ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1068/2015

Decizia nr. 1068/2015

Asupra recursului de față, constată următoarele:

În motivarea acestei acțiuni s-a arătat că în cursul anului 2005 societatea a achiziționat un teren pentru care s-a solicitat certificat de urbanism în vederea edificării unei fabrici. S-a arătat că în acel certificat se menționa ca terenul nu este grevat de construcții, conducte, însă în avizul solicitat pentru începerea lucrărilor s-a menționat că terenul era traversat de conducte de alimentare cu apă și se impunea devierea traseului acestora.

Urmare apărărilor pe cale de excepție formulate de către pârâte, reclamanta și-a modificat acțiunea, solicitând chemare în judecată, ca pârâte, și a Unității Administrativ Teritoriale (U.A.T.) Focșani - prin primar, cât și a Consiliului Local al Municipiului Focșani.

Din discuțiile demarate cu primăria și cu reprezentanții SC B. SA Focșani s-a ajuns la concluzia că reclamanta poate efectua lucrările de deviere a conductelor, astfel că lucrarea efectuată a profitat atât municipalității cât și concesionarului rețelei, reclamanta solicitând rambursarea costurilor suportate pentru efectuarea lucrării.

În cadrul lămuririi situației de fapt s-a reținut că in anul 2005, cu contractul autentificat din 16 august 2005, societatea reclamanta a cumpărat de la C. suprafața de 9.206 mp teren arabil situat în intravilan orașului Focșani, T AA, parcela BB, iar cu contractul din 24 martie 2006, reclamanta a cumpărat de la numitul D. suprafața de 2232 mp teren situat în intravilanul orașului Focșani, T AA, parcela BB. Nu a rezultat din aceste contracte faptul că datorită rețelelor magistrale de alimentare cu apă potabilă s-au luat măsuri pentru scoaterea acestor terenuri din circuitul civil, ori că s-ar fi luat măsuri de stabilire a zonei de protecție cu regim sever, conform prevederilor H.G. nr. 930/2005 și ale Legii nr. 107/1996.

În anul 2007, intenționând să construiască o fabrică de mase plastice și un show-room auto, societatea reclamantă a demarat procedurile administrative in vederea obținerii autorizației de construcție.

În cursul acestor proceduri societatea a aflat ca nu poate obține avizul SC B. SA, motivat de faptul că terenul este străbătut pe directa Nord-Sud de trei conducte magistrale de alimentare cu apă potabilă a municipiului Focșani. Din corespondența purtată cu SC B. SA Focșani, societate căreia i s-a delegat gestiunea serviciului de furnizare apă și canalizare, a rezultat faptul că aceasta rețea magistrală este avută în vedere pentru reabilitare cel mai devreme în trimestrul I al anului 2010, conform adresei din 05 ianuarie 2007. Din aceeași adresă rezulta faptul că s-a luat în calcul și devierea acestei rețele prin stabilirea unui nou traseu, procedură pentru care se va solicita acordul proprietarilor de terenuri.

Cum reclamanta s-a arătat deja să efectueze aceste lucrări de reparații capitale la data de 13 septembrie 2007, pârâta SC B. SA Focșani i-a comunicat acordul său cu precizarea că „utilizatorul va suporta valoarea lucrărilor de reparare și refacere integrală a rețelelor in cauză”. În sarcina reclamantei, așa cum rezultă din corespondența părților, au fost lăsate doar lucrările de refacere stradală afectate de lucrările de bransare.

Prin urmare, față de obligația asumată la pct. 5 din adresa din 13 septembrie 2007, cât și față de dispozițiile art. 9 din Contractul unic de delegare a gestiunii din care rezultă cu claritate faptul că toate costurile bunurilor de retur se face pe cheltuiala operatorului, nu s-a puput reține că pârâta SC B. SA Focșani nu ar avea calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere principal.

