vătămată Baroul Bacău împotriva aceleiași sentințe penale, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului.
S-a desființat în parte sentința apelată, s-a reținut cauza spre rejudecare și, în fond:
S-au înlăturat dispozițiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale, "termenul de încercare, măsurile de supraveghere, condițiile în care se dispune revocarea suspendării și suspendarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 86
1
, 86
2
, 86
3
, 86
4
alin. (1) și 71 alin. (5) C. pen. din 1969, urmând ca inculpatul B.V. să execute pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de detenție.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii s-a formulat de către B.V. contestație în anulare, invocându-se, ca motive, împrejurarea că instanța de apel nu a ținut seama de faptul că în speță exista o cauză de încetare a procesului penal, respectiv că anterior pronunțării soluției de condamnare, prin Sentința penală nr. 1793 din 10 noiembrie 2011 a Judecătoriei Bacău, a fost respinsă plângerea împotriva unei soluții de neîncepere a urmăririi penale pentru aceleași fapte.
Au fost atașate Dosarele nr. 16700/180/2011 și 14088/180/2011 ale Judecătoriei Bacău.
Analizând cererea formulată de contestator în funcție de motivul invocat curtea de apel a constatat inadmisibilitatea contestației, apreciind că, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen. contestația în anulare estre admisibilă în principiu dacă instanța constată că cererea este făcută în termen, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 426 C. proc. pen. și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.,
S-a reținut că B.V. a invocat motive prevăzute de art. 426 C. proc. pen., însă susținerile acestuia nu se coroborează cu datele existente la dosar.
S-a mai reținut că prin sentința penală 1793/2011 a fost respinsă plângerea la soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru fapte sesizate prin plângerea U.N.B.R. - Baroul Bacău la 06 octombrie 2009, presupus a fi săvârșite anterior date menționate, iar prin hotărârea de condamnare au fost avute în vedere fapte dintr-o perioadă ulterioară.
Sub un alt aspect, în ceea ce privește constatarea, printr-o sentință anterioară, a lipsei de vinovăție pentru faptele cu privire la care fost dispusă condamnarea, s-a observat din cuprinsul deciziei contestate că aceste susțineri au fost invocate ca apărări și în faza de judecată a apelului, fiind analizate și respinse motivat de către instanța de control judiciar, varianta expusă a fost pusă în discuția instanței de apel, iar aceasta s-a pronunțat în mod definitiv, fiind o chestiune intrată în autoritate de lucru judecat și care nu poate fi invocată ca motiv de admitere a contestației în anulare, formulată în fața unui alt complet de la aceeași instanță, întrucât «simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare» (Mitrea c. României, Urbanovici c. României). S-a apreciat, astfel că, legiuitorul a pornit de la prezumția legalității soluțiilor pronunțate de toți judecătorii care soluționează calea ordinară-de atac, iar erorile acestora de judecată pot fi cenzurate doar de o instanță superioară, de control judiciar, în cazul de față existând posibilitatea exercitării recursului în casație.
S-a mai reținut că nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen., motiv pentru care urmează a fi respinsă contestația, ca inadmisibilă.
În cauză a fost formulată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 solicitându-se sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției.
În cuprinsul motivării excepției s-a apreciat că există o strânsă legătură între textul vizat și obiectul cauzei, fiind dispusă condamnarea în baza acestuia.
Dispozițiile menționate sunt considerate neconforme cu art. 53, 44, 45, 31, 32, 29, 15, 20, 33, 61, 14, și 17 din Constituția României, precum și cu art. 6, 14, 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
Analizând solicitarea de sesizare a Curții Constituționale, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a apreciat că aceasta nu întrunește cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul că dispozițiile procedurale considerate a fi neconstituționale nu au legătură cu soluționarea cauzei.
Împotriva Deciziei penale nr. 179 din 17 februarie 2015 a Curții de Apel Bacău a formulat apel inculpatul B.V., în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată, solicitând admiterea căii de atac formulate cu consecința sesizării Curții Constituționale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 5 mai 2015, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare completului C9.
Examinând cauza, Înalta Curte apreciază apelul declarat de contestatorul B.V. ca fiind tardiv, din următoarele considerente:
Decizia penală nr. 179 din data de 17 februarie 2015 a Curții de Apel Bacău a fost comunicată contestatorului la data de 09 martie 2015, așa cum reiese din procesul-verbal de predare ce se regăsește la dosarul Curții de Apel Bacău.
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă excepția este inadmisibilă, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, încheierea putând fi atacată în termen de 48 de ore de la pronunțare.
Față de dispozițiile mai sus arătate, termenul de 48 ore în care contestatorul putea declara apel, a expirat la data de 11 martie 2015.
Din adresa de înaintare a cererii de apel către Curtea de Apel București, rezultă că acesta a fost declarat la data de 13 martie 2014, cu mult peste termenul prevăzut expres de dispozițiile legale.
Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte urmează a respinge, ca tardiv, apelul declarat de către apelantul contestator condamnat B.V. împotriva Deciziei penale nr. 179 din 17 februarie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 899/32/2014.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, apelul declarat de către apelantul contestator condamnat B.V. împotriva Deciziei penale nr. 179 din .17 februarie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 899/32/2014.
Obligă apelantul contestator condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 iunie 2015.
Procesat de GGC - GV