ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3406/2015

Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată, Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Argeș, a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (fostului Minister al Dezvoltării Regionale și Turismului), solicitând anularea notei din 30 iulie 2012 a Direcției Generale Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional privind aplicarea reducerilor procentuale la cererea de rambursare pentru contractul de finanțare din 21 mai 2009, cod SMIS 1132 beneficiar U.A.T. județul Argeș, anularea notei din 25 septembrie 2012 de propunere spre respingere a pretențiilor beneficiarului U.A.T. județul Argeș, formulate în cadrul ședinței de conciliere din data de 13 septembrie 2012, notă aprobată de Șeful A.M.P.O.R. 2007 din cadrul M.D.R.A.P. și restituirea sumelor în limita celor reținute din cererea de rambursare pentru contractul de finanțare din 21 mai 2009 cod SMIS 1132, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 43/F-Cont din 6 martie 2014 Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială județul Argeș, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 43/F-Cont din 6 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială județul Argeș. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că hotărârea judecătorească contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. Recurenta susține următoarele: - Lipsa unei procedurii specifice, sau existența procedurii, dar nepublicarea în Monitorul Oficial al României nu poate fi suplinită de procedura concilierii directe, așa cum greșit a reținut instanța de fond. Nu are importanță dacă au fost sau nu încălcate principiile contradictorialității sau al dreptului la apărare, dar atâta timp cât un act normativ prevede existența unei proceduri proprii pentru verificarea caracterului eligibil al unor cheltuieli înainte de rambursare, intimatul avea obligația să întocmească această procedură și să o publice în Monitorul Oficial al României. - Instanța de fond face o aplicare greșită a legii în ceea ce privește Fișa de date predefinită, (standardizată) ajungând astfel la concluzia greșită că prin bifarea opțiunii „pentru toate loturile" s-a restricționat accesul operatorilor economici la procedura de achiziție, încălcând principiul concurenței, garantării tratamentului egal și nediscriminatoriu între operatorii economici. Unul dintre motivele pentru care s-a solicitat anularea actelor administrative a fost acela că, Fișa de date a achiziției fiind predefinită, (standardizată) autoritatea contractantă ,la momentul desfășurării licitației (2010) putea solicita agenților economici să depună ofertele pentru una dintre cele trei opțiuni existente la secțiunea „împărțirea pe loturi”, și anume: pentru un singur lot, unul sau mai multe loturi, toate loturile. Ulterior, la data efectuării autorizării cererii de rambursare 28 mai 2012, conținutul standard electronic al Fișei de date a achiziției s-a modificat în ceea ce privește depunerea ofertelor în cazul împărțirii pe loturi a contractului, Fișa de date având numai o singură opțiune „unul sau mai multe loturi" celelalte opțiuni „un singur lot" și „toate loturile" fiind eliminate. Reținând corect situația de fapt, instanța de judecată greșit stabilește că în anul 2010, trebuia să facem intervenție la A.N.R.M.A.P. pentru determinarea acesteia să coreleze Fișa de date cu legea și apoi să o transmită în S.E.A.P. cu notificarea de actualizare. Activitatea autorității contractante se limita exclusiv la „încărcarea" electronică a formularului cu datele necesare, unde la secțiunea „împărțirea pe loturi", trebuia să aleagă o singură variantă dintre cele trei existente - „un singur lot", „unul sau mai multe loturi", „toate loturile", iar odată aleasă, celelalte două opțiuni erau blocate (inaccesibile). Atâta vreme cât opțiunea „pentru toate loturile” figura în conținutul predefinit al Fișei de date a achiziției, opțiunea autorității contractante de a solicita depunerea ofertelor „pentru toate loturile” era legală, neconstituind un obstacol nejustificat de natură să restrângă concurența între operatorii economici. În cazul de față judecătorul nu a dat dovadă de rol activ, adevărul juridic fiind acela că opțiunea „pentru toate loturile" făcea parte din conținutul Fișei de date a achiziției elaborată de A.N.R.M.P., instituție competentă în supravegherea modului de funcționare a sistemului de achiziții publice și de atribuire a contractelor de achiziție publică. - În mod greșit instanța de fond a stabilit că potrivit art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, autoritatea contractantă are dreptul de a recurge la atribuirea contractului pe loturi, cu respectarea prevederilor art. 23 din O.U.G. nr. 34/2006 și cu condiția de a preciza acest lucru în documentația de atribuire. Faptul că jurisprudența referitoare la instituția lotizării achizițiilor etapizate s-a schimbat la un moment dat, mai ales după data de 20 decembrie 2011, când Comisia Europeană a dat publicității două propuneri de directive menite să le înlocuiască pe cele din 2004 (17/CE și 18/CE), aceasta nu trebuia să afecteze decizia instanței, contextul judecății fiind circumscris altei situații de fapt privind aplicarea strictă a legii. Este vorba de propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind achizițiile publice COM(2011) 896 final 2011/0438(COD) și despre propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale COM(2011) 895 final 2011/0439 (COD). Potrivit propunerilor, autoritățile contractante vor fi invitate să împartă contractele de achiziții publice în loturi omogene sau eterogene, pentru a le face mai accesibile pentru IMM-uri. În cazul în care decid să nu facă acest lucru, ele vor fi obligate să furnizeze o explicație specifică. Instanța de fond trebuia să aibă în vedere și faptul că O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006 nu reglementau modalitățile exercitării dreptului autorității contractante în cazul defalcării unui contract de achiziție publică, adică situațiile și circumstanțele în care autoritatea contractantă poate recurge la achiziționarea de servicii pe loturi, alcătuirea acestora, numărul lor sau dacă oferta poate fi depusă „pentru toate loturile". - Instanța de fond în mod greșit a stabilit că avea obligația să justifice printr-o notă atașată la dosarul achiziției depunerea ofertelor „pentru toate loturile" în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006. Opțiunea "pentru toate loturile „făcând parte din conținutul predefinit al Fișei de date a achiziției, aceasta nu constituia o situație de excepție pentru a justifica întocmirea unei note atașată la dosarul achiziției. În această situație, aprecierea cerinței ca restrictivă, conform art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 este greșită. - În mod greșit instanța de fond a considerat încălcarea dispozițiilor art. 178 alin. (2) și art. 188 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, atunci când s-a solicitat operatorilor economici îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională. Cerința privind derularea unui contract finanțat din Bugetul General al Comunității Europene a fost introdusă în Fișa de date a achiziției privind «experiența similară» pentru a respecta instrucțiunile din «Nota către beneficiarii de finanțare în cadrul POR 2007-2013 privind instrucțiuni și termeni de referință pentru achiziționarea serviciilor de audit» emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, prin care se impune ca raportul de audit să se încadreze într-un format agreat de AMPOR. O experiență similară anterioară, de natura și complexitatea contractului licitat (conform art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006) diminua riscul neimplementării corecte a proiectului. Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice nr. 155 din 2 noiembrie 2006 privind aprobarea Ghidului pentru atribuirea contractelor de achiziție publică, invocat de instanța de judecată în susținerea punctului său de vedere, era abrogat prin Ordinul nr. 80 din 30 aprilie 2009 al Președintelui A.N.R.M.A.P. la data lansării procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică (11 februarie 2010) și data încheierii contractului din 02 iunie 2010, însă acesta produce efecte „ex nunc", lista exemplificativă privind criteriile de calificare și selecție considerate restrictive, neputând să fie extinsă și comparată cu criteriile de calificare și selecție instituite în procedura de atribuire a contractului de audit din 02 iunie 2010. Practic, în perioada 30 aprilie 2009 – 14 septembrie 2011 nu au existat dispoziții normative în legătură cu formularea criteriilor de calificare și selecție, prin care simplificau situațiile de restricționare a concurenței și de încălcare a principiului proporționalității prin cerințele de calificare și selecție. În acest caz instanța de judecată trebuia să aibă în vedere lipsa unor repere pentru calificarea unor situații ca restrictive/nerestrictive.