Cum U.A.T. Focșani este, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, titulară a drepturilor și obligațiilor ce decurg din contracte privind administrarea bunurilor care fac parte din domeniul public și privat al municipiului, cum a delegat obligația de înlocuire și refacere a instalațiilor - rețele magistrale -, Tribunalul a apreciat că singura responsabilă pentru plata despăgubirilor, este pârâta SC B. SA Focșani. În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, tribunalul a reținut că acesta este dovedit prin înscrisuri.

În ceea ce privește capătul doi al acțiunii, anume obligarea de preluare în gestiune a rețelelor în cauza, Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 aceasta obligație incumbă în primul rând pârâtei U.A.T. municipiul Focșani, gestiune delegată implicit prin Contractul unic de delegare a gestiunii.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, curtea de apel a reținut că, așa cum rezultă din contractele de delegare de serviciu apă - canal, încheiate între Municipiul Focșani și SC B. SA Focșani (ultimul în anul 2009), apelanta avea ca obligații efectuarea lucrărilor de întreținere, de reparații sau de înlocuire a rețelelor și instalațiilor pe care le au în administrare.Totodată, avea și obligația să pregătească și să promoveze planificarea și realizarea investițiilor vizând dezvoltarea, modernizarea, retehnologizarea în domeniul alimentării cu apă. Astfel, în calitate de operator avea obligații contractuale de a efectua orice fel de investiții, modernizări, înlocuiri ale rețelelor de apă-canalizare.

S-a considerat astfel că în mod corect instanța de fond a făcut trimitere la pct. 5 din adresa din 13 septembrie 2007, prin care SC B. SA Focșani a comunicat acordul său reclamantei, cu precizarea că utilizatorul va suporta valoarea lucrărilor de reparare și refacere a rețelelor în cauză. Utilizatorul, conform contractului unic de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare, ara SC B. SA Focșani

În ceea ce privește al doilea motiv de apel referitor la greșita obligare la plata despăgubirilor, s-a constatat că mențiunea inexistenței unui raport juridic cu reclamanta este incorectă.

Reclamanta, în interesul SC B. SA și a Primăriei Focșani a procedat la schimbarea traseului conductelor și a modernizării acestora prin lucrări de investiții, dovedite cu înscrisuri. U.A.T. Focșani este, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, titulara drepturilor și obligațiilor ce decurg din contracte privind administrarea bunurilor care fac parte din domeniul public și privat al municipiului. Această pârâtă a delegat obligația de înlocuire și refacere a instalațiilor către SC B. SA Focșani, dar lucrarea a fost efectuată de reclamantă. Pentru aceste considerente, în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut obligația pârâtei SC B. SA Focșani la plata sumei de 610.196 RON cu titlu de despăgubiri către reclamantă.

S-a motivat, în primul rând, că instanța a dat o interpretare greșită pct. 5 al adresei din 13 septembrie 2007. Potrivit cestui act, s-a stipulat că utilizatorul va suporta valoarea lucrărilor de reparare integrală a rețelelor, iar noțiunea de utilizator trebuie raportată la dispozițiile art. 2 din Legea nr. 51/2006 care definește utilizatorul ca fiind persoana fizică ori juridică ce beneficiază, direct ori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilități publice, în condițiile legii. Tot astfel, în contractul de delegare de gestiune, utilizatorul este desemnat a fi persoana fizică ori juridică având un branșament propriu de apă și/sau racord de canalizare și care beneficiază, pe bază de contract, de serviciile operatorului.

Plecând de la greșita interpretate a noțiunii de utilizator, instanța de apel a considerat că această calitate aparține SC B. SA Focșani și astfel, prin precizarea că utilizatorul va suporta costul lucrărilor, s-a ajuns la concluzia că acestea sunt în sarcina recurentei.

Or, în opinia recurentei, utilizatorul rețelei este SC A. SRL Golești, iar acesta și-a asumat obligația suportării costurilor necesitate de intervenția efectuată.

Al doilea motiv al recursului vizează greșita aplicare a legii, respectiv, a dispozițiilor art. 2 pct. i) și g), art. 4 și art. 8 din Legea nr. 51/2006 și art. 9 din contractul de delegare.

