ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 83 din data de 17 mai 2022, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 485 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu inculpatul A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., obiect al cauzei penale nr. x/P/2022, întrucât soluția cu privire la care s-a ajuns este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii.

A dispus trimiterea dosarului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea completării urmăririi penale.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a reținut următoarele:

La data de 09.03.2022 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a II a penală, sub nr. x/2022, acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu inculpatul A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., obiect la cauzei penale nr. x/P/2022.

Prin actul de sesizare s-a reținut, în fapt, în esență, că la data 29 octombrie 2021, în jurul orei 00:20, inculpatul A. a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe drumurile publice din apropierea pieței x, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0, 66 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar conform buletinului de analiză toxicologică primul rezultat al recoltării probei biologice de sânge a fost 1,43 g‰ (recoltat la ora 01:13), cel de-al doilea fiind 1, 29 g‰, recoltat la o oră diferență (la ora 02:13).

Totodată, s-a precizat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 din C. pen. pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepse, anume: pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de cel mult 5 ani, infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere modul și împrejurările în care a fost comisă, gradul de alcoolemie, lipsa unor urmări grave și atitudinea sinceră de recunoaștere și regret a inculpatului, care nu are antecedente penale, precum și întreaga a situației de fapt atât sub aspectul pericolului, cât și al persoanei, al modului în care s-a realizat consumul de alcool, stabilit ulterior ca fiind peste limita legală.

S-a considerat că aceste limite sunt în acord cu împrejurările comiterii faptei, circumstanțele personale, practica judiciară în materie și realizarea cu celeritate a unui act de justiție eficient.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat instanței dosarul de urmărire penală nr. x/P/2022, iar la solicitarea instanței s-a depus copia cazierului judiciar al inculpatului A. și istoricul de sancțiuni contravenționale nr. x/23.03.2022 emis de Direcția generală de Poliție a Municipiului București - Brigada Rutieră .

Examinând actele de urmărire penală efectuate în dosarul penal cu nr. x/2022, Curtea de Apel București a reținut că acordul de recunoaștere a vinovăției constituie actul de sesizare a instanței încheiat între procuror și inculpat în cazul în care inculpatul înțelege să recunoască faptele de care este acuzat și încadrarea juridică a acestora și agreează în cadrul discuțiilor cu procurorul o modalitate de individualizare a tratamentului sancționator, titularii acestei proceduri speciale fiind procurorul de caz și inculpatul, acordul de recunoaștere a vinovăției putând fi inițiat fie de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, fie de inculpat.

În speță, acordul de recunoaștere a vinovăției a fost inițiat de inculpatul A., acesta recunoscând fapta de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului de care este acuzat și încadrarea juridică a acesteia, respectiv cea prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. și a solicitat ca modalitatea de individualizare, în principal, renunțarea la aplicarea pedepsei și, în subsidiar, amânarea aplicării pedepsei .

Curtea a constatat că procedura de judecată a acordului de vinovăție în fața instanței permite verificarea, deopotrivă, atât a respectării condițiilor încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției, cât și examinarea felului, cuantumului, precum și a formei de executare a pedepsei.

Raportat la soluțiile prevăzute de art. 485 din C. proc. pen., instanța sesizată cu acordul de recunoaștere a vinovăției va putea pronunța o hotărâre de admitere a acordului, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului ori o hotărâre de respingere a acordului, dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului ori dacă apreciază că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procurorul și inculpat este fie nelegală, fie nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatului.

Curtea a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 478 - 482 din C. proc. pen. pentru a se admite acordul de recunoaștere a vinovăției.

Referitor la condiția ca în cauză să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile pentru care inculpatul și procurorul pot încheia un acord, ca urmare a recunoașterii vinovăției de către inculpat - art. 478 alin. (1) din C. proc. pen., s-a apreciat că această condiție este îndeplinită. S-a reținut că la data de 19 ianuarie 2022, s-a dispus începerea urmării penale pentru infracțiunea de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l, alcool pur în sânge prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. .

Ulterior, prin ordonanța nr. x/P/2022, din data de 21 ianuarie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l, alcool pur în sânge prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. .

La data de 01 februarie 2022, prin ordonanța nr. x/P/2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l, alcool pur în sânge prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. .

