ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1255/2015

Decizia nr. 1255/2015

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, reclamanții SC A. SA, SC B. SRL, C. și D. au chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul și Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale solicitând instanței: în principal, obligarea Statului Român la plata către SC A. SA, a sumei de 3.100.000 RON reprezentând despăgubiri aferente prejudiciului cauzat societății prin restituirea imobilului situat în municipiul lași, județul lași, aportat de pârât la capitalul social al reclamantei, către proprietarii deposedați abuziv de Statul Român; în subsidiar obligarea Statului Român și a Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale la plata către SC B. SRL, C. și D., a sumei de 1.500.000 RON reprezentând despăgubiri aferente prejudiciului cauzat reclamanților prin restituirea terenului situat în lași, către proprietarii deposedați abuziv de Statul Român.

Prin sentința civilă nr 1510 din 22 februarie 2013 instanța a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a Statului Român ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei calității procesuale active a SC A. SA, a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SA împotriva pârâților Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind promovată de o persoană fără legitimare procesuală activă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, a respins cererea reclamanților împotriva Statului Român ca fiind pronunțată împotriva unei persoane fără legitimare procesuală pasivă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului ca neîntemeiată, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată, a admis în parte cererea formulată de reclamanții SC B. SRL, C., D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, a obligat pârâtul la plata către reclamanții SC B. SRL, C., D., a sumei de 675.535,60 RON, reprezentând despăgubiri aferente prejudiciului creat reclamanților ca urmare a restituirii către foștii proprietari a imobilului aflat în patrimoniul SC A. SA, a respins ca neîntemeiată cererea de constatare a nulității absolute a art. 8.4 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 29 martie 2002, a respins cererea de chemare în garanție a Statului Român formulată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului ca fiind promovată împotriva unei persoane fără legitimare procesuală pasivă, a obligat pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului la plata către reclamanți a sumei de 51.700 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele:

Ulterior cererii introductive de instanță, reclamanții au solicitat ca în urma reorganizării Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale să se ia act că în cauză are calitate procesuală pasivă Ministerul Turismului, iar Statul Român urmează să fie citat în cauză pentru opozabilitate atât prin Ministerul Finanțelor Publice cât și prin Ministerul Turismului.

Noua denumire a pârâtei a devenit Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.

Prin sentința comercială nr. 8698 din 15 septembrie 2010, Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanți, dispunându-se obligarea pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului la plata către SC A. SA a sumei de 4.352.382,42 RON, reprezentând despăgubiri aferente prejudiciului cauzat societății prin restituirea imobilului situat în lași, județul lași, către foștii proprietari.

Prin decizia comercială nr. 164/A pronunțată de Curtea de Apel București la 28 martie 2011 a fost desființată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, în vederea soluționării unitare a cauzei și față de toate părțile procesului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/3/2011.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin H.G. nr. 1041/1991 emisă în temeiul Legii nr. 15/1990, a fost înființată SC A. SA prin reorganizarea sub formă de societate comercială pe acțiuni a fostei unități economice de stat Oficiul Județean de Turism lași. Noua societate rezultată era cu capital integral de stat, acționar unic fiind Statul Român. Ca aport la capitalul social al societății Statul Român a adus un teren în suprafață de 55.603,05 m.p. și construcțiile aflate pe acesta.

Cu privire la acest teren Ministerul Turismului a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate. Prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni cu plata integrală din 29 martie 2008, Ministerul Turismului a înstrăinat un număr de 230.894 acțiuni ale SC A. către SC E. SA. Această societate a fost lichidată și toate drepturile și obligațiile sale s-au transmis în urma lichidării cu titlu universal asociaților săi, respectiv reclamanților din cererea de chemare în judecată SC B. SRL, C. și D.

Tribunalul lași prin sentința nr 1857 din 25 noiembrie 2005, rămasă irevocabilă a restituit către proprietarii F., G. și H., deposedați în mod abuziv de regimul comunist o suprafață de teren de 2.183 m.p. din totalul de 55.603,05 m.p. aferent hanului situat în lași, împreună cu construcțiile aferente.

Prin punerea în executare a acestei sentințe patrimoniul reclamanților s-a diminuat.

Ca urmare a evicțiunii cumpărătorului de lucrul vândut, pârâtul Ministerul Turismului are obligația de a asigura succesorilor în drepturi ai persoanei juridice cu care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, repararea prejudiciilor cauzate acestora prin executarea hotărârii judecătorești sus-amintite.