Astfel, conform art. 4 din Legea nr. 51/2006 sistemele de utilități publice sunt parte componentă a infrastructurii tehnico-edilitare a unităților administrativ teritoriale, sunt bunuri de interes și folosință publică și aparțin domeniului public ori privat al unităților administrativ-teritoriale.

Conform art. 8 alin. (1) din aceeași lege, unitățile administrativ-teritoriale au competență exclusivă, în condițiile legii, în tot ceea ce privește înființarea, organizarea, coordonarea și funcționarea serviciilor de utilități publice, dezvoltarea, modernizarea, administrarea și exploatarea bunurilor proprietate publică sau privată a unităților administrativ teritoriale aferente sistemelor de utilități publice.

Față de aceste argumente de lege, recurenta a arătat că acțiunea trebuia soluționată în contradictoriu cu U.A.T. Focșani, care are calitatea de proprietar a rețelei, iar nu cu SC B. SA Focșani, car este doar operatorul regional al serviciului public și are exclusiv un drept de administrare, fără a avea și dreptul de dispoziție asupra acestora care implică strămutarea sau devierea rețelelor.

De asemenea, art. 9 din contractul unic de delegare se prevede pentru că bunurile de retur care pot fi înlocuite sunt alocare resurse de finanțare în funcție de programele de investiții aprobate de autoritatea delegantă.

În consecință, nu există obligația SC B. SA Focșani de a efectua investiția în discuție, constând în strămutarea și înlocuirea rețelelor fin fondurile proprii ale operatorului, cu atât mai mult cu cât nici din probele dosarului nu se poate deduce asumarea acestor costuri.

Potrivit corespondenței părților, adresele din 12 decembrie 2006, din 05 ianuarie 2001, din 13 septembrie 2007, reclamanta și-a asumat efectuarea lucrări pe spezele proprii, în interesul său, de aceea se impune soluția suportării contravalorii lucrărilor de către această parte.

Împotriva acestui recurs SC A. SRL Golești a formulat întâmpinare solicitând, în principal, anularea recursului ca nemotivat, în subsidiar, respingerea sa ca nefundat.

S-a arătat că, de vreme ce SC B. SA Focșani beneficiază de pe urma investițiilor realizare, este firesc să suporte costurile acesteia, cu atât mai mult cu cât societatea pârâtă a beneficiat de fonduri europene pentru efectuarea acestei lucrări.

Pe fondul recursului, s-a apreciat că se impune soluția respingerii sale, fiind lipsită de fundament schimbarea sensului pct. 5 al adresei din 13 septembrie 2007, deoarece oricum diferența terminologică impusă de recurentă nu are semnificație. SC B. SA Focșani, in calitate de operator sau utilizator are atribuțiuni în administrarea bunurilor, bunurile putând fi înlocuite cel puțin o data în cursul contractului. Devierea rețelei de apă s-a impus ca soluție operațională tot din culpa recurentei, deoarece la eliberarea certificatului de urbanism nu a fost specificat traseul rețelelor de apă, impediment major pe care reclamanta nu l-a putut anticipa la cumpărarea terenurilor.

Unitatea Administrativ Teritorială Focșani a depus întâmpinare solicitând, la rândul său respingerea recursului, iar Consiliului Local al Municipiului Focșani, în cadrul întâmpinării proprii, a solicitat admiterea recursului și schimbarea soluției primei instanțe.

Părțile nu au administrat probe în cadrul recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., revine instanței de recurs obligația încadrării motivelor recursului în criticile de nelegalitate limitativ enumerate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte arată că, deși primul motiv al recursului vizează schimbarea naturii ori înțelesului lămurit al actului juridic dedus judecății prin greșita sa interpretare, cu referire la adresa din 13 septembrie 2007 și încadrează această critică în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în realitate motivul poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la greșita interpretate și aplicare a legii.

