ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 385/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 385/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 385/2016 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 2 decembrie 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2015, revizuienta A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2410 din 29 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. În motivare a arătat că Decizia civilă nr. 2410 din 29 octombrie 2015 nu i-a fost comunicată. Instanța de judecată nu a respectat și aplicat dispozițiile art. 4 pct. 1, 2 și 4 C. proc. civ. în vederea aflării adevărului și în scopul obligării intimatei să achite drepturile bănești solicitate prin cererea de chemare în judecată.
S-a mai arătat că în intervalul de timp cuprins între 29 iulie 2015, când a fost emisă citația, și 29 octombrie 2015, când a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se solicită, instanța nu a luat măsurile legale, conform procedurii urgente de soluționare prevăzută de art. 320 alin. (1) și (2) C. proc. civ. în scopul obligării intimatei dea-și îndeplini obligațiile. S-a susținut că instanța trebuia să aplice măsurile juridice corespunzătoare conform art. 86 1 alin. (1) și (3) coroborat cu art. 90 prima teză din alin. (1) C. proc. civ. în vederea obținerii întâmpinării și comunicării acesteia. în acest sens a fost susținută încălcarea dispozițiilor art. 1311 alin. (6) C. proc. civ., 1551 alin. (1) și 1321 alin. (1) C. proc.
civ. De asemenea, s-a arătat că Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Alba Iulia și Înalta Curte de Casație și Justiție au acționat cu rea credință față de dispozițiile procedurale în raport de ceea ce s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată. În fine, s-a arătat că soluționarea contestației în anulare s-a făcut „în baza lipsei procedurilor"; hotărârea atacată cu contestație în anulare a fost dată cu încălcarea cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ., iar diapozitivul conține dispoziții potrivnice și contradictorii. Revizusenta nu a indicat temeiul de drept al cererii. Intimata B. nu a formulat întâmpinare.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat ia aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele: Prin Decizia nr. 2410 din 29 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație, și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2643 din data de 9 octombrie 2014 și a încheierii din data de 3 aprilie 2014, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justițiem secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2011/al. reinterându-se, în esență, că motivele invocate vizează aspecte de fond și nu se pol încadra în cazurile de contestație în anulare reglementate de art. 317-318 C. proc.
civ. Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ. revizuirea are ca obiect hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs, legiuitorul a impus o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect ai unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei. O instanță de recurs evocă fondul cauzei atunci când, statuând în drept in mod diferit față de modalitatea în care au făcut-o instanțele anterioare, pronunță o soluție proprie și diferită de cele anterior date în aceeași cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că, în speță, prin decizia ce se tinde a fi revizuită a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2643 din data de 9 octombrie 2014 și a încheierii din data de 3 aprilie 2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2011/al. În cauză, decizia a cărei revizuire se solicită, nu se circumscrie dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere soluția pe care o conține și stadiul procesual în care a fost pronunțată. Așa fiind, se reține că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc.
civ., și anume aceea ca hotărârea pronunțată să evoce fondul, situație în raport de care nu se mai impune analizarea celorlalte condiții specifice ale acestei căi de atac de retractare. Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuiema A., ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca inadmisibila, cererea de revizuire formulată de revizuienta A. împotriva Deciziei nr. 2410 din 29 octombrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2016.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.