În stabilirea cuantumului despăgubirilor ce urmează să fie acordate reclamanților, instanța a avut în vedere disp. art. 30 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 care prevăd că „valoarea despăgubirilor acordate nu va putea depăși cumulat 50% din prețul efectiv plătit de cumpărător”.

Valoarea despăgubirii cuvenite reclamanților la care pârâtul, ca instituție publică implicată în procesul de privatizare urmează să fie obligat este cea stabilită prin expertiza efectuată în cauză, respectiv suma de 675.535,60 RON ce reprezintă 50% din prețul plătit prin contractul de vânzare-cumpărare, rezultată în urma actualizării sale pe baza evoluției indicilor prețurilor de consum la nivelul lunii martie 2010.

Prevederea din art. 8.4 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 29 martie 2002 nu încalcă dispozițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr 137/2002, cum în mod eronat susțin reclamanții.

Clauza cuprinsă în art. 8.4 din contract nu contravine principiului instituit prin art. 1399 C. civ. din moment ce nu suntem în prezența unei evicțiuni a reclamanților care să provină din faptul personal al pârâtului rămas în cauză Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.

Spre deosebire de garantarea unui fapt personal răspunderea pentru evicțiunea provenită de la un terț, poate fi limitată printr-o clauză de non-garanție, cum s-a procedat în cazul de față.

Clauza de non-garanție nu are decât un efect limitat, ea nu exonerează pe vânzător să restituie prețul cumpărătorului evins, în speță 50% din prețul plătit, vânzătorul neprobând faptul că în mod onest a informat dobânditorul despre circumstanțele care fac să nască riscul de evicțiune.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC A. SA, C. și D., secunda în nume propriu și în calitate de succesoare a SC B. SRL, ca urmare a lichidării voluntare și radierii SC B. SRL prin care au solicitat instanței de judecată să schimbe hotărârea apelată în sensul obligării, în principal, a Statului Român la plata, sumei de 4.352.382,42 RON reprezentând despăgubiri aferente prejudiciului cauzat prin restituirea imobilului situat în municipiul lași, județul lași, aportat de pârât la capitalul social al reclamantei, către proprietarii deposedați abuziv de Statul Român; constatării nulității absolute a art. 8.4 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni cu plata integrală din 29 martie 2002; obligării, în subsidiar, a Statului Român și a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului la plata către SC B. SRL, C. și D., a sumei de 1.500.000 RON reprezentând despăgubiri aferente prejudiciului cauzat reclamanților prin restituirea terenului situat în lași, către proprietarii deposedați abuziv de Statul Român; obligării pârâților la plata integrală a cheltuielilor de judecată.

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat apel prin care a solicitat anularea sentinței civile, aceasta fiind pronunțată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosință, arătând totodată că M.D.R.A.P. nu are calitate procesuală în cauză.

Prin decizia civilă nr. 603 din 15 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a admis apelurile, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele:

Având în vedere data introducerii acțiunii, succesiunea actelor procedurale efectuate în cauză, raportat la data pronunțării sentinței civile apelate, precum și prevederile O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, Curtea constată că hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate de folosință.

Astfel, în condițiile în care succesorul apelantului pârât (M.D.R.A.P.), nu a avut posibilitatea de a-și exercita în mod efectiv drepturile procedurale din perspectiva art 6 parag. 1 din C.E.D.O. și a jurisprudenței Curții, noțiunea de proces echitabil presupunând ca o instanță internă să fi examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse judecății, precum și posibilitatea rezonabilă a oricărei părți de a expune cauza sa instanței de judecată, în condiții în care să nu o dezavantajeze față de partea adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului său la apărare, Curtea a apreciat că drepturile și garanțiile procedurale ale acestuia au fost în mod substanțial încălcate.

De asemenea, s-a apreciat că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii atacate.

împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții SC A. SA prin administrator judiciar I. SPRL lași, C. și D., precum și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Reclamanții critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:

Instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului - motiv prevăzut de art. 304 pct 5 și 7 coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ. Astfel, instanța nu a soluționat în niciun fel excepția lipsei calității procesuale active a apelantului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice invocată de intimați și a admis apelul unei persoane fără calitate procesuală activă.

Chiar Ministerul Dezvoltării prin consilier juridic a precizat că nu este succesor în prezenta cauză. Calitate de succesor au Autoritatea Națională pentru Turism și eventual Ministerul Economiei.

