ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 385/2016

Decizia

nr. 385/2016

După deliberare, asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 2 decembrie 2015 pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2015, revizuienta A. a

solicitat revizuirea Deciziei nr. 2410 din 29 octombrie 2015, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

În motivare a arătat că Decizia civilă

nr. 2410 din 29 octombrie 2015 nu i-a fost comunicată. Instanța de judecată nu

a respectat și aplicat dispozițiile art. 4 pct. 1, 2 și 4 C. proc. civ. în

vederea aflării adevărului și în scopul obligării intimatei să achite

drepturile bănești solicitate prin cererea de chemare în judecată.

S-a mai arătat că în intervalul de

timp cuprins între 29 iulie 2015, când a fost emisă citația, și 29 octombrie

2015, când a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se solicită, instanța nu

a luat măsurile legale, conform procedurii urgente de soluționare prevăzută de

art. 320 alin. (1) și (2) C. proc. civ. în scopul obligării intimatei dea-și

îndeplini obligațiile.

S-a susținut că instanța trebuia să

aplice măsurile juridice corespunzătoare conform art. 86

1

alin. (1)

și (3) coroborat cu art. 90 prima teză din alin. (1) C. proc. civ. în vederea

obținerii întâmpinării și comunicării acesteia. în acest sens a fost susținută

încălcarea dispozițiilor art. 1311 alin. (6) C. proc. civ., 1551 alin. (1) și

1321 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, s-a arătat că Tribunalul Hunedoara,

Curtea de Apel Alba Iulia și Înalta Curte de Casație și Justiție au acționat cu

rea credință față de dispozițiile procedurale în raport de ceea ce s-a

solicitat prin cererea de chemare în judecată.

În fine, s-a arătat că soluționarea

contestației în anulare s-a făcut „în baza lipsei procedurilor"; hotărârea

atacată cu contestație în anulare a fost dată cu încălcarea cerințelor art. 261

alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ., iar diapozitivul conține dispoziții

potrivnice și contradictorii.

Revizusenta nu a indicat temeiul de

drept al cererii.

Intimata B. nu a formulat întâmpinare.

Examinând cererea de revizuire în

raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză

este prioritară raportat ia aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte

constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2410 din 29 octombrie

2015 a Înaltei Curți de Casație, și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2643 din data de

9 octombrie 2014 și a încheierii din data de 3 aprilie 2014, pronunțate de

Înalta Curte de Casație și Justițiem secția I civilă, în Dosarul nr.

x/1/2011/al. reinterându-se, în esență, că motivele invocate vizează aspecte de

fond și nu se pol încadra în cazurile de contestație în anulare reglementate de

art. 317-318 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin.

(1) C. proc. civ. revizuirea are ca obiect hotărâri rămase definitive în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de

recurs atunci când evocă fondul.

Din textul citat rezultă că pentru

hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs, legiuitorul a impus

o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect ai unei

cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.

O instanță de recurs evocă fondul

cauzei atunci când, statuând în drept in mod diferit față de modalitatea în

care au făcut-o instanțele anterioare, pronunță o soluție proprie și diferită

de cele anterior date în aceeași cauză.

Analizând actele și lucrările

dosarului, se constată că, în speță, prin decizia ce se tinde a fi revizuită a

fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2643 din data de 9 octombrie 2014 și a

încheierii din data de 3 aprilie 2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2011/al.

În cauză, decizia a cărei revizuire se

solicită, nu se circumscrie dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ.,

având în vedere soluția pe care o conține și stadiul procesual în care a fost

pronunțată.

Așa fiind, se reține că nu este îndeplinită

o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă

de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., și anume aceea ca hotărârea

pronunțată să evoce fondul, situație în raport de care nu se mai impune

analizarea celorlalte condiții specifice ale acestei căi de atac de retractare.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuiema A., ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibila, cererea de

revizuire formulată de revizuienta A. împotriva Deciziei nr. 2410 din 29

octombrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 februarie 2016.