ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3385/2014

HOTĂRÂRE

23.09.2014

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3385/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Decizia nr. 3385/2014

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 9 decembrie 2013, contestatorul A. a solicitat anularea Hotărârii Anularea Hotărârii mr.1134 din data de 22 octombrie 2013 a Plenului B. și obligarea intimatului B. să emită o nouă hotărâre, prin care să se aprobe cererea sa de numire în funcția de judecător la Judecătoria sectorului 1 București, Judecătoria sectorului 2 București sau Judecătoria sectorului 6 București și să emită propunere în acest sens președintelui României.

În motivarea cererii, a arătat în fapt că, la data de 24 iulie 2013, a înaintat B. o cerere prin care a solicitat transferul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara la Judecătoria sectorului 1 București, iar ulterior la data de 02 octombrie 2013 și la Judecătoria sectorului 2 București și Judecătoria sectorului 6 București.

A mai arătat contestatorul că în vederea soluționării cererii, date fiind și dispozițiile din Regulamentul de organizare și funcționare a B., s-au dispus atât din partea parchetului cât și a instanțelor avizele cu privire la oportunitatea acestui transfer.

Din lecturarea avizelor emise de parchet reiese faptul că nu exista nici un impediment pentru a opera transferul său de la parchet la instanță.

A mai arătat că cererea sa a fost soluționată la data de 22 octombrie 2013, deci la aproximativ trei luni de la formulare.

Contestatorul a susținut că hotărârea B. contestată contravine dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 303/2004, care nu îngrădește în nici un mod transferul procurorilor la instanțe și al judecătorilor la parchete, iar pe de altă parte este emisă cu exces de putere, astfel cum este definit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care îndeplinește cerințele prevăzute de lege pentru transferul solicitat.

În drept s-au invocat prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Prin Hotărârea nr. 1134 din 22 octombrie 2013 a Plenului B. a fost respinsă cererea de numire în funcția de judecător la Judecătoria sectorului 1 București, Judecătoria sectorului 2 București sau Judecătoria sectorului 6 București formulată de contestatorul A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.

În considerentele Hotărârii Plenului B. nr. 1134 din 22 octombrie 2013, după redarea detaliată a unor date statistice referitoare la situația posturilor vacante și la volumul de activitate al parchetului/instanțelor implicate, și menționarea faptului că cererea recurentului a fost avizată pozitiv atât de parchetul la care acesta își desfășoară activitatea, cât și de către instanțele la care se solicită numirea în funcția de judecător, se apreciază că, față de posibilitățile de ocupare a posturilor la Judecătoria sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 2 București sau Judecătoria sectorului 6, motivele invocate în susținerea cererii, se impune respingerea cererii formulate de contestator.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație A., solicitând în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind B., republicată, cu modificările și completările ulterioare, anularea hotărârii contestate și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii de numire în funcția de judecător, la una dintre instanțele menționate.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, depunând la dosar, în baza art. 13 din Legea nr. 554/2004, actele care au stat la baza emiterii hotărârii contestate - filele 26 - 37 dosar.

La dosar contestatorul a depus răspuns la întâmpinare, iar la termenul de judecată a depus concluzii scrise, precum și înscrisuri - filele 62 - 66 dosar.

Analizând contestația formulată în raport de motivele expuse, Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că aceasta este nefondată, hotărârea contestată fiind legal emisă, în raport de situația de fapt.

Din probele administrate rezultă următoarele:

Contestatorul A. în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a solicitat intimatului, prin cererea din 24 iulie 2013 numirea în funcția de judecător la Judecătoria sectorului 1 București, Judecătoria sectorului 2 București sau Judecătoria sectorului 6 București, invocând motive de ordin personal.

Prin Hotărârea nr. 917 din 15 octombrie 2013 a secției pentru judecători din cadrul B. s-a constatat că reclamantul îndeplinește din punct de vedere formal condițiile prevăzute de art. 61 din Legea nr. 303/2004 pentru a fi numit din funcția de procuror în cea de judecător.

Prin Hotărârea nr. 1134 din 22 octombrie 2013, contestată în prezenta cauză intimatul a respins cererea de numirea în funcția de judecător a contestatorului pentru instanțele solicitate invocând lipsa locurilor vacante la instanțele solicitate.

