ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 581/2016

Decizia nr. 581/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 23 septembrie 2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând anularea Raportului de evaluare nr. 3726/G/II din 06 septembrie 2013, emis de pârâtă, prin care s-a constatat că reclamantul, în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local al municipiului Târgu-Mureș, a încălcat regimul juridic al incompatibilităților în mandatul 2012-2016.

1.2. Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 389 din 30 decembrie 2013, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamant și a anulat actul contestat.

1.3. Cererea de recurs;

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, și solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii și menținerii raportului de evaluare contestat.

În esență, recurenta a arătat că reclamantul A., consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Târgu Mureș a încălcat regimul juridic al incompatibilităților în mandatul 2012-2016, deoarece a încheiat un contract de prestare servicii în valoare totală de 35.840 lei cu Primăria Municipiului Târgu Mureș, prin A., fiind aplicabile prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003. Art. 90 din Legea nr. 161/2003 trebuie interpretat în sensul că legislatorul a înțeles să interzică consilierilor locali și consilierilor județeni care dețin anumite calități în cadrul societăților comerciale să încheie contracte cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective. Este absurd, susține recurenta să se accepte situația în care consilierii locali au interzis prin lege să încheie contracte cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, dar în schimb să li se permită să încheie aceste contracte în calitate de persoane fizice autorizate.

II. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Completul de filtru, analizând conținutul raportului întocmit, a constatat că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 1 martie 2016.

Recursul este fondat, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 se interzice în termeni categorici consilierilor locali și consilierilor județeni, care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale, să încheie contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective.

Chiar dacă enumerarea cuprinsă în art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu include, în mod expres, persoanele fizice autorizate, norma juridică examinată trebuie interpretată ținând seama că scopul reglementărilor cuprinse în Legea nr. 161/2003 și Legea nr. 176/2010 a fost acela de asigurare a unui climat de integritate și de transparență în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoanele care ocupă astfel de funcții ori demnități să-și exercite prerogativele doar în scopul pentru care le-au fost conferite, evitând deturnarea acestora printr-o conduită lipsită de orice fundament juridic și străină de realizarea interesului public (a se vedea în acest sens Decizia civilă nr. 4554 din 28 noiembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2012 de Înalta Curte de Casație și Justiție).

Altfel spus, textul legal precitat trebuie interpretat în sensul că norma descurajează orice tip de activitate comercială/economică desfășurată de către consilierii locali și consilierii județeni având ca parteneri autoritățile unităților administrativ teritoriale din care fac parte. Având în vedere regulile de interpretare a normelor juridice, este unanim admis că este validă doar interpretarea care afirmă un sens logic și rezonabil, respectiv că este fără valoare juridică interpretarea care afirmă un sens absurd sau nerezonabil. Or, este cel puțin nerezonabil să interpretezi art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 în sensul că consilierilor locali și județeni li se interzice, în calitate, printre altele, de acționar sau asociat la societăți comerciale să încheie anumite contracte cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, însă să li se permită acest lucru în calitate de persoane fizice autorizate. Cum interpretarea validă a textului legal în discuție este în sensul că prin acesta se descurajează orice tip de activitate economică desfășurată de persoane aflate în situația reclamantului, iar potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 44/2008 persoanele fizice autorizate sunt comercianți, desfășurând activități economice, rezultă că reclamantul A., încheind contractul de prestare de servicii din 5 iulie 2012, s-a aflat în stare de incompatibilitate prin încălcarea dispozițiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2013.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, constatând că raportul de evaluare nr. 37262/G/II din 6 septembrie 2012, emis de B., este legal, hotărârea primei instanțe fiind dată cu interpretarea greșită a legii, în temeiul dispozițiile art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 389 din 30 decembrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată. Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2016.