ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1165/2015

Decizia nr. 1165/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată reclamantul Secretariatul General al Guvernului a chemat în judecată pe pârâtul A - Oficiul de Plăți și Contracte PHARE (OPCP), solicitând, în principal, exonerarea de la plata sumei de 51.979,20 RON iar, în subsidiar, în cazul respingerii cererii principale, modificarea titlurilor de creanță și exonerarea de la plata sumei de 51.979,20 RON, prin stabilirea ratei corecției în conformitate cu prevederile Anexei pct. 1 crt. 1.12 la O.U.G. nr. 66/2011.

Prin Sentința civilă nr. 2524 din 11 septembrie 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Secretariatul General al Guvernului, față de pârâtul A, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului Ministerul Fondurilor Europene, ca nefondată. Împotriva Sentinței civile nr. 2524 din 11 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Secretariatul General al Guvernului. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, motiv pentru care îl va respinge ca tardiv declarat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.: „Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.” Însă, în cauză sunt incidente dispozițiile legii contenciosului administrativ care la art. 20 alin. (1) stipulează că: „Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de 10 octombrie 2013, iar recursul a fost declarat la 30 octombrie 2013 prin poștă, conform dovezii aflate la fila 5, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: „Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”. Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat: „(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.” Înalta Curte constată că recurentul nu a solicitat repunerea sa în termen. Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea, în termen, a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 493 alin. (3) și 5 C. proc. civ. se va respinge, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Secretariatul General al Guvernului împotriva Sentinței civile nr. 2524 din 11 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2015. Procesat de GGC - LM