ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1036/2015

Cererea de chemare în judecată; Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 5 iunie 2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. Vaslui (actualmente C. Iași) a formulat contestație împotriva deciziei nr. 1 din 28 decembrie 2010 și a procesului verbal de inspecție fiscală din 28 iulie 2010 emise de B. Vaslui.

Soluția instanței de fond; Prin sentința nr. 139 din 16 septembrie 2013, Curtea de Apel Iași a admis excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâta B. Vaslui și, pe cale de consecință, a respins ca tardiv introdusă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu B. Vaslui.

Cererea de recurs; Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

Procedura derulată în recurs; Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., magistratul asistent a concluzionat în sensul respingerii recursului ca tardiv formulat, prefigurând incidența alin. (5) al aceluiași articol. După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părților pentru a formula un punct de vedere. Nici una dintre părți nu a formulat punct de vedere.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului; Examinând cererea de recurs formulată de reclamantul A., în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., completul de filtru constată următoarele: Conform art. 485 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”. În speță, sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, derogatorii de la dreptul comun, potrivit cărora hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că sentința atacată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 25 septembrie 2013 (fila 102),iar cererea de recurs a fost înregistrată la data de 23 octombrie 2013 (fila 2 recurs ), în condițiile în care, termenul de recurs, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 11 octombrie 2013. Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual. Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, nerespectarea termenului de declarare a recursului prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atrăgând aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în temeiul cărora recursul va fi respins, ca tardiv formulat.