ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1117/2016

Decizia nr. 1117/2016

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 538 din 25 februarie 2015, Tribunalul Specializat Cluj, a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC A. SRL, societate în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta SC C. SA și a obligat pârâta la plata sumei de 262.360,75 euro în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății cu titlu de restituire garanție de bună execuție în favoarea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia civilă nr. 1.223 din 24 septembrie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a admis apelurile declarate împotriva Sentinței civile nr. 538 din 25 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a luat act de tranzacția încheiată între părți la data de 24 iulie 2012 materializată prin întocmirea actului adițional aflat la Dosarul nr. x/1285/2012 al Tribunalului Specializat Cluj, după cum urmează:

SC C. SA în calitate de beneficiar și SC A. SRL în calitate de antreprenor.

Actul adițional la contractul general de antrepriză din 8 iunie 2006 referitor la D. Cluj.

Traducere din limba engleză

"Prezentul Act Adițional la Contract ("Act Adițional") a fost întocmit în 24 iulie 2012, între:

(1) SC C. SA, o societate românească pe acțiuni, având un capital social de 14.7.05.900 RON, cu sediul social în România, jud. Cluj, înregistrată la Registrul Comerțului din Cluj sub nr. de ordine ..., cod de înregistrare fiscală ..., reprezentată de d-na E. și dl. F. în calitate de Administratori ("Beneficiarul"),

și

(2) SC A. SRL, o societate românească cu răspundere limitată, cu sediul social în România, jud. Cluj, înregistrată la Registrul Comerțului din Cluj sub nr. de ordine ..., reprezentată prin d-na G. în calitate de administrator ("Antreprenorul"),

(împreună cu Vânzătorul, "Părțile", ambele denumite individual "Partea").

întrucât:

(A) Beneficiarul și Antreprenorul au încheiat un Contract la data de 8 iunie 2006, astfel cum a fost acesta modificat prin Acordul de Succesiune Contractuală încheiat la data de 26 septembrie 2006;

(B) Părțile au intenționat să soluționeze problemele restante legate de garanția furnizată pentru calitatea lucrărilor;

(C) Antreprenorul nu a remediat toate defectele notificate de Beneficiar până la data prevăzută de părți la art. 2 din cuprinsul Actului Adițional la Contract, i.e. 31 mai 2012, în scopul remedierii acestor defecte.

S-au convenit următoarele:

i) Scrisoarea de garanție bancară, la prima cerere, necondiționată și irevocabilă furnizată de Antreprenor pentru suma de 1.300.000 euro (un-milion-trei-sute-mii-euro) a fost încheiată pe o perioadă determinată de timp, până la 30 iunie 2012 iar în data de 28 iunie 2012 Beneficiarul a transmis către H. o Solicitare de Plată și de Confirmare Scrisă, prin care a solicitat plata a 740.000 euro, - din cuprinsul Garanției (1.300.000 euro).

Beneficiarul admite, în mod expres, și se obligă ca la data semnării prezentului Act Adițional să retragă Solicitarea de Plată și de Confirmare Scrisă, de asemenea, se obligă să nu solicite plata sumei de 740.000 euro. În cazul în care, H. transferă între timp Beneficiarului suma solicitată de 740.000 euro, acesta se obligă să remită imediat Antreprenorului suma menționată dar fără a depăși termenul de 3 zile de la primirea sumei solicitate; și

ii) Restul de bani din Retenție, în valoare de 450.000 euro [patru-sute-cincizeci-mii-euro) se va plăti Antreprenorului de către Beneficiar în termen de 30 (treizeci) de zile lucrătoare de la data semnării prezentului Act Adițional.

Drept pentru care prezentul Act Adițional a fost întocmit în mod valabil la București la data indicată mai sus în 2 exemplare originare în limba engleză câte 1 exemplar pentru fiecare parte."

Respinge cererea apelantei SC C. SA de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență următoarele:

Potrivit art. 6 din Actul adițional, încheiat ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, părțile au prevăzut că "Prin semnarea prezentului Act adițional, părțile declară că între acestea nu mai există alte sume restante sau datorii de orice fel rezultând, din, în legătură cu sau privind contractul și că toate și orice procedură deschisă de către una dintre părți împotriva celeilalte părți cu privire la contract vor fi considerate a fi încetat în mod irevocabil."

În art. 7 din același act, fiecare parte a declarat: "Nu are pretenții indiferent de natura acestora, față de cealaltă parte care să rezulte din sau în legătură cu contractul și renunță în mod expres la orice drepturi, pretenții, solicitări de orice fel față de cealaltă parte, inclusiv, dar fără a se limita la orice pretenție, care a fost sau ar fi fost formulată de către una din părți împotriva celeilalte părți, ce rezultă din contract în prezent sau viitor, cu excepția celor agreate în prezentul."

Curtea de Apel a reținut că părțile, prin încheierea Actului adițional la contract au înțeles să încheie o veritabilă tranzacție judiciară, în acord cu dispozițiile art. 271 C. proc. civ., în acord cu dispozițiile art. 271 C. proc. civ., în vederea stingerii tuturor litigiilor, inclusiv al celui prezent.

