ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 668/2016

HOTĂRÂRE

31.03.2016

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 668/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 668/2016

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 919/Ap din 05 august 2015 Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 819/Ap din 19 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în Dosarul nr. x/197/2014.

În argumentarea acestei decizii s-a reținut, în esență, ca în cauză nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, pentru a ne afla în ipoteza reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv a încălcării autorității de lucru judecat, prin cele două hotărâri judecătorești soluționându-se acțiuni cu obiect diferit.

Astfel, reține instanța de revizuire, Dosarul nr. x/62/2014 are ca obiect aplicarea amenzii pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești, iar dosarul nr. x/197/2014 are ca obiect contestația la executare. Prin natura lor hotărârile judecătorești pronunțate în aceste dosare nu pot avea autoritate de lucru judecat una față de cealaltă, fiind pronunțate în litigii cu obiect diferit, reglementate de materii diferite.

Împotriva acestei decizii A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență că prin decizia recurată au fost aplicate greșit normele de drept material incidente în cauză, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta susține că potrivit practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (în aplicarea art. 6 din Convenție) și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, confirmată inclusiv de Curtea Constituțională, se bucură de autoritate de lucru judecat nu numai dispozitivul unei hotărâri, ci și considerentele pe care se sprijină acesta.

Redând textul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., recurenta consideră că noua reglementare extinde aplicabilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri la toate situațiile în care o hotărâre este pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat și nu doar la acelea unde și obiectul și cauza sunt identice în ambele dosare.

Or, susține recurenta, art. 430 alin. (2) C. proc. civ. prevede explicit că autoritatea de lucru judecat privește și considerentele pe care se sprijină dispozitivul inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, rejudecarea cererii de revizuire, admiterea acesteia și anularea deciziei nr. 819 din 19 iunie 2015 pentru încălcarea autorității de lucru judecat.

Analizând recursul declarat din perspectiva criticilor formulate și ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. pe care recurenta și-a întemeiat cererea de recurs poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Din perspectiva acestui motiv recurenta a susținut că prin decizia recurată au fost aplicate greșit normele de drept material incidente în cauză, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind analizată și aplicabilitatea dispozițiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Autoritatea de lucru judecat astfel cum a fost consacrată prin dispozițiile art. 430 C. proc. civ., statuează la alin. (2) al aceluiași articol că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Prin noua reglementare a autorității de lucru judecat noul C. proc. civ. prevede în mod expres că autoritatea de lucru judecat se întinde atât asupra dispozitivului, cât și asupra considerentelor pe care se sprijină.

Totodată, art. 431 alin. (2) din noul C. proc. civ. reglementează prezumția legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat; ea fiind la îndemâna oricăreia dintre părțile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Așa cum s-a subliniat în mod judicios, în acest caz, nu este necesar a fi întrunită tripla identitate, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior fie prin dispozitiv, fie prin considerente, fie prin dispozitiv și considerente; această judecată fiind deja făcută, ea nu mai poate fi contrazisă.

Astfel fiind, având în vedere noua perspectivă asupra efectelor hotărârilor judecătorești expuse de legiuitor în soluția legislativă de la art. 430 alin. (2) C. proc. civ., analiza cererii de revizuire se impunea a se face inclusiv din perspectiva considerentelor hotărârilor menționate de revizuent.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va admite recursul declarat de recurenta A., va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea cererii de revizuire în vederea analizării acesteia și din perspectiva dispozițiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ.