ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2820/2015

Decizia nr. 2820/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1931 din 17 decembrie 2014, Judecătoria Mediaș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin procesul-verbal de contravenție din 03 septembrie 2014, emis de intimată, s-a dispus sancționarea petentului pentru comiterea faptei contravenționale prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, faptă comisă pe DN65, în localitatea Pielești, jud. Dolj, iar, în raport cu dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Prin sentința civilă nr. 2896 din 04 martie 2015, Judecătoria Craiova, secția civilă, a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Craiova, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaș, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Craiova a apreciat că în prezenta cauză competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de petent este de competența Judecătoriei Mediaș, jud. Sibiu, în raza teritorială unde acesta își are domiciliul.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Craiova a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaș.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin procesul-verbal de contravenție din 03 septembrie 2014, întocmit de agentul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - CESTRIN, petentul A. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 250 RON.

S-a constatat că la data de 03 septembrie 2014, autovehiculul aparținând petentului a circulat pe DN65 Km 15

+ 550m, pe raza localității Pielești, jud. Dolj, fără a deține rovinietă valabilă.

Din procesul-verbal rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului a fost DN65, pe raza localității Pielești, situată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Craiova.

În drept, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția, însă O.G. nr. 15/2002 stabilește o normă specială și derogatorie în ceea ce privește competența în materie contravențională.

Astfel, potrivit art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introdus prin art. III din Legea nr. 2 din 01 februarie 2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, „

Prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a fost publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, intrând în vigoare, conform art. 78 din Constituția României, republicată, la 3 zile de la această dată, respectiv la 15 februarie 2013, în textul ei neprevăzându-se o dată ulterioară.

Așa cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 29 septembrie 2014, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, fiind aplicabile dispozițiile acestei legi, respectiv dispozițiile derogatorii ale art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002.

Regula în materia aplicării în timp a normelor de procedură este cea înscrisă în dispozițiile art. 24, coroborate cu art. 25 alin. (2) C. proc. civ. Astfel, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

De asemenea, art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, anterior citat, face referire la introducerea plângerii la judecătoria în circumscripția căreia domiciliază petentul.

Prin urmare, competența teritorială trebuie stabilită prin raportare la momentul sesizării instanței, relevanță având domiciliul petentului, care este în orașul Mediaș, județul Sibiu, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei

Mediaș.

La stabilirea competenței, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile H.G. nr. 337 din 09 iulie 1993 pentru stabilirea

circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Mediaș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. și pe intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA în favoarea Judecătoriei Mediaș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2015.