Apărările formulate în cauză Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 20 mai 2015, recursul a fost admis în principiu.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în concluziile intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Pentru a ajunge la această soluția instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile. Prin nota din 30 iulie 2012, Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional a reținut că, în procesul de verificare a cererii de rambursare aferentă contractului de finanțare cod SMIS 1132, autoritatea a identificat abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice aferente contractului de audit din 2 iunie 2011, încheiat cu SC A. SRL fiind aplicată o reducere procentuală de 25% din valoarea contractului. A.M.P.O.R. a transmis beneficiarului convocare la conciliere pentru data de 13 septembrie 2012, potrivit art. 23 din contractul de finanțare din 6 august 2009, transmițându-se și nota susmenționată, după care a fost întocmită nota de propunere spre respingere a pretențiilor beneficiarului din 25 septembrie 2012, în care s-a reținut că s-au săvârșit abateri de la aplicarea legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice, prin nerespectarea art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, deoarece autoritatea contractantă a solicitat în cadrul criteriilor de calificare și selecție obligativitatea ca ofertanții să depună oferte pentru toate loturile, unul dintre aceștia fiind descalificat. Pe de altă parte, la experiența similară s-a solicitat ca un contract să fie finanțat din bugetul Uniunii Europene. Prin această atitudine s-a restricționat participarea la procedura de atribuire la contractul de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare care sunt restrictive. S-a propus astfel întocmirea unei note de respingere a pretențiilor beneficiarului U.A.T. Județul Argeș. Împotriva notei privind propunerea de respingere a pretențiilor, județul Argeș a formulat plângere prealabilă. Prin adresa din 9 noiembrie 2012, Guvernul României - Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului răspunde județului Argeș că în procesul de verificare a cererii de rambursare pentru proiectul „Modernizare D.J. 734 Voinești-Lerești-Voina” s-au identificat abateri cu privire la procedura aferentă contractului de audit din 2 iunie 2011 fiind aplicată o reducere procentuală de 25% în baza art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011. Convocați la conciliere, reprezentanții județului Argeș au semnat procesul-verbal din 13 septembrie 2013, prin care au finalizat procedura de soluționare a litigiului pe cale amiabilă, în urma ședinței de conciliere fiind întocmită nota cu propunerea de respingere a pretențiilor beneficiarului din 25 septembrie 2012. Prin urmare, s-a comunicat beneficiarului că solicitarea intitulată plângere prealabilă reținută în adresa din 2 noiembrie 2012, este inadmisibilă. Verificarea cererii de rambursare, aferentă contractului de finanțare din 21 mai 2009, cod SMIS 1132, s-a realizat după formularea acesteia, în temeiul art. 6 și 9 din O.U.G. nr. 66/2011, constatându-se necesitatea aplicării unei reduceri procentuale de 25%, aferentă contractului de audit din 2 iunie 2011, încheiat cu SC A. SRL, pentru care s-a reținut faptul că autoritatea contractantă nu a respectat prevederile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, cu ocazia atribuirii. Reclamanta a fost notificată cu privire la întocmirea notei de propunere a aplicării corecțiilor financiare, aceasta solicitând transmiterea unor documente care să-i susțină punctul de vedere prin care a contestat reducerile procentuale aplicate în temeiul pct. 1 din Anexa O.U.G. nr. 66/2011. În procedură s-a reținut că între opiniile exprimate de autoritatea pârâtă și reclamantă există divergență, fiind solicitat și punctul de vedere al Direcției Generale Constare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, prin adresa din 14 septembrie 2012. Această Direcție și-a exprimat punctul de vedere cu privire la aplicarea reducerilor procentuale, reținând că propunerea formulată este corectă, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1), art. 26, art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, raportat la art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011. De altfel, chiar în cererea de chemare în judecată reclamanta arată că prin adresa din 6 august 2012, a fost convocată la conciliere directă în temeiul art. 720 1 C. proc. civ. și art. 23 alin. (1) din