Acest aspect nici nu este contestat de către părți, suma solicitată, prin acțiunea precizată, de către apelanta SC A. SRL fiind cea de 450.000 euro, prevăzută în tranzacție a fi plătită de către apelanta-pârâtă, la rândul ei aceasta refuzând plata sumei pe considerentul că apelanta-reclamantă nu și-a respectat obligația din tranzacție care prevedea că SC A. SRL nu va executa Sentința civilă nr. 2.030/2012 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj.

Aceste aspecte țin de modalitatea de executare a tranzacției, care reprezintă un contract judiciar, neavând nicio relevanță din perspectiva litigiului întemeiat pe dispozițiile Contractului general de construcții încheiat la data de 8 iulie 2006 și vizând garanția privind calitatea lucrărilor.

Deși cuantumul pretențiilor a fost redus la suma de 450.000 euro, cauza acțiunii nu a fost schimbată.

Necesitatea verificării stingerii litigiului în această modalitate rezultă din caracterul esențial al tranzacției, anume că prin ea părțile își fac una alteia concesii reciproce, renunțând la anumite drepturi sau stipulări chiar prestații noi, în schimbul unor renunțări făcute de partea cealaltă și față de dispozițiile art. 271 C. proc. civ. care dispun în sensul că tranzacția poate interveni în orice etapă procesuală.

În aceste condiții, în mod greșit a analizat instanța de fond dacă reclamanta a remediat toate defectele stabilite în anexa la Procesul-verbal de recepție finală din 19 decembrie 2011, cu ignorarea Actului adițional la contract, prin care părțile au înțeles să stingă litigiul principal, astfel cum acesta a fost conferit spre soluționare primei instanțe, potrivit dispozițiilor art. 271 C. proc. civ., modalitatea de executare a tranzacției neavând relevanță în acest cadru procesual.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C. SA, solicitând, în principal, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului pârâtei și respingerii apelului formulat de SC A. SRL, cu consecința respingerii, în totalitate, a cererii de chemare în judecată ca nefondată și, în subsidiar, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului se arată că decizia atacată este nelegală. Instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, a încălcat formele de procedură, principiile disponibilității, oralității și contradictorialității - motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 6 C. proc. civ.

A fost pronunțată o hotărâre de expedient nu numai fără acordul părților, ci peste voința acestora, fără să se acorde cuvântul părților cu privire la pronunțarea unei astfel de hotărâri.

Necesitatea unei cereri exprese și a acordului de voință al părților pentru stingerea litigiului prin hotărâre de expedient este expres prevăzută de dispozițiile art. 271 C. proc. civ., dispoziții pe care instanța de apel le-a încălcat.

Astfel, în cauză sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În cauză, intimata SC A. SRL prin lichidator judiciar B. a formulat întâmpinare solicitând, în principal, respingerea recursului ca urmare a admiterii excepției "puterii de lucru judecat" și în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat.

Analizând recursul, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Potrivit Încheierii de la 10 septembrie 2015, care cuprinde solicitările părților cu privire la cererile de apel formulate, niciuna dintre părțile din cauză nu a solicitat instanței de apel să se pronunțe o hotărâre de expedient, respectiv să se ia act de tranzacția materializată prin întocmirea Actului adițional.

Astfel, s-a reținut: "Reprezentantul apelantei reclamante solicită admiterea apelului declarat și în consecință modificarea în parte a sentinței apelate, cu consecința admiterii în totalitate a cererii părții astfel cum a fost precizată. În ceea ce privește apelul părții adverse solicită respingerea apelului."

Pe de altă parte, s-a reținut: "Având cuvântul reprezentanta apelantei-pârâte SC C. SA solicită admiterea apelului formulat de pârâtă și respingerea cererii de apel declarată de partea adversă".

Așa fiind, niciuna dintre părți nu a solicitat să se ia act de tranzacție și să se pronunțe o hotărâre de expedient. Mai mult decât atât, instanța nu a pus în discuția părților posibilitatea pronunțării unei astfel de hotărâri.

În aceste condiții, în cauză sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 5 și 6 C. proc. civ., instanța de apel pronunțând o hotărâre de expedient fără ca părțile să fi solicitat aceasta și chiar fără a se pune în discuția părților această problemă.

Nu poate fi reținută apărarea intimatei în sensul admiterii excepției "puterii de lucru judecat".

Într-un alt dosar, respectiv nr. x/1285/2011, prin Decizia nr. 274 din 12 martie 2015, Curtea de Apel Cluj a luat "act de tranzacția încheiată de părți la data de 24 iulie 2012, materializată prin întocmirea Actului Adițional".

În prezentul dosar, în acest litigiu, niciuna dintre părți nu a solicitat pronunțarea unei hotărâri de expedient.

Așadar, instanța de apel avea obligația de a aplica dispozițiile art. 295 C. proc. civ.: "Instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu".

În cauză, au fost încălcate principiul disponibilității părților, al contradictorialității și al dreptului la apărare, instanța de apel nesupunând dezbaterii și discuției părților pretinsa cerere de pronunțare a unei hotărâri de expedient.

În cauză, sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3), Înalta Curte urmează să admită recursul și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I  D E

Admite recursul declarat de pârâta SC C. SA Florești împotriva Deciziei civile nr. 1.223 din 24 septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza aceleași instanțe spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 iunie 2016.

Procesat de GGC - N