ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 42/2016

Decizia nr. 42/2016

Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu prevederile art. 483 și urm. C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 decembrie 2014 în Dosarul nr. x/57/2014, petenta SC A. SRL Sibiu a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 1.000 RON, ce a fost consemnată la B. Bank, cu recipisa din 19 mai 2014, la dispoziția Curții de Apel Alba lulia, în Dosarul nr. x/57/2014, motivând că societatea a mai fost parte în Dosarul nr. x/85/2013/a1, decizia Curții de Apel Alba lulia, fiind irevocabilă.

Ulterior, petenta-debitoare a depus încheierea nr. 991/C din 22 octombrie 2014 pronunțată de judecătorul sindic în Dosarul nr. x/85/2013 al Tribunalului Sibiu, de închidere a dosarului, ca urmare a desființării sentinței de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei SC A. SRL Sibiu. A arătat că nu s-a exercitat calea de atac a apelului împotriva încheierii menționate.

Prin încheierea nr. 4/2015 din 04 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția a ll-a civilă, a fost admisă cererea formulată de petenta-debitoare SC A. SRL, în contradictoriu cu intimata-creditoare D.G.R.F.P. Brașov pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și, în consecință, s-a dispus restituirea către petentă a sumei de 1.000 RON consemnată la data de 19 mai 2014 la B. Bank SA - Sucursala Sibiu, cu titlu de cauțiune în Dosarul nr. x/85/2013 al Tribunalului Sibiu, potrivit recipisei din data de 19 mai 2014, depusă în Dosarul nr. x/57/2014 al Curții de Apel Alba lulia și înregistrată la poziția nr. 10/2014 în Registrul de valori.

În termen legal, împotriva acestei încheieri, Direcția Județeană a Finanțelor Publice Sibiu prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de restituire către petenta SC A. SRL a sumei de 1.000 RON consemnată la data de 19 mai 2014 la B. Bank cu titlu de cauțiune în Dosarul nr. x/85/2013. Solicită compensarea conform art. 116 C. proc. fisc., art. 1091 C. civ.

În argumentarea recursului, invocând în drept dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține, în esență, nelegalitatea încheierii recurate, având în vedere faptul că intimata figurează cu obligații fiscale neachitate în cuantum de 27.245 RON la bugetul statului.

Înțelege să invoce prevederile art. 223 alin. (3) C. proc. fisc., art. 24, art. 116 din O.G. nr. 92/2003.

Recursul este nefondat.

Recurenta se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Potrivit dispozițiilor art. 1063 alin. (1) C. proc. civ. „cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus”, iar potrivit dispozițiilor art. 1063 alin. (2) C. proc. civ. „cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1).

Înalta Curte constată că, în speță, cauțiunea în sumă de 1.000 RON consemnată la data de 19 mai 2014 la B. Bank a fost depusă în cadrul cererii de suspendare provizorie a executării silite a sentinței nr. 256/C/2014 pronunțată de judecătorul sindic în Dosarul nr. x/85/2013 al Tribunalului Sibiu, cerere care a fost admisă și, în consecință, s-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței până la soluționarea apelului declarat de către debitoare împotriva aceleiași sentințe.

Apelul declarat de debitoarea SC A. SRL Sibiu împotriva sentinței nr. 256/C/2014 a judecătorului sindic din Dosarul nr. x/85/2013 a fost admis prin decizia nr. 336/2014 din 24 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia. A fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost admisă contestația formulată de debitoarea SC A. SRL Sibiu, cu consecința respingerii cererii creditoarei D.G.R.F.P. Brașov, pentru A.J.F.P. Sibiu, de deschidere a procedurii împotriva debitoarei și înlăturarea măsurilor dispuse de judecătorul sindic.

Este de reținut că indisponibilizarea sumei de bani depusă de către intimata SC A. SRL cu titlu de cauțiune reprezintă o garanție în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite de recurentă ca urmare a întârzierii executării silite, respectiv în condițiile în care s-a dispus suspendarea urmăririi silite.

Contrar susținerilor recurentei, intimata este îndreptățită la restituirea cauțiunii, întrucât, suspendarea provizorie a executării sentinței nr. 256/C/2014 pronunțată de judecătorul sindic în Dosarul nr. x/85/2013 a fost urmată de admiterea apelului declarat împotriva acestei sentințe (prin decizia definitivă nr. 336/2014) cu consecința schimbării în tot a sentinței nr. 256/C/2014 pronunțată de judecătorul sindic în Dosarul nr. x/85/2013, a cărei executare fusese suspendată.

Prin urmare, întrucât executarea nu-și mai poate relua cursul, iar „despăgubirea cuvenită” la care face referire legiuitorul vizează expres prejudiciul eventual suferit de creditor ca urmare a executării silite prin efectul suspendării acesteia, în speță nu se mai poate pune problema despăgubirii recurentei din suma consemnată drept cauțiune.

Aceasta întrucât, în raport de datele concrete ale cauzei, semnificația „restituirii cauțiunii” nu poate fi înțeleasă decât ca o îndreptățire legitimă a deponentului cauțiunii la ridicarea sa de la depozitar, dată fiind admiterea apelului declarat împotriva sentinței a cărei executare fusese suspendată, sentință care a fost schimbată în tot, funcția predominantă a cauțiunii rămânând aceea a garantării plății unor eventuale despăgubiri, iar nu a compensării unor datorii fiscale de care se prevalează recurenta, astfel că indicarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991, art. 223 alin. (3) C. proc. fisc., art. 24, art. 116 din O.G. nr. 92/2003, precum și a prevederilor art. 1091 C. civ. excedează obiectului cauzei supusă judecății, instanța de recurs fiind învestită să verifice legalitatea hotărârii din perspectiva art. 1063 C. proc. civ. (actualul art. 1064 C. proc. civ.).

Pentru toate argumentele care preced, constatând că nu a avut loc o încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material, hotărârea recurată fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de recurenta Direcția Județeană a Finanțelor Publice Sibiu prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov împotriva încheierii nr. 4/2015 din 04 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția a ll-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta Direcția Județeană a Finanțelor Publice Sibiu prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov împotriva încheierii nr. 4/2015 din 04 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția a ll-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2016.