Aceasta deoarece, în esență, recurenta opune diferența dintre noțiunea de utilizator și operator al rețelelor de utilități potrivit definiției specifice dată în art. 2 din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice și în art. 8 din contractual unic de delegare, susținând că potrivit acestor definiții, SC B. SA Focșani nu are calitatea de utilizator, obligat, potrivit adresei din 13 septembrie 2007, la plata costului de reparații și modernizare a rețelei de apă.

În alte cuvinte, prin dezvoltarea acestui motiv de recurs nu se pune problema schimbării naturii lămurite ori înțelesului actului juridic analizat, ci de aplicare a efectelor sale, funcție de lămurirea noțiunii de utilizator al rețelei de utilități publice, lămurire care a necesitat interpretarea și aplicarea unor dispoziții legale.

Ca atare, recursul se fundamenteză în întreaga sa dezvoltare pe critici vizând greșita interpetare și aplicare a legii și va fi analizat prin prisma incidenței motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Este astfel evident că, potrivit art. 2 lit. j) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, reprezintă sistemul de utilități publice ansamblul bunurilor mobile și imobile, dobândite potrivit legii, constând din terenuri, clădiri, construcții și instalații tehnologice, echipamente și dotări funcționale, specific unui serviciu de utilități.

Aceeași lege definește ca utilizatori în art. 2 lit. i) persoanele fizice sau juridice care beneficiază, direct ori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilități publice, în condițiile legii, iar operatorii sunt, potrivit lit. h), persoanele juridice cu competența și capacitatea, recunoscute prin licența emisă de autoritatea națională de reglementare competentă din România, de a furniza/presta, în condițiile reglementărilor în vigoare, un serviciu sau o activitate din sfera serviciilor de utilități publice și care asigură nemijlocit gestiunea serviciului/activității, precum și administrarea, funcționarea și exploatarea sistemului de utilități publice aferent acestuia/acesteia.

În limitele acestor dispoziții și semnificației termenilor definiți, U.A.T. Focșani, în calitate de autoritate delegantă, a încheiat cu SC B. SA Focșani, ca operator regional, contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare a municipiului Focșani, în cadrul contractului, recurenta având, de altfel, titulatura de operator.

Potrivit obiectului contractului de delegare a gestiunii, specificat în art. 4 pct. 1 al contractului, acesta este specificat la delegarea exclusivă a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare, precum și exploatarea sistemelor publice de alimentare cu apă și canalizare necesare pentru realizarea acestora.

În această succesiune, este evident că termenii de utilizator și operator, în sensul legii, se referă la noțiuni distincte, dar și că SC B. SA Focșani avea, în planul contractului dar și față de terți, calitatea de operator, iar nu de utilizator al rețelei, fiind astfel greșită aserțiunea curții de apel care a pus semnul egalității între acești termeni, stabilind că recurenta are atât calitatea de operator, cât și pe cea de utilizator.

Pe cale de consecință, urmare a suprapunerii termenilor, instanța de apel a ajuns la concluzia greșită că, de vreme ce SC B. SA Focșani avea calitate de utilizator, potrivit corespondenței din 13 septembrie 2007, aceasta și-a asumat obligația de plată a investiției față de SC A. SRL Golești, prin inserarea în cuprinsul adresei a specificației: "utilizatorul va suporta valoarea lucrărilor de reparație și refacere integrală a rețelelor (...)".

De aceea, sub acest aspect, Înalta Curte arată că este întemeiată această critică din recurs, în măsura în care instanța de apel, dând o greșită interpretare legii, a concluzionat că recurenta are calitatea de utilizator al rețelei de utilități și astfel a dat efect de angajament de plată al investiției în persoana SC B. SA Focșani, ca o consecință a celor inserate în cuprinsul adresei din anul 2007 înaintată reclamantei SC A. SRL Golești la 13 septembrie 2007.