S-a mai reținut că în ceea ce privește condiția existenței avizului prealabil și scris al procurorului ierarhic superior prin care acesta să fie de acord cu limitele acordului de recunoaștere a vinovăției - art. 478 alin. (4) din C. proc. pen., aceasta este îndeplinită, la dosar există referatul din 22 februarie 2022, cu propunere de încheiere a unui acord, ca urmare a recunoașterii vinovăției și a stabilirii limitelor acestuia. Referatul poartă avizul prealabil favorabil al Procurorului general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București .

De asemenea, s-a constatat îndeplinită și condiția ca legea să prevadă pentru infracțiunile pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală numai pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de până la 7 ani alternativ sau nu cu pedeapsa amenzii - art. 480 alin. (1) din C. proc. pen.

Din analiza textelor legale incidente în cauză, Curtea a reținut că infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., este pedepsită cu închisoare de la un an la 5 ani sau cu amendă.

Referitor la condiția ca din probele administrate în cursul urmăririi penale să rezulte suficiente date cu privire la existența faptelor pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului - art. 480 alin. (2) din C. proc. pen. s-a reținut că potrivit art. 487 lit. a) din C. proc. pen., sentința va cuprinde în mod obligatoriu mențiunile prevăzute la art. 370 alin. (4), art. 403 și 404 C. proc. pen. Printre altele, potrivit art. 403 alin. (1) lit. b) și d) din C. proc. pen., expunerea trebuie să cuprindă descrierea faptei ce face obiectul trimiterii în judecată, cu arătarea timpului și locului unde a fost săvârșită, precum și încadrarea juridică dată acesteia prin actul de sesizare și motivarea soluției cu privire la latura penală, prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a celor care au fost înlăturate, și motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.

a. În fapt, la data de 29 octombrie 2021, în jurul orei 00:20, agenții de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, au efectuat semnal regulamentar de oprire inculpatului A., care se afla la volanul autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x și circula în Piața Charles de Gaulle.

Întrucât inculpatul nu a oprit la semnalul agentului de poliție rutieră, a fost necesară urmărirea lui în trafic până pe bulevardul x, unde s-a reușit interceptarea și oprirea [declarația de martor B. din data de 29 octombrie 2021:

"La data de 29.10.2021, în jurul orei 00:20, aflându-mă în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, am efectuat semnal regulamentar de oprire unui autoturism marca x, cu numărul de înmatriculare B.XX.XX, condus de către o persoană de sex masculin, care circulă în Piața Charles de Gaulle, sectorul 1 București. În prima fază conducătorul auto nu a oprit la semnal, fiind necesară urmărirea lui în trafic, până pe bd-ul x, unde s-a reușit interceptarea și oprirea ..."].

Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 0,66 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 00:34, potrivit bonului nr. x [dosar urmărire].

Ulterior inculpatul a fost condus la Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" unde i-au fost recoltate două probe de sânge stabilindu-se că, la ora 01:13, inculpatul avea o alcoolemie de 1,43 gr‰ alcool pur în sânge, respectiv la ora 02:13, inculpatul avea o alcoolemie de 1,29 gr‰ alcool pur în sânge [proces-verbal de recoltare probe biologice și buletin de analiză toxicologică nr. x emis de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici"]

Cu ocazia examenului clinic realizat, s-au constatat semne clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice, respectiv incoordonare motorie [tremor și imprecizie în mișcări prezente] și nistagmus prezent [dosar urmărire].

Deși din rezultatele buletinului de analiză toxicologică nr. x emis de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" reiese că alcoolul se afla în faza de eliminare, iar oprirea în trafic a avut loc la ora 00:20 în timp ce prima probă de sânge a fost prelevată la ora 01:13, organele de urmărire penală nu au administrat niciun mijloc de probă prin care să se poată estima retroactiv alcoolemia pentru momentul cu relevanță juridică - acela al opririi în trafic.

