ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 59/A/2016

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 70 din 17 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 20.000 RON amendă.

În temeiul art. 61 alin. (2) și alin. (4) lit. c) C. pen., s-a constatat că amenda aplicată corespunde unui număr de 160 zile-amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă fiind de 125 RON.

S-a făcut aplicarea art. 63 C. pen.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a avut în vedere următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului A., care, la data de 23 februarie 2015, în jurul orei 20

30

a condus pe strada Putnei din municipiul Rădăuți, autoturismul cu numărul de înmatriculare SV-xxx, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 2,25 g/l (la prima recoltare, ora 21

40

) și de 2,10 g/l (la a doua probă, ora 22

40

), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

S-a ținut seama la stabilirea încadrării în drept a faptei de dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Suceava la data de 30 septembrie 2015, primul termen de judecată fiind stabilit la 27 octombrie 2015, dată la care, prin Încheierea nr. 66 pronunțată în ședința camerei de consiliu, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

În cursul cercetării judecătorești, dată fiind poziția procesuală a inculpatului A. de recunoaștere în totalitate a faptei reținute în sarcina sa și de însușire a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, fără a solicita administrarea de probe noi, instanța a constatat îndeplinite condițiile art. 375 alin. (1) și (2) C. proc. pen., judecata desfășurându-se potrivit procedurii abreviate de recunoaștere a învinuirii.

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 387 alin. (1) C. proc. pen., analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că situația de fapt mai sus prezentată este susținută de coroborarea mijloacelor de probă, după cum urmează:

La data de 23 februarie 2015, în jurul orei 20

30

, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul A. a condus pe strada Putnei din municipiul Rădăuți, spre ieșirea din localitate, autoturismul cu numărul de înmatriculare SV-xxx, iar în dreptul imobilului cu nr. x a pierdut controlul autoturismului și a intrat în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare SV-YYY, parcat pe partea dreaptă a drumului, care a fost împins către înainte, pe trotuar, oprindu-se într-un copac.

Accidentul de circulație a avut ca urmare avarierea ambelor autovehicule și a fost văzut de martorii B. și C., primul sunând la 112.

La scurt timp polițiștii sosiți la locul faptei l-au testat pe inculpatul A. cu aparatul alcooltest, rezultând 0,92 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 20

47

. Ulterior, inculpatul a fost condus de către polițiști la Spitalul Municipal Rădăuți, unde i-au fost recoltate două probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, la orele 21

40

și 22

40

.

Conform Buletinului de analiză toxicologică alcoolemie din 25 februarie 2015, eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Suceava, la ora 21

40

alcoolemia inculpatului a fost de 2,25 g/l, iar la ora 22

40

alcoolemia a avut valoarea de 2,10 g/l.

Audiat fiind în timpul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.

În fața instanței, la termenul din 3 noiembrie 2015, a recunoscut de asemenea și a regretat fapta comisă.

La stabilirea situației de fapt mai sus expuse, instanța a avut în vedere, față de prev. art. 99 și 103 C. proc. pen., declarațiile de recunoaștere a inculpatului, proces-verbal de constatare a infracțiunii, rezultatul testării cu aparatul alcooltest, procesul-verbal de recoltare probe biologice și examenul clinic, Buletinul de analiză toxicologică din 25 februarie 2015 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Suceava declarațiile martorilor D., E., B., C. și F.

În drept, fapta inculpatului A. astfel cum a fost descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, instanța a reținut că, elementul material constă în acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Sub acest aspect, a constatat instanța că inculpatul avea la momentul săvârșirii faptei o îmbibație alcoolică în sânge ce depășește limita legală.

S-a reținut că, sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte prev. de art. 16 pct. 3 lit. b) C. pen. întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu s-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul a știut că se află sub influența băuturilor alcoolice în timp ce conducea autoturismul proprietatea sa, acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 74 C. pen. respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

S-a menționat, în același context, este faptul că, la data săvârșirii faptei inculpatul avea calitatea de avocat, aspect de natură a imprima un caracter sporit de gravitate, prin prisma calității sale având datoria de a apăra ordinea de drept și nu de a o încălca. Având studii juridice, este de presupus că are un grad mai ridicat de înțelegere a prevederilor și sancțiunilor legale raportat la o persoană cu un nivel mediu de educație.

S-a apreciat că împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine procesuală corectă pe parcursul procesului, colaborând cu organele judiciare și că a avut o conduită bună anterior și ulterior săvârșirii faptei, denotă un grad mai redus de periculozitate a acestuia, însă nu suficient pentru a determina reținerea de circumstanțe atenuante așa cum a solicitat apărarea.

La stabilirea limitelor de pedeapsă ce vor fi aplicate în cauză, instanța a avut în vedere că inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prev. de art. 374 alin. (4) rap. la art. 375 C. proc. pen.

Potrivit art. 374 alin. (4) C. proc. pen. "în cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10)."

Consecința aplicării procedurii simplificate de soluționare a cauzelor penale prevăzută de art. 375 C. proc. pen., la cererea inculpatului, este dată de legiuitor prin alin. (10) al art. 396 C. proc. pen., unde se menționează că instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Față de aspectele mai sus menționate, la care se adaugă circumstanțele personale ale inculpatului care este tânăr, are doi copii minori, este integrat în societate și a avut o atitudine procesuală corectă solicitând aplicarea procedurii recunoașterii vinovăției, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu amenda, într-un cuantum de 20.000 RON este în măsură să atingă scopul educativ și preventiv al pedepselor.