Instanța de apel a făcut confuzie între capacitatea de folosință și calitatea procesuală și a ajuns la concluzia că întrucât sentința civilă nr. 1510/2013 a fost pronunțată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință, succesoarea acesteia are dreptul și motivele pentru a cere anularea respectivei hotărâri.

În speță este vorba doar de o reorganizare a persoanei juridice, prin transmisiunea tuturor drepturilor și obligațiilor sale către o altă persoană juridică.

În mod nelegal instanța de apel a reținut că prin sentința nr. 1510/2013 s-a produs părții pârâte o vătămare a dreptului său la apărare care nu poate fi remediat altfel decât prin anularea hotărârii.

A fost ignorat faptul că apelantul a menționat că întreaga documentație aferentă activității de turism a fost predată pe bază de protocol încheiat între Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Ministerul Economiei.

Pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În cauză nu au fost încălcate prevederile art 6 parag. 1 din C.E.D.O. întrucât apelantul pârât M.D.R.A.P. a avut posibilitatea de a-și exercita în mod efectiv drepturile procedurale, întrucât de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, aceasta avea posibilitatea pentru a-și exercita dreptul la apărare.

În mod greșit s-a apreciat că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate de folosință față de împrejurarea că instituția nou înființată se subrogă în drepturile și obligațiile instituțiilor care derulau aceste activități.

Prin încheierea nr. 374 din 23 septembrie 2014 Tribunalul lași a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență privind pe debitoarea SC A. SA, iar administratorul judiciar I. SPRL lași și-a însușit recursul formulat.

Analizând recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt fondate și urmează a fi admise pentru următoarele considerente:

În mod greșit instanța de apel a reținut că în cauză au fost încălcate disp. art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Art. 6 parag. 1 din Convenție dispune:

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției.”

În realitate, în cauză, instanța de fond a asigurat dreptul la apărare al părților și a acordat posibilitatea rezonabilă tuturor părților din proces de a expune cauza sa instanței de judecată, în condiții în care să nu o dezavantajeze față de partea adversă.

Problema de drept care trebuia rezolvată de către Curtea de Apel era aceea a transmiterii calității procesuale și nu a capacității procesuale de folosință.

Astfel, prin O.U.G. nr. 96/2012, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a fost reorganizat prin preluarea atribuțiilor sale de către alte instituții, respectiv: Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ministerul Economiei și Autoritatea Națională pentru Turism.

Activitățile și structurile din domeniul turismului au fost preluate de Ministerul Economiei și Autoritatea Națională pentru Turism, iar Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a preluat activitățile, structurile și instituțiile specializate din domeniul administrației publice.

În măsura în care Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, atunci acesta nu ar avea nici calitate procesuală activă pentru a formula apel.

Instanța de apel nu s-a pronunțat în niciun fel asupra excepției lipsei calității procesuale a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului.

Curtea de Apel trebuia să stabilească cine este succesorul în drepturi și obligații al Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, respectiv în favoarea cui a operat transmisiunea acestor drepturi și obligații prin reorganizarea persoanei juridice respective.

În cazul persoanelor juridice, transmisiunea legală are loc pe calea reorganizării sau transformării persoanei juridice care este parte în proces.

Instanța urma să aplice disp art. 26 din O.U.G. nr. 96/2012 care stabilesc că ministerele, celelalte autorități ale administrației publice și instituțiile publice nou înființate sau care preia activități de la alte instituții publice preiau personalul aferent acestor activități în condițiile legii și se subrogă în drepturile și obligațiile instituțiilor care derulau aceste activități.

Chiar Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat citarea în cauză a Ministerului Economiei și a Autorității Naționale pentru Turism în vederea stabilirii instituției succesoare în drepturi și obligații a fostului Minister.

În mod greșit s-a reținut că prin sentința civilă nr. 1510/2013 s-a produs pârâtei o vătămare a dreptului său la apărare care nu poate fi remediat altfel decât prin anularea hotărârii.

În realitate, instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului și față de disp. art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursurile să caseze decizia recurată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Curtea de Apel urmează a stabili cadrul procesual, respectiv cine are calitate procesuală pasivă prin transmisiunea drepturilor și obligațiilor Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului și să se pronunțe asupra apelurilor declarate împotriva sentinței instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanții SC A. SA - prin administrator judiciar I. lași SPRL lași, C. și D. și de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice București împotriva deciziei civile nr. 603 din 15 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 mai 2015.