ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4060/2014

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Argeș a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și a solicitat anularea Deciziei din 29 octombrie 2012 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor și Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 19 septembrie 2012, întocmită de Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice aferente proiectului cod SMIS 1131 cu titlu "Modernizare DJ 7031 Mușetești (DN 73C) - Brăduleț - Brădet - Poienile Vâlsanului în vederea îmbunătățirii și dezvoltării infrastructurii de turism, Km28+822-53+600, L=24,778 Km".

Prin Sentința nr. 97/R-cont din 3 aprilie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea și cererea de suspendare formulate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Argeș, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, privitor la Decizia din 29 octombrie 2012 emisă de Comisia de soluționare a contestației numită prin Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale și Turismului nr. 2312 din 19 octombrie 2012 și Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 19 septembrie 2012, întocmită de Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, încheiată la data de 17 septembrie 2012 privind Contractul de finanțare din 5 iunie 2009, Cod SMIS 1131 "Modernizare DJ 7031: Mușătești (DN 73C) - Brăduleț - Brădetu - Poienile Vâlsanului în vederea îmbunătățirii și dezvoltării infrastructurii de turism, km28+822-53+600, L=24,778 km", s-a constatat încălcarea legislației privind achizițiile publice, respectiv abaterea de la legalitate, regularitate și conformitate, fiind identificată o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, pentru care s-au aplicat corecții financiare, respectiv: aferent bugetului Uniunii Europene - 9.115,92 RON; aferent bugetului de stat - 1.211,94 RON.

Punctul de vedere exprimat în nota de constatare a fost menținut în contestația formulată de Unitatea Administrativ Teritorială a Județului Argeș prin Adresa din 29 octombrie 2012 emisă de Comisia de soluționare a contestației din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului.

S-a apreciat că susținerile reclamantei din acțiune referitoare la opțiunea aleasă, nu justifică obligația operatorilor economici de a participa la procedura de achiziție pentru toate loturile, întrucât în aplicarea prevederilor reglementate prin O.U.G. nr. 34/2006 se urmărește atingerea scopului vizat de art. 2 alin. (1) lit. a), constând în promovarea concurenței între operatorii economici.

S-a constatat că nu este întemeiată critica potrivit căreia "procedura a fost supusă evaluării ex-ante de către observatori din Unitatea de Coordonare și Verificare Achiziție Publică, iar în raportul întocmit de aceștia, atât în cadrul capitolului 2.2. - Observații privind legalitatea inițierii procedurii, cât și la capitolul 2.3 - Observații privind analiza documentației de atribuire, nu apar obiecții asupra criteriilor de evaluare a ofertelor, deci nu au fost semnalate nereguli privind procedura de achiziție".

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a declarat recurs Unitatea Administrativ Teritorială Județul Argeș, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetența materială a curții de apel de a soluționa în primă instanță cauza, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de instanță din oficiu, Înalta Curte va admite recursul formulat, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind sesizată cu recursul declarat, a constatat faptul că pricina dedusă judecății a fost soluționată de o instanță necompetentă material.

Conform celor expuse anterior, litigiul are ca obiect anularea Deciziei din 29 octombrie 2012 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor și Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 19 septembrie 2012, prin care s-a stabilit că reclamanta datorează autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene un debit în sumă de 10.327,86 RON și TVA recuperabilă în valoare de 2.529, 27 RON.

Temeiul legal al controlului efectuat îl constituie O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Este adevărat că potrivit disp. art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013: "Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel", însă acest text de lege se aplică acțiunilor înregistrate după data de 15 februarie 2013, când a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013, acțiunea de față fiind introdusă la data de 31 ianuarie 2013.

Potrivit dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanță.

De altfel, din întregul corpus al legii, rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.

Însuși actul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc.

Creanțele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor.

În perspectiva acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I, din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte reține că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de RON, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală sau locală.

Soluția adoptată în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul formulat și, în baza art. 312 alin. (6) din același cod, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Argeș, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Argeș împotriva Sentinței nr. 97/R-cont din 3 aprilie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

Trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2014.

Procesat de GGC - MI