contractul de finanțare, urmare a întâlnirii părților fiind întocmit procesul verbal din 13 septembrie 2012, semnat de reprezentanții reclamantei. În acest proces verbal s-a reținut faptul că beneficiarului i s-au acordat 3 zile lucrătoare pentru depunerea documentelor suplimentare solicitate. Nota privind propunerea de respingere a pretențiilor beneficiarului a fost întocmită la 25 septembrie 2012, după ce reclamanta a avut posibilitatea depunerii documentelor suplimentare, pe care autoritatea le-a analizat. Punctul de vedere exprimat de reclamantă a fost reținut în procesul-verbal din 13 septembrie 2012, care a stat la baza întocmirii notei din 25 septembrie 2012. În acest din urmă act, s-a arătat expres că reclamanta a fost convocată la conciliere în temeiul art. 270 1 C. proc. civ., în vederea soluționării pe cale amiabilă a diferendului, ocazie cu care s-a comunicat nota D.G.A.P.P. de aprobare a cheltuielilor eligibile precum și nota D.G.-AMPOR din 30 iulie 2012. Procesul-verbal de conciliere menționează faptul că odată cu anunțul de convocare la conciliere s-a transmis beneficiarului nota DG AMPOR de aprobare a cheltuielilor eligibile și nota DG AMPOR din 30 iulie 2012, cuprinzând explicațiile privind reducerea procentuală. Astfel, se arată că s-au identificat abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice aferente contractului de audit din anul 2011, fiind aplicată o corecție financiară de 25%, conform O.U.G. nr. 66/2011. Potrivit art. 28 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 34/2006 în forma în vigoare la data inițierii procedurii în discuție, „în cazul în care autoritatea contractantă își propune să achiziționeze servicii similare, dar defalcate pe loturi a căror achiziționare face obiectul unor contracte distincte de servicii, atunci valoarea estimată se consideră a fi valoarea cumulată a tuturor loturilor”. Din anunțul de participare publicat în SEAP, rezultă valoarea estimată a contractului de 1.779.953 RON fără TVA, iar din raportul de activitate încheiat la 15 iunie 2010 rezultă că data transmiterii anunțului de participare în JOUE este 10 februarie 2010. Prin urmare, s-a realizat publicitatea în JOUE ținând seama de valoarea estimată a contractului și de limita prevăzută art. 55 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006. Înalta Curte constată că aplicarea corecției cu 25% în temeiul prevederilor pct. 1.7 din Anexa O.U.G. nr. 66/2011 s-a realizat în mod corect, raportat la prevederile art. 28 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 34/2006, coroborat cu pct. 1.7 din anexa O.U.G. nr. 66/2011. Potrivit art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 în forma în vigoare la data derulării procedurii în discuție, autoritatea contractantă are dreptul de a recurge la atribuirea contractului pe loturi, cu respectarea prevederilor art. 23 din O.U.G. nr. 34/2006 și cu condiția de a preciza acest lucru în documentația de atribuire. Însă dreptul de a atribui pe loturi presupune tocmai posibilitatea ofertantului de a depune ofertă pe fiecare lot în parte, fără a fi ținut să depună ofertă pentru toate loturile, mai ales atunci când nu este în măsură să execute întregul contract. Tocmai de aceea art. 15 alin. (5) din H.G. nr. 925/2006 prevede că dacă, în cadrul unei proceduri, contractul este împărțit pe loturi, criteriul de atribuire utilizat, dacă este cazul, trebuie să fie același pentru toate loturile respective. Or, impunând obligația depunerii ofertei pentru toate loturile s-a restricționat posibilitatea altor operatori de a participa în procedură, cu încălcarea principiului recunoscut la art. 2 alin. (1) lit. a) și b) din O.U.G. nr. 34/2006. În ceea ce privește criticile referitoare la constatarea instanței de fond privind încălcarea dispozițiilor art. 178 alin. (2) și art. 188 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006 în procedura de atribuire a contractului de achiziție publică, instanța de control judiciar reține următoarele: Demonstrarea experienței similare în susținerea exercitării capacității de implementare a proiectului pentru personalul specializat nu trebuie să fie determinată de natura sursei de finanțare ci, mai degrabă, de abilitățile persoanelor implicate, de competențele probate ale acestora și, nu în ultimul rând, de experiența individuală a fiecăruia. Cerințele de a demonstra experiența similară prin prezentarea a cel puțin un contract care să facă referire la servicii de consultanță pentru implementarea proiectelor de infrastructură POR, sunt