Cât privește a doua critică a recurentei, potrivit căreia nu are calitate procesuală pasivă în raportul obligațional dedus judecății, întrucât sistemele de utilități publice sunt proprietatea UAT Focșani, care este singura autoritate cu drept de dispoziție asupra acestora, Înalta Curte arată următoarele:

Potrivit art. 4 alin. (1) și (4) din Legea nr. 51/2006, sistemele de utilități publice sunt parte componentă a infrastructurii tehnico-edilitare a unităților administrativ-teritoriale, sunt bunuri de interes și folosință publică și aparțin, prin natura lor sau potrivit legii, domeniului public ori privat al unităților administrativ-teritoriale, fiind supuse regimului juridic al proprietății publice sau private a acestora, regim care se aplică și lucrărilor de înființare, dezvoltare, reabilitare și retehnologizare a sistemelor de utilități publice, precum și lucrărilor de revizii, reparații și remediere a avariilor, care sunt lucrări de utilitate publică.

Cu toate acestea, în litigiu nu este în discuție stabilirea titularului dreptului de proprietate publică sau privată asupra rețelelor de utilități, ci stabilirea titularului dreptului sau obligației de a efectua lucrările de întreținere, retehnologizare, reparații sau modernizări asupra acestor rețele.

În acest sens, sunt relevante dispozițiile art. 8 din Legea nr. 51/2006, care statuează ca revine autorităților administrației publice competența coordonării, organizării și funcționării serviciilor de utilități publice, precum și în ce privește crearea, modernizarea, administrarea și exploatarea, competență manifestată și prin delegarea de gestiune a acestor servicii către operatori, realizată prin concesionare.

Astfel, art. 2 lit. h) din lege, statuează că operatorii regionali cărora le-au fost delegate activitățile de gestionare a serviciilor de utilități, asigură furnizarea/prestarea serviciului/activității de utilități publice pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale, administrarea, funcționarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, precum și implementarea programelor de investiții publice de interes zonal ori regional destinate înființării, modernizării și/sau, după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii/activități.

În același sens sunt reglementate obligațiile operatorului de servicii SC B. SA Focșani în contractul unic de delegare de gestiune a serviciilor de apă și canalizare pentru municipiul Focșani potrivit art. 18-20 din contract, iar toate cheltuielile necesare pentru lucrările de reparații, dotări, modernizări sau investiții sunt supuse anual aprobării autorității delegante.

Prin urmare, nu se poate reține că pârâta SC B. SA Focșani, operator al serviciilor de utilități nu avea obligația efectuării acelor lucrări care țin ce mentenanța, reparația, modernizarea sau optima punere în exploatare a lucrărilor, obligație care, în planul procesului îi conferă și calitatea procesuală de parte în raportul juridic litigios.

De aceea, soluția dată excepției de fond în prima instanța, menținută prin decizia recurată, vădește o corectă aplicare și interpretare a legii, cu referire directă la chiar dispozițiile legale evocate în recurs.

Prin urmare, această parte a criticilor este nefondată.

În fine, recurenta arată că nu și-a asumat fată de reclamantă obligația de plată a contravalorii investiției efectuate și solicitate pe cale de acțiune, urmare faptului că în toată corespondența purtată între părți acordul său asupra intervenției la rețeaua de utilități a fost condiționat de suportarea integrală și exclusivă a acestor costuri de către SC A. SRL Golești, iar lucrările efectuate au fost realizate determinat de interesul reclamantei de a-și extinde perimetrul construibil.

Această critică este fondată. Plecând tocmai de la conținutul acestei corespondențe, curtea de apel a reținut că realizarea lucrărilor a fost precedată de o corespondență între părțile litigante, care a purtat asupra devierii traseului conductelor de apă și restrângerea zonei de protecție care afecta perimetrul reclamantei și care impunea terenului acesteia o servitute de trecere a utilităților publice, restrângând zona construibilă.

În acest sens, reclamanta a propus recurentei-pârâte SC B. SA Focșani găsirea unei soluții comune, așa cum rezultă din adresa din 12 decembrie 2006.