... în calitate de suspect, inculpatul a indicat că înainte de a se urca la volanul autoturismului a consumat aproximativ 200 ml de băutură, mai multe cocktailuri cu alcool și fructe, în intervalul ora 18:00 - 23.00. De asemenea, a indicat că s-a odihnit la birou aproximativ o oră, iar în jurul orei 24:00 a încercat să plece acasă chemând un autoturism prin aplicația C., iar pentru că nici un utilizator nu a răspuns, a hotărât să plece cu mașina personală [declarația de suspect A. din data de 25 ianuarie 2022:

"La data de 28.10.2021, în cursul după-amiezii în cadrul Biroului în care activez, situat pe str. x, am sărbătorit ziua unui coleg astfel că în intervalul cuprins între 18:00 - 23:00 am consumat mai multe cocktailuri cu alcool și fructe, aproximativ 200 ml de băutură, în același timp consumând în egală măsură și diferite aperitive și gustări. În jurul orelor 23:00 am hotărât să rămân în birou și să mă odihnesc, lucru pe care l-am făcut aproximativ o oră. Inițial am dorit să rămân acolo până dimineață, petrecerea se terminase și deși eu nu mă simțeam beat, am gândit că e mai confortabil să dorm la birou și să plec dimineață spre casă. În jurul orelor 24:00 m-am trezit, m-am simțit odihnit și deloc amețit, moment în care am hotărât să plec acasă. Am accesat C. de câteva ori, însă fără eficiență. Datorită faptului că stau destul de aproape de birou, 1 - 2 km, locuiesc lângă parcul Herăstrău, iar biroul îl am în Piața Victoriei, era târziu și traficul era extrem de relaxat, am hotărât să plec cu mașina personală până acasă, un autoturism marca x cu nr. de înmatriculare x ..."].

b. În drept, acțiunea inculpatului A. constând în aceea că, la data de 29 octombrie 2021, în jurul orei 00:20, a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, din strada x până pe bulevardul x, prin Piața Charles de Gaulle din municipiul București, unde a fost interceptat și oprit în trafic de agenții de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, având în sânge o alcoolemie de peste 0,80 gr‰ alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de conducere a unui autovehicul - autoturismul x cu numărul de înmatriculare x, pe un drum public - din strada x până pe bulevardul x momentul conducerii, inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, apreciată pe baza probelor biologice prelevate.

Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic.

Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re), starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite născându-se odată cu săvârșirea elementului material al infracțiunii.

Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție în modalitate prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. b) din C. pen., întrucât a avut reprezentarea consecințelor acțiunii sale și a acceptat că astfel pune în pericol siguranța circulației, chiar dacă nu a urmărit producerea ei (intenție indirectă).

Cu ocazia încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției inculpatul a fost asistat de avocat ales D. cu împuternicire avocațială seria x nr. x/25.01.2022 depusă la dosarul de urmărire penală .

În ceea ce privește condiția ca procurorul și inculpatul să agreeze obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției, iar conținutul acestuia să întrunească elementele obligatorii prevăzute de lege, art. 479 din C. proc. pen. coroborat cu art. 482 din C. proc. pen., s-au reținut următoarele:

Curtea a apreciat că modalitatea de individualizarea a pedepsei nu este oportună față de circumstanțele concrete de săvârșire a faptei. Politica penală concepe acțiunea de combatere a criminalității ca o îmbinare echilibrată a intimidării, prin constrângere, cu reeducarea.

Din perspectiva dreptului material, în acord cu prevederile art. 80 alin. (1) lit. a) din C. pen., Curtea a reținut că se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit.

Ca atare, Curtea a reținut că renunțarea la aplicarea pedepsei este un mod de individualizare judiciară a soluției în cazul săvârșirii unei infracțiuni concrete, de o gravitate mai redusă, ținând cont de locul reglementării acesteia - Capitolul V referitor la individualizarea pedepselor.

Corelativ, din perspectiva dreptului procesual, instanța de judecată poate să respingă acordul de recunoaștere a vinovăției, potrivit dispozițiilor art. 485 afin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., dacă apreciază că soluția la care s-a ajuns în acordul încheiat între inculpat și procuror, este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii ori cu periculozitatea inculpatului, chiar dacă ar fi îndeplinite condițiile specificate la art. 480-482 din C. proc. pen. referitoare la faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului.

Reglementarea intervenției instanței, prin respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției, în situația în care aceasta constată că, prin acordul încheiat între procuror și inculpat, s-a ajuns la o soluție nejustificat de blândă, este expresia încercării legiuitorului de a realiza un just echilibru între aplicarea principiului legalității și cea a principiului oportunității. Astfel, textul are ca scop atenuarea caracterului convențional al acordului de recunoaștere a vinovăției, prin sporirea rolului judecătorului în procesul de individualizare a pedepsei, acesta având dreptul de a interveni atunci când pedeapsa stabilită de părțile acordului este disproporționat de ușoară, prin raportare la gravitatea infracțiunii și la periculozitatea infractorului [Decizia Curții Constituționale a României nr. 690/2016 publicată în M.Of. 135 din 22.02.2017, paragraf 28].