Contestatorul reclamă ca nelegală în parte Hotărârea nr. 1134/22 octombrie 2013, apreciind că hotărârea contestată a fost emisă cu exces de putere astfel cum a fost definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Motivele invocate, pentru a fi reținut excesul de putere, sunt următoarele:

Se apreciază că intimatul a negat dreptul contestatorului de a fi numit în funcția de judecător cu încălcarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în condițiile în care prin Hotărârea nr. 917/2013 secția de judecători din cadrul B. a confirmat dreptul său de a fi numit judecător, iar avizele de la autoritățile implicate au fost favorabile.

Curtea apreciază că în cauză în raport de situația de fapt și de aplicabilitatea Hotărârii nr. 489/2013, hotărârea contestată este dată cu respectarea dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 303/2004, neputându-se reține un exces de putere în ceea ce-l privește pe contestator.

În conformitate cu dispozițiile art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „(1) La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al președintelui României, la propunerea B., cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege.

(2) Pentru numirea în funcțiile prevăzute la alin. (1), candidații vor susține un interviu în fața secției pentru judecători a B. în cazul procurorilor care solicită numirea ca judecători și, respectiv, a secției pentru procurori a B. în cazul judecătorilor care solicita numirea ca procuror.

3) Președintele României nu poate refuza numirea în funcțiile prevăzute la alin. (1) decât motivat, aducând la cunoștință B. motivele refuzului".

Conform prevederilor art. 22-23 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului B. nr. 193/2006, cu modificările și completările ulterioare, procurorii care solicită numirea în funcția de judecător vor susține un interviu în fața secției pentru judecători a B., care adoptă o hotărâre și sesizează Plenul, aceia urmând, în cazul admiterii cererii, să propună președintelui României eliberarea din funcția de procuror și numirea ca judecător la o instanță la care are dreptul să funcționeze.

Cererile de numire a judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător se formulează în scris și se depun la B. și sunt însoțite de referatul întocmit de C., în care se menționează datele relevante privind cariera judecătorilor sau procurorilor, situația posturilor vacante și a celor ocupate la instanța sau la parchetul la care funcționează judecătorul sau procurorul în cauză și la instanța sau parchetul la care se solicită transferul, precum și volumul de activitate și încărcătura pe judecător ori procuror la instanța parchetul implicat în procedura de transfer.

La analizarea cererii formulate de contestator, intimatul a avut în vedere și dispozițiile art. 23 alin. (1) Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere aprobat prin Hotărârea B. nr. 193/2006.

Cererea contestatorului a fost soluționată cu respectarea condițiilor legale și a fost respinsă, justificat în parte de volumul de activitate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, de situația posturilor vacante la instanțele vizate prin cererea de transfer, avizul nefavorabil al Judecătoriei sector 6, precum și de soluționarea cererilor de valorificare sau de transfer formulate de judecători, cereri care au prioritate în raport de cererea contestatorului procuror, conform Hotărârii Plenului B. nr. 489 din 4 iunie 2013.

De altfel, prin adresa emisă la data de 21 octombrie 2013, ca răspuns la adresa din 2013 a B. - C. privind cererea de contestatorului A. de numire în funcția de judecător la instanțele menționate, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a avizat negativ cererea contestatorului - fila 28 din dosar.

Plenul B., în vederea realizării scopului atribuțiilor privind organizarea și funcționarea instanțelor și parchetelor, astfel cum acestea rezultă din economia dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 317/2004 privind B., republicată, cu modificările și completările ulterioare, are în vedere, la momentul soluționării cererilor de numire a judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, asigurarea unui echilibru între interesul general, și anume funcționarea în bune condiții a instanțelor și parchetelor și interesele de ordin personal și/sau familial ale judecătorului sau procurorului care solicită aprobarea cererii.

Aceste aspecte privesc politica de resurse umane, reprezentând atributul exclusiv al B. în a lua măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum și parcurgerea etapelor de formare, perfecționare, promovare a judecătorilor și procurorilor, numire a procurorilor în funcția de judecător și a judecătorilor în funcția de procuror.

Față de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată împotriva Hotărârii Plenului B. nr. 1134 din 22 octombrie 2013.