ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 531/2015

Decizia nr. 531/2015

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 2796 din 30 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2012 s-a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 32 din 17 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte, a reținut că obiect al recursului îl formează decizia instanței de apelm iar în critica acesteia recurenta nu a dezvoltat motivul de nelegalitate pe care-l indică, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta neevocând și nesusținând încălcarea sau interpretarea eronată a vreunui text de lege și nici că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal din perspectiva Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.

Aspectele învederate de recurentă privind data de la care consideră aceasta că a început să curgă termenul de prescripție în cauză, ține de aprecierea situației de fapt ceea ce excede controlului instanței de recurs în absența unor dispoziții legale care să prevadă explicit data de la care curge termenul de prescripție aplicabil situației dedusă judecății.

Cum recurenta s-a limitat în a critica numai netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul aprecierii probatoriului cu privire la stabilirea datei de început a prescripției, criticile formulate se situează în afara limitelor de verificare impuse de art. 304 C. proc. civ., partea introductivă, pentru instanța de recurs și care au ca obiect numai legalitatea hotărârii atacate.

Potrivit art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Motivele de nelegalitate sunt prevăzute în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, a arăta motivul de modificare sau casare, prin indicarea unuia dintre motivele de la art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, a dezvolta motivul, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței de apel, raportat la motivul de modificare sau de casare invocat.

În speță, Înalta Curte a constatat că, deși recurenta-pârâtă a invocat nelegalitatea deciziei atacate, indicând motivul de modificare reglementat prin dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, criticile formulate în dezvoltarea acestui motiv de recurs nu permit încadrarea lor în dispozițiile legale mai sus menționate.

Instanța a reținut că recurenta este, în realitate, nemulțumită de modalitatea în care instanța de apel a analizat probatoriile administrate în cauză. Or, aprecierea probelor nu constituie un aspect de nelegalitate al hotărârii pronunțate, cu atât mai puțin susceptibil de a fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ci un aspect de netemeinicie al hotărârii, ceea ce nu poate face obiect de analiză pentru instanța de recurs.

În consecință, reținând că recurenta nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302

1

C. proc. civ., Înalta Curte a constatat nulitatea recursului declarat de aceasta, motivele invocate neîncadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 2796 din 30 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2012 a formulat contestație în anulare contestatoarea A. întemeiată pe art. 318 C. proc. civ.

Contestatoarea arată că instanța de recurs a omis să cerceteze faptul că instanța de apel a aplicat în soluționarea căii de atac instituția bunului altuia. Susține contestatoarea că deși a arătat în fața instanței de recurs faptul că, prin raportare la instituția vânzării bunului altuia făcută în soluționarea apelului, instanța de apel s-a rătăcit într-un domeniu al dreptului cu totul străin cauzei, în loc să aplice normele de drept potrivite.

Se mai arată că deși a susținut pe larg modul în care aplicarea în cauză a instituției vânzării bunului altuia influențează hotărâtor soluția sub aspectul prescripției dreptului material la acțiune în raport de datele concrete ale speței, instanța a reținut că aplicarea în cauză a instituției vânzării bunului altuia se situează în afara limitelor de verificare impuse de art. 304 C. proc. civ., partea introductivă, pentru instanța de recurs.

Înalta Curte, analizând contestația în anulare prin prisma motivului invocat, constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce succed.

În susținerea contestației a fost invocat art. 318 teza a II-a C. proc. civ.

Conform acestui articol h

otărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Prin prisma acestui temei legal s-a arătat faptul că instanța de recurs nu a cercetat motivul de recurs invocat, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub aspectul neaplicării în cauză a instituției vânzării bunului altuia.

Verificând această critică, Înalta Curte reține că instanța de recurs a constatat nulitatea recursului în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., sancțiune care se aplică în situația în care prin cererea de recurs nu sunt formulate critici de nelegalitate raportat la motivul de recurs invocat.

În speță, instanța a constatat că recurenta, prin susținerile din cuprinsul cererii de recurs nu a dezvoltat motivul de nelegalitate invocat respectiv nu a indicat în ce mod hotărârea atacată este nelegală în ceea ce privește analiza prescripției dreptului material la acțiune având în vedere că soluția instanței de apel de anulare a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare s-a făcut numai cu privire la aspectul prescripției.

Din analiza dispozițiilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ. rezultă că acesta este aplicabil în

ipoteza în care instanța respinge în totalitate sau admite în parte pe fond recursul, omițând analizarea unor motive de recurs care ar fi putut permite admiterea în totalitate a acestuia, și nu atunci când soluționează recursul pe o excepție, chiar dacă aceasta vizează însăși condiția motivării recursului, deoarece ar presupune reanalizarea și rejudecarea excepției, ceea ce excede contestației în anulare, care este o cale extraordinară de atac pentru motivele limitativ prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.

Prin motivarea recursului trebuie să se înțeleagă nu numai indicarea textelor de lege în care se încadrează criticile și dezvoltarea lor, ci și încadrarea lor în limitele recursului, cale de atac extraordinară nedevolutivă prin care o hotărâre poate fi modificată sau casată doar pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres în pct. 1-9 ale art. 304 C. proc. civ.

Prin decizia contestată, Înalta Curte de Casație și Justiție a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cu raportare la aceste cerințe legale, astfel că, în aceste condiții, nu se poate pe calea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a, să se invoce neanalizarea motivelor de recurs

, motiv pentru care, contestația în anulare va fi respinsă.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., constatând culpa procesuală va obliga contestatorul A. la plata sumei de 2.744,99 RON cheltuieli de judecată către intimata SC B. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2796 din 30 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2012, ca nefondată.

Obligă contestatoarea A. la plata sumei de 2.744,99 RON cheltuieli de judecată către intimata SC B. SRL București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 17 februarie

2015.