Curtea a reținut că atât la stabilirea gravității reduse a infracțiunii săvârșite, cât și la aprecierea caracterului justificat al modalității de individualizare al pedepsei asupra căruia s-a convenit prin acordul de recunoaștere al vinovăției instanța ține seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, întrucât elementele în raport de care se apreciază gravitatea redusă a unei infracțiuni sunt prevăzute și în art. 74 alin. (1) lit. a) - d) din C. pen.

Față de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. e) - g) din C. pen., cu privire la persoana inculpatului, s-a arătat că inculpatul are o atitudine normală, un comportament în concordanță cu conduita socială promovată de societate, este o persoană cu studii superioare. Nu poate fi contestat că inculpatul s-a aflat până la data de 29 octombrie 2021, cât și după incidentul din această zi, în centrul unui ansamblu de preocupări care îi influențează în mod pozitiv conștiința, caracterul și deprinderile. Un indiciu deosebit de relevant al periculozității persoanei infractorului îl constituie atitudinea sa din trecut față de exigențele legii penale, iar din fișa de cazier reiese faptul că este la prima nerespectare a legii penale.

Cu toate acestea, chiar dacă anterior săvârșirii faptei comportarea inculpatului, la locul de muncă și în societate, a fost bună, Curtea a reținut că în cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovăției s-a făcut trimitere doar la circumstanțele personale care în opinia procurorului și a inculpatului sunt favorabile (cum ar fi vârsta, lipsa antecedentelor penale, studiile și situația familială etc.).

Curtea a apreciat că respectiva calitate a inculpatului de absolvent de studii superioare, membru în cadrul Baroului București, respectiv în cadrul mai multor barouri din Statele Unite ale Americii și avocat coordonator în cadrul unei societăți civile profesionale de avocați reprezintă un criteriu de individualizare în defavoarea acestuia. În virtutea acestor calități, inculpatul avea cunoștință de prevederile legale referitoare la interdicția consumului de băuturi alcoolice, la obligațiile care incumbă conducătorului auto și la comportamentul care trebuie adoptat în momentul consumului de băuturi alcoolice, dar și toate consecințele juridice, firești ce derivă din nerespectarea prevederilor O.U.G. nr. 195/2002, fiind nevoit să adopte un comportament exemplar.

Din textele de lege incidente se desprinde concluzia că, pentru a se putea dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, pericolul social al infracțiunii reținute trebuie să fie unul scăzut, iar reintegrarea socială a infractorului este condiționată de evaluarea conduitei acestuia pe parcursul procesului penal și de atitudinea față de actul de justiție.

În ceea ce privește conduita inculpatului ulterior săvârșirii faptei, deși aceasta pare a fi îndreptată către recunoaștere, în realitate, Curtea a considerat că este vorba de o recunoaștere calificată, care conduce instanța la concluzia că inculpatul minimalizează gravitatea faptei săvârșite, circumstanțele în care aceasta a fost comisă și urmările pe care le-ar fi putut avea infracțiunea, aspecte ce nu constituie premise ale reformării atitudinii sale față de normele penale prin renunțarea la aplicarea pedepsei.

În privința legalității acordului de recunoaștere, Curtea a observat că din probele administrate nu rezultă date cu privire la alcoolemia inculpatului la momentul opririi sale în trafic - momentul cu relevanță juridică, nefiind administrată în cursul urmăririi penale o expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei.

Astfel, în speța de față alcoolul se afla în faza de eliminare constantă din organism la momentul cu relevanță juridică, ceea ce ar fi permis estimarea retroactivă a alcoolemiei. În acest sens, potrivit declarației inculpatului, consumul de băuturi alcoolice a încetat cu aproximativ 90 de minute înaintea evenimentului de trafic rutier care a impus prelevarea mostrelor biologice de sânge, iar valorile alcoolemiilor, stabilite prin analiză toxicologică, sunt descrescătoare (valoarea alcoolemiei celei de a doua mostră de sânge este mai mică decât a primei mostre de sânge), diferența dintre acestea, adică rata de eliminare individuală, fiind mai mare de 0,10 g‰.

