ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 324/2016

Decizia nr. 324/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta Societatea Bancară A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B., anularea Hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 672 din 20 noiembrie 2013.

Prin Sentința civilă nr. 1646 din 26 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și pârâta B., a anulat Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 672 din 20 noiembrie 2013, a exonerat reclamanta de amenda în cuantum de 4.000 lei și a obligat pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la plata către reclamantă a sumei de 20 lei reprezentând taxă de timbru.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Prin Raportul întocmit la data de 2 martie 2015, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a constatat că recursul nu a fost declarat și motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, dar s-a reținut din eroare că recursul este admisibil în principiu.

Prin Încheierea din 14 octombrie 2015 completul a dispus îndreptarea erorii cuprinse în raportul de admisibilitate în principiu și recomunicarea raportului rectificat, întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3), prin care s-a apreciat ca fiind fundamentată soluția de respingere a recursului, ca tardiv formulat, având în vedere argumentele expuse la pct. 2.1. și 2.3. din raport.

Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.: "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Însă, în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care la art. 20 alin. (1) stipulează că: "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința recurată a fost comunicată pârâtului la data de 14 iulie 2014, iar recursul a fost declarat la data de 31 iulie 2014, conform dovezii aflate la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În cauză nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituția repunerii în termen.

Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat și, în temeiul art. 493 alin. (3) și (5) C. proc. civ., se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva Sentinței civile nr. 1646 din 26 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 februarie 2016.

Procesat de GGC - GV