Acestei adrese, recurenta-pârâtă a răspuns succesiv la 05 ianuarie 2007 și 13 septembrie 2007 prin adrese, arătând că s-au demarat procedurile de accesare de fonduri structurale pentru reabilitarea conductelor și că lucrările sunt estimate a demara cel mai devreme în primul trimestru al anului 2010, că dacă reclamanta dorește executarea acestor lucrări mai devreme, costurile vor fi suportate exclusiv de către SC A. SRL Golești, respectiv, că utilizatorul va suporta valoarea costurilor de reparare și refacere integrală a rețelelor afectate, inclusiv valoarea reparațiilor stradale și a costurilor de remediere a oricăror avarii produse la rețelele publice.

Nicio instanță nu a reținut existența în cauză a unui angajament bilateral de plată/convenții referitoare la rambursarea costurilor implicate de aceste lucrări de către SC B. SA Focșani. După cum s-a arătat în prima parte a considerentelor, recurenta nu avea calitatea de utilizator, pentru a se putea considera că această parte și-a asumat plata costurilor, așa cum greșit a considerat curtea de apel, prin interpretarea greșită a legii, concluzie care va fi modificată prin efectul acestui recurs.

Nu se poate reține, în aceste condiții, temeinicia pretenției de plată ce a făcut obiectul litigiului, întemeiată pe dispozițiile art. 992 C. civ. (plata lucrului nedatorat), deoarece pârâta SC B. SA Focșani nu a primit o plată (solutio) ce nu-i era datorată (indebitum), pentru a fi activată obligația repetițiunii, astfel încât nici problema scopului plății făcute de SC A. SRL Golești nu poate fi luată în discuție.

De asemenea, Înalta Curte arată că nu este incident nici art. 998 C. civ., indicat alternativ ca temei al acțiunii de către reclamantă.

Chiar dacă, oricum, cele două temeiuri juridice se exclud, instanța de recurs arată că premisa răspunderii civile delictuale este faptul ilicit, adică acea conduită prohibită de lege și prejudiciabilă pentru reclamant. Nici reclamanta nu a indicat și nici Înalta Curte nu a identificat norma de drept obiectiv încălcată de către pârâta SC B. SA Focșani pentru a prefigura elementele acestei răspunderi și temeinicia pretenției formulate în cauză cu acest fundament.

Enunțând și principiul că instanța este legată să analizeze cauza în limitele învestirii, adică inclusiv potrivit temeiurilor juridice pe care parte își formulează pretenția, Înalta Curte arată că în apel și în prima instanța hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în măsura în care, pe de-o parte a considerat că SC B. SA Focșani s-a obligat la plată, întrucât, ca utilizator al rețelei s-a angajat față de reclamantă, iar pe de altă parte recunoașterea pretenției reclamantei nu a fost concordantă cauzei cererii de chemare în judecată.

De aceea, pentru toate considerentele arătate în această decizie, recursul SC B. SA Focșani va fi admis, iar în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., decizia atacată va fi modificată, cu consecința admiterii apelului promovat de SC B. SA Focșani împotriva sentinței civile nr. 224 din 05 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a ll-a civilă și de contencios administrativ fiscal, pe care o schimbă în parte, în sensul că înlătură din dispozitiv dispoziția de obligare la plata sumei de 610.196 RON, despăgubiri, a SC B. SA Focșani, menținând, în rest, celelalte dispoziții.

Totodată, aplicând dispozițiile art. 274 C. proc. civ., va fi obligată intimata SC A. SRL Golești la plata cheltuielilor de judecată către SC B. SA Focșani, efectuate de această parte în faza de judecată a apelului și recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC B. SA Focșani împotriva deciziei civile nr. 140/A din 3 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, pe care o modifică și în consecință:

Admite apelul pârâtei SC B. SA Focșani împotriva sentinței civile nr. 224 din 05 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a ll-a civilă și de contencios administrativ fiscal, pe care o schimbă în parte în

sensul că înlătură dispoziția referitoare la obligarea pârâtei SC B. SA Focșani la plata sumei de 610.196 RON cu titlu de despăgubiri.

Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.

Obligă intimata-reclamantă SC A. SRL comuna Golești la plata sumei de 10.222,96 RON cheltuieli de judecată, în favoarea recurentei-pârâte.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2015.