Curtea a reținut că o alcoolemie de 1,43 gr‰ alcool pur în sânge nu poate proveni din consumul în intervalul orar 18:00 - 23.00 a doar 200 ml de "cocktailuri cu alcool și fructe". În mod evident o asemenea alcoolemie provine dintr-un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel indicat de către inculpat.

Trecând peste aceste aspecte, Curtea a observat că infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. este o infracțiune de pericol, iar în sarcina inculpatului se reține că a condus pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ridicată, de peste 1,40 g/l, iar nu una nesemnificativă sau apropiată de limita minimă.

Deși inculpatul a susținut că "m-am simțit odihnit și deloc amețit", cu ocazia examenului clinic realizat, s-au constatat semne clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice, respectiv incoordonare motorie [tremor și imprecizie în mișcări prezente] și nistagmus prezent.

S-a arătat că, în această stare fizică și psihică alterată, inculpatul a ales să conducă autoturismul pe timp de noapte, într-o zonă pietonală cu circulație intensă indiferent de momentul zilei. Contrar celor susținute de inculpat, distanța parcursă efectiv de către inculpat pe unele dintre cele mai circulate artere din municipiul București, care fac legătura dintre Piața Victoriei și Piața Charles de Gaulle, pornind de la locul de muncă din strada x nr. 15 - 17 de unde inculpatul a consumat băuturile alcoolice, a fost de aproximativ 3 km. Întrucât inculpatul nu a oprit la semnalul agentului de poliție rutieră, a fost necesară urmărirea lui în trafic din Piața Charles de Gaulle până pe bulevardul x, unde s-a reușit interceptarea, distanța astfel parcursă fiind de aproximativ 1 km.

S-a apreciat că aceste elemente conferă faptei săvârșite o gravitate sporită, care nu se reflectă în modalitatea de executare a pedepsei asupra căreia s-a convenit în cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovăției. Curtea a apreciat că în raport de modul și împrejurările în care fapta a fost comisă, dar și de motivul și scopul urmărit declarat pentru care fapta ar fi fost săvârșită, inculpatul nu ar fi găsit un taxi pentru a ajunge acasă, fapta inculpatului prezintă o gravitate care îl exclude pe acesta de la posibilitatea de a beneficia de renunțarea la aplicarea pedepsei, chiar dacă conduita sa anterioară l-ar fi putut recomanda ca o persoană cu posibilități reale de îndreptare, chiar și în lipsa aplicării unei pedepse.

Curtea a subliniat că pentru a aprecia în mod corect gravitatea concretă a faptei și pentru a realiza o bună individualizare a modalității de executare, pe lângă aspectele mai sus analizate, procurorul ar fi trebuit să raporteze fapta care formează obiectul dosarului de urmărire penală și la sistemul de valori acceptat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Or, s-a apreciat că, influența căilor de atac promovate de parchetele inferioare și susținute de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu alcoolemie de peste 1,40 gr‰ alcool pur în sânge, săvârșite de persoane care nu opresc la semnalele agenților de poliție, care conduc în zone aglomerate și pe distanțe lungi, se reflectă în practica instanțelor de judecată în soluții care converg, indiferent de circumstanțele personale ale inculpatului, către amânarea aplicării pedepsei, conducătorilor auto fiindu-le impusă inclusiv obligația prevăzută de art. 80 alin. (2) lit. g) din C. pen. pe perioada termenului de supraveghere.

În acest context, Curtea a apreciat că practica judiciară neunitară are consecințe dăunătoare atât față de justițiabili, cât și față de modul în care este privită justiția. Rezultă că pedeapsa nu va mai fi convingătoare dacă diferă pentru aceeași situație și deci nu va mai avea ca efect reeducarea persoanei vinovate și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Împotriva sentinței penale nr. 83 din data de 17 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a declarat apel inculpatul A.

Inculpatul A. a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe prin care acordul de recunoaștere a vinovăției a fost respins și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției.

În susținerea apelului, inculpatul a criticat aspectele reținute de instanța de fond cu privire la faptul că această calitate a inculpatului de absolvent cu studii superioare reprezintă un criteriu de individualizare în defavoarea acestuia. A considerat că argumentația judecătorului fondului este lipsită de temeinicie, precizările cu privire la viața personală și profesională fiind de natură să conducă strict la izolarea incidentului și la observarea bunei integrări în societate a inculpatului, nefiind necesară intimidarea prin constrângere și reeducare pentru atingerea scopului procesului penal.