restrictive și nu pot fi acceptate drept criteriu relevant pentru selectarea operatorului economic în cadrul unei proceduri de atribuire guvernată de principiile atribuirii contractului de achiziție publică. Factorul hotărâtor îl reprezintă pregătirea profesională individuală dublată de experiența individuală, toate acestea fiind probate de implicarea în diverse-activități specifice. Potrivit prevederilor art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, verificarea capacității tehnice și/sau profesionale presupune: „2) în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de servicii, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanților/candidaților, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcție de specificul, de volumul și de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele: (...) d) informații referitoare la studiile, pregătirea profesională și calificarea personalului de conducere, precum și ale persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii”. Conform art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. Nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuia să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luându-se în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia. În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, în vigoare la momentul desfășurării achiziției: „atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din O.U.G., autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției”. Astfel, scopul îndeplinirii de către operatorii economici a unor cerințe de calificare este de a demonstra potențialul tehnic, financiar și organizatoric al acestora, potențial care trebuie să reflecte posibilitatea concretă de a realiza un anumit contract de achiziție publică și capacitatea de a rezolva eventualele dificultăți legate de îndeplinirea acestuia. Potrivit legislației privind achizițiile publice, atunci când se impun cerințe minime de calificare, autoritatea contractantă trebuie să motiveze introducerea acestor cerințe, printr-o notă justificativă, care trebuie să cuprindă o detaliere temeinică a motivelor care au stat la baza acestor cerințe minime, deoarece alegerea acestei soluții reprezintă o situație de excepție și nu o regulă. Deci, autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de achiziție prin cerințele minime de calificare stabilite, aceasta fiind ținută să respecte drepturile și obligațiile limitativ prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 în ceea ce privește cerințele de calificare și documentele cu care acestea pot fi dovedite. Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a motivat cerințele impuse candidaților privitor la experiență, situație în care a împiedicat participarea la procedura de atribuire a contractului de servicii, prin impunerea unor condiții de selecție și calificare restrictive. Având în vedere lipsa din nota justificativă a unor motive temeinice care au obligat recurenta-reclamantă, în calitate de autoritate contractantă, să impună cerința restrictivă, în mod corect instanța de fond a reținut încălcarea dispozițiilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 de către aceasta în procedura de atribuire a contractului de servicii din 02 iunie 2011, încheiat cu SC A. SRL. Faptul că în Ordinul nr. 509/2011, privind formularea criteriilor de calificare și selecție, se arată expres ce reprezintă formulări considerate restrictive din documentația de atribuire, nu atrage concluzia că reglementarea anterioară, respectiv Ordinul nr. 155/2006, privind aprobarea Ghidului pentru atribuirea contractelor de achiziție publică, nu interzicea impunerea cerințelor restrictive în procedură, astfel că legea nouă retroactivează. Pe de altă parte, chiar dacă sursa de finanțare menționată nu este singurul criteriu, în procedura de achiziție analizată în prezenta cauză făcându-se vorbire despre două contracte de auditare financiară, din care unul să fi fost finanțat din bugetul general al Comunității Europene, pentru oricare din cele trei loturi, impunerea acestei cerințe depășește cerințele O.U.G. nr. 34/2006 și ale Ordinul nr. 155/2006, limitând posibilitatea de participare a celor care nu au avut în derulare asemenea contracte, dar care pot asigura realizarea lor. Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. Astfel fiind, Înalta Curte constată că motivele și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar sentința instanței de fond este temeinică și legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.