În ce privește solicitarea apărării de aplicare a disp. art. 83 C. pen., s-a apreciat că nu este întrunită condiția prev. de art. 83 alin. (1) lit. d) C. pen. referitoare la persoana infractorului și posibilitățile sale de îndreptare, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, deși ar fi trebuit să cunoască starea de pericol pe care o creează săvârșind o astfel de infracțiune, a condus autoturismul având o alcoolemie ridicată și a fost implicat într-un eveniment rutier, chiar dacă a înlăturat consecințele produse prin avarierea unui autoturism parcat.

Instanța nu a considerat necesar a examina aspectele legate de memoriul la care s-a făcut referire în concluziile avocatului inculpatului și care se află la dosar, întrucât nu a făcut obiectul sesizării. Pe de altă parte, acest memoriu nici nu este semnat iar din probele de la dosar nu rezultă eventuale încercări ale inculpatului de a îngreuna ancheta ci dimpotrivă, așa cum s-a arătat, că a colaborat cu organele de anchetă recunoscând săvârșirea faptei.

Față de toate circumstanțele reale și personale, instanța a apreciat că o pedeapsă cu amenda în cuantumul menționat, cu executare efectivă, este o măsură de constrângere dar și un mijloc de reeducare eficient și că, în condițiile, în care în reglementarea actuală este prevăzută pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii alternativ cu cea a amenzii, inculpatul astfel sancționat va trage învățămintele cuvenite și nu va mai săvârși astfel de fapte, nefiind necesar un termen de supraveghere a conduitei sale prin aplicarea unei pedepse cu închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării așa cum a solicitat procurorul.

Împotriva Sentinței penale nr. 70 din 17 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea blândă în raport de fapta reținută în sarcina sa, iar amenda aplicată inculpatului nu este legală instanța de fond fiind obligată să aplice o amendă cuprinsă între 180 și 300 de zile amendă.

Examinând apelul formulat de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, din prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 336 alin. (1) C. pen. "Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă."

Înalta Curte reamintește că infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului este o infracțiune de pericol menită să asigure siguranța circulației pe drumurile publice.

Cu toate aceste, instanța consideră că prima instanță a stabilit corespunzător pedeapsa în sarcina inculpatului, conform criteriilor prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., neimpunându-se realizarea unei noi reindividualizări a pedepsei.

În acest sens, se are în vedere faptul că inculpatul A. a beneficiat de procedura simplificată a judecății, recunoscând faptele reținute în actul de sesizare și solicitând ca judecata să se realizeze numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen. "Când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime."

Sub acest aspect instanța va avea în vedere cauza de atenuare a răspunderii operată de procedura simplificată incidentă în prezenta cauză.

În ceea ce privește critica de nelegalitate a hotărârii instanței de fond formulată de Ministerului Public, Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 61 C. pen. (1) Amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului.

(2) Cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 RON și 500 RON, se înmulțește cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile și 400 de zile.

(3) Instanța stabilește numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa.

(4) Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între:

a) 60 și 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa amenzii;

b) 120 și 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;

c) 180 și 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

(5) Dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanța optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime.

(6) Fracțiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale zilelor-amendă prevăzute în alin. (4) și alin. (5).

Se constată că pedeapsa închisorii pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este de la 1 la 5 ani sau cu amendă. Inculpatul a beneficiat de procedura simplificată a judecății drept pentru care limitele de pedeapsă ale închisorii reduse cu o treime sunt între 8 luni și 3 ani și 2 luni, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen. Față de reținerea procedurii simplificate și reducerea cu o treime a zilelor amendă, pedeapsa amenzii ce poate fi aplicată inculpatului este cuprinsă între 120 și 200 de zile amendă.

Văzând faptul că instanța de fond a aplicat inculpatului A. pedeapsa amenzii corespunzătoare unui număr de 160 de zile amendă, Înalta Curte constată că și această critică a Parchetului este nefondată.

În ceea ce privește gradul de pericol al infracțiunii săvârșite de inculpatul A. se are în vedere faptul că scopul pedepsei este acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni. Prevenția specială presupune o adaptare a pedepsei nu numai la periculozitatea faptei, dar și la persoana inculpatului.

În acest punct de analiză, instanța reține conduita inculpatului în cursul procesului penal ce s-a înscris în parametri de recunoaștere totală a infracțiunii reținute în sarcina sa, inculpatul solicitând în cursul urmăririi penale chiar încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, acord ce a fost respins de procuror prin Ordonanța din 6 august 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

La stabilirea pedepsei inculpatului se mai are în vedere persoana făptuitorului care se află la primul contact cu legea penală, are doi copii minori, are un grad înalt de pregătire profesională fiind avocat în cadrul Baroului Suceava, dar și faptul că atitudinea adoptată în fața organelor judiciare dovedește că acesta a înțeles gravitatea și urmările faptei săvârșite.

Înalta Curte apreciază, evaluând coroborat ansamblul criteriilor menționate, că pedeapsa amenzii aplicată de instanța de fond constituie o pedeapsă justă aptă să conducă la atingerea scopului preventiv și educativ al sancțiunii.

În ceea ce privește jurisprudența Curții Supreme invocată de reprezentantul Ministerului Public, se reține că acele hotărâri priveau o situație diferită față de prezenta speță. Astfel, în Sentința nr. 1.115 din 11 decembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2013 inculpatul nu a înțeles gravitatea faptelor având o atitudine de negare parțială a acțiunii ilicit penale, iar în Decizia nr. 386/A din 28 octombrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/64/2015 s-a constatat o perseverență infracțională incompatibilă cu dispunerea unei alte pedepse și modalități de executare.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva Sentinței penale nr. 70 din 17 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat A.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva Sentinței penale nr. 70 din 17 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat A.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 65 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2016.

Procesat de GGC - N