De asemenea, s-a mai criticat faptul că în analiza condiției referitoare la pericolului scăzut a infracțiunii instanța de fond nu a avut în vedere faptul că infracțiunea nu a avut nicio urmare. A considerat că mențiunea referitoare la lipsa urmăririlor produse este esențială pentru stabilirea îndeplinirii sau neîndeplinirii condițiilor pentru renunțarea la aplicarea pedepsei.

A mai menționat că a recunoscut și regretat sincer fapta încă de la începutul urmăririi penale, contribuind permanent la buna desfășurare a procesului penal și prezentându-se la fiecare solicitare a procurorului.

Totodată, cu privire la motivarea instanței de fond privind faptul că "din probele administrate nu rezultă date cu privire la alcoolemia inculpatului la momentul opririi sale", a arătat că s-a conformat solicitărilor organelor de cercetare penală, dovadă în acest sens stând atât rezultatul etilotestului, cât și rezultatul analizei toxicologice efectuate la I.N.M.L. A precizat că a achitat contravaloarea analizei toxicologice, dovada fiind depusă la dosarul de urmărire penală.

A susținut că alte aspecte despre care face vorbire judecătorul fondului exced justei soluționări a cauzei, de vreme ce a recunoscut fapta, și-a însușit toate probele administrate în cursul urmăririi penale și s-a conformat solicitărilor organelor de urmărire penală. Totodată, a considerat că excede cadrului juridic aprecierea cantității de alcool de către judecătorul fondului, inculpatul neavând niciun motiv să ascundă adevărul de vreme ce a fost de acord cu efectuarea analizei toxicologice al cărei rezultat nu l-a contestat.

Referitor la motivarea instanței că în urma examenului clinic realizat "s-au constatat semne clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice, respectiv incoordonare motorie și nistagmus prezent", a precizat că nu a contestat rezultatul analizei toxicologice, atitudinea esențială pentru încheierea unui acord fiind aceea de recunoaștere și regret a faptei săvârșite.

S-a menționat că nu este lipsit de relevanță nici faptul că nu prezenta tulburări de echilibru, avea reflexe, iar coordonarea motorie funcționa în parametri normali, aspecte care denotă că la momentul respectiv capacitatea de a conduce în siguranță nu era afectată în mod semnificativ, fapta fiind lipsită de producerea urmărilor.

În ceea ce privește recomandarea judecătorului fondului conform căreia "procurorul ar fi trebuit să raporteze fapta care formează obiectul dosarului de urmărire penală și la sistemul de valori acceptat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București", a menționat faptul că într-o cauză similară (dosar nr. x/2019), Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a încheiat un acord ca urmare a recunoașterii vinovăției de către inculpatul ȘA, apreciindu-se că scopul procesului penal poate fi atins prin renunțarea la aplicarea pedepsei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 din C. pen.

De asemenea, a reiterat faptul că sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției.

Examinând apelul formulat de inculpatul A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Dispoziții legale incidente

Art. 478 alin. (1) din C. proc. pen., în cursul urmăririi penale, după punerea în mișcare a acțiunii penale, inculpatul și procurorul pot încheia un acord, ca urmare a recunoașterii vinovăției de către inculpat.

(2) Efectele acordului de recunoaștere a vinovăției sunt supuse avizului procurorului ierarhic superior.

(3) Acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi inițiat atât de către procuror, cât și de către inculpat.

(4) Limitele încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției se stabilesc prin avizul prealabil și scris al procurorului ierarhic superior.

Art. 479 din C. proc. pen. reglementează obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției și prevede că acesta are ca obiect recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și privește felul și cuantumul pedepsei, precum și forma de executare a acesteia, respectiv felul măsurii educative ori, după caz, soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei.

Art. 480 alin. (1) din C. proc. pen., acordul de recunoaștere a vinovăției se poate încheia numai cu privire la infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 15 ani.

(2) Acordul de recunoaștere a vinovăției se încheie atunci când, din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului. La încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, asistența juridică este obligatorie.

(4) Inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii. Pentru inculpații minori se va ține seama de aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime.

Art. 481 din C. proc. pen. reglementează forma acordului de recunoaștere a vinovăției, în sensul că acesta se încheie în formă scrisă.

Art. 482 din C. proc. pen., acordul de recunoaștere a vinovăției cuprinde:

a) data și locul încheierii;

b) numele, prenumele și calitatea celor între care se încheie;

c) date privitoare la persoana inculpatului, prevăzute la art. 107 alin. (1);

d) descrierea faptei ce formează obiectul acordului;

e) încadrarea juridică a faptei și pedeapsa prevăzută de lege;

f) probele și mijloacele de probă;

g) declarația expresă a inculpatului prin care recunoaște comiterea faptei și acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală;

h) felul și cuantumul, precum și forma de executare a pedepsei ori soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat;

i) semnăturile procurorului, ale inculpatului și ale avocatului.

Art. 485 alin. (1) din C. proc. pen., instanța, analizând acordul, pronunță una dintre următoarele soluții:

a) admite acordul de recunoaștere a vinovăției și pronunță soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului;

b) respinge acordul de recunoaștere a vinovăției și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului, sau dacă apreciază că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nelegală sau nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

Criticile inculpatului A.:

Inculpatul A. a invocat, în esență, lipsa gravității faptei dedusă din lipsa urmărilor produse ca urmare a săvârșirii infracțiunii.

Jurisprudența relevantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Prin Decizia nr. 157 din 11 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, în baza art. 336 alin. (1) din C. pen., a condamnă pe inculpatul E.. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, iar în baza art. 83 din C. pen., a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani stabilit conform art. 84 din C. pen. Ca situație de fapt, s-a reținut că inculpatul E., în data de 15.10.2015, în jurul orelor 16:25, a condus pe drumurile publice autovehiculul marca x, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge, (conform buletinului de analiză toxicologică nr. x din 16.10.2015, cantitatea de alcool exprimată în g la 1.000 ml sânge din probele biologice aparținând inculpatului a fost de 2,25 g‰ pentru proba I cu ora de recoltare 18,30, respectiv de 2,05 g‰ pentru proba II cu ora de recoltare 19,30) și, după ce la intersecția străzii Republicii cu varianta străzii Republicii din orașul Buhuși, județul Bacău a fost implicat într-un eveniment rutier, având ca rezultat și vătămarea corporală a lui F.

Prin Decizia nr. 215/A din data de 13 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 396 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului G., pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., iar, în temeiul art. 83 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus amânarea aplicării acestei pedepse pe un termen de supraveghere de 2 ani. Ca situație de fapt, s-a reținut că la data de 23.02.2017, pe Calea x la intersecția cu str. x, în jurul orei 01:43, a condus autoturismul, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/L (fapt confirmat de rezultatului testării respirației cu aparatul alcooltest Printer - 0,82 mg/L și de rezultatul probelor biologice de sânge: 1,65g/L prima probă, recoltată la ora 03:05 și 1,50 gr/L la a doua probă, recoltată la ora 04:05).

Prin Decizia nr. 5/A din 9 ianuarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, s-a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare pentru inculpatul H., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în baza art. 83 alin. (1) din C. pen. a dispus amânarea aplicării pedepsei cu închisoare, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani. Ca situație de fapt, s-a reținut că la data de 22 iunie 2016, (ora 12,45) a condus autoturismul marca x, din localitatea Vama Veche, județul Constanța, către municipiul Bacău, fiind depistat pe raza județului Vrancea, cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (respectiv 1,50 gr‰).

Prin Decizia nr. 295/A din 08 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, în baza art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului I.. la pedeapsa de 8 luni închisoare, iar în baza art. 83 din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 din C. pen. Ca situație de fapt, s-a reținut că, în noaptea de 21/22 ianuarie 2017, în jurul orei 04:35 inculpatul a condus autoturismul marca x, pe strada x din municipiul Craiova având o alcoolemie de 1,30 g‰.

Prin Decizia nr. 181/A din 23 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, în baza art. 396 alin. (4) din C. proc. pen. raportat la art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit pedeapsa principală de 8 (opt) luni închisoare față de inculpatul M.A.I., pentru săvârșirea infracțiunii de "conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe", iar în baza art. 83 alin. (1) și art. 84 alin. (1) din C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei principale pe un termen de supraveghere de 2 ani. Ca situație de fapt, s-a reținut că, în data de 18.12.2015, în jurul orelor 02:15, inculpatul, avocat în Baroul Timiș, a condus autoturismul x, pe str. x din Timișoara, având în aerul expirat o cantitate de 1,05 mg/l alcool pur și o alcoolemie de 2,80 gr‰, fiind depistat de către organele de poliție din cauză că a intrat în coliziune cu soclul unei fântâni arteziene, aflată în mijlocul sensului giratoriu de la intersecția str. x cu bd. x.

Prin Decizia nr. 109/A din data de 04 aprilie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, în baza art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4), art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul J., la pedeapsa închisorii de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice, iar în baza art. 83 alin. (1), art. 84 din C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani. Ca situație de fapt, s-a reținut că, în data de 14.08.2016, în jurul orei 00:45, inculpatul a condus pe B-dul x din municipiul Brașov, autoturismul marca x, fiind sub influența băuturilor alcoolice, fiind testat cu aparatul alcooltest, care a indicat la ora 00:47 o alcoolemie de 0,51 mg/l în aerul pur expirat, împrejurare în care inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic de Urgență Brașov, unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, conform buletinelor de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1333/T, 1334/T/16.08.2016, inculpatul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (1,00 g/l la ora 01:10 și 0,90 g/l la ora 02:10).

Prin Decizia nr. 59/A din 17 februarie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, s-a dispus condamnarea inculpatului K.. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., la pedeapsa de 20.000 RON amendă, reținându-se ca situație de fapt că, inculpatul la data de 23.02.2015, în jurul orei 20:30, a condus pe strada x din municipiul Rădăuți, autoturismul marca x, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 2,25 g/l (la prima recoltare, ora 21:40) și de 2,10 g/l (la a doua probă, ora 22:40).

Prin Decizia nr. 201/A din 04 iunie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) raportat la art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției din data de 14 ianuarie 2015, încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești cu inculpatul L., iar în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului L. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, iar în temeiul art. 861 din C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe o durată de 3 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în baza art. 862 din C. pen. anterior. Ca situație de fapt, s-a reținut că la data de 11.12.2013, orele 21:35, inculpatul a condus pe drumurile publice, pe raza municipiului Pitești, str. x, autoturismul, având o alcoolemie de 1,80 gr./1000 ml.

Prin Decizia nr. 247/A din 09 septembrie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2014, instanța a dispus condamnarea inculpatului M.. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzut de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. din 5 C. pen., art. 375 alin. (1) raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 și 82 din C. pen. din 1969, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, termen de încercare. Ca situație de fapt, s-a reținut că, la data de 06 aprilie 2013, în jurul orei 22:45, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca x, având la momentul recoltării probelor biologice o alcoolemie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 2,20 g/l alcool pur în sânge - la prima probă prelevată și 2,00 g/l alcool pur în sânge la a doua probă prelevată, în aceste împrejurări provocând pe Calea x din municipiul București, sector 4 un eveniment rutier, lovind un autoturism marca x cu numărul de înmatriculare x, care era parcat pe partea dreaptă a carosabilului.

Jurisprudența invocată de inculpat

În susținerea apelului, inculpatul a invocat ca jurisprudență o cauză în care s-a încheiat un acord de recunoaștere cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a stabilit că scopul procesului penal poate fi atins prin renunțarea la aplicarea pedepsei, precum și sentința penală nr. 251 din 05.10.2016, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț și decizia penală nr. 104/A din 19 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Prin sentința penală 251 din data de 05.10.2016, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, în dosarul nr. x/2016, în baza art. 396 alin. (1) și (3) din C. proc. pen. raportat la art. 80 din C. pen., s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul, N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge" prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., reținându-se că, la data de 30.08.2015, a condus pe drumul public DJ 157F, în localitatea Leghin, com. Pipirig, jud. Neamț, autoturismul marca x, în condițiile în care avea în sânge o alcoolemie de peste 0,80 g‰, respectiv 1,30 g‰ (conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. A12/1272 A din 02.09.2015 al SJML Neamț, inculpatul avea o îmbibație alcoolică de 1,30 g‰ alcool pur în sânge la prima probă și 1,15 g‰ alcool pur în sânge la a doua probă).

Prin Decizia nr. 104/A din 19 februarie 2020, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 396 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 80 din C. pen., a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul O., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., reținându-se că, în data de 11.04.2019, în jurul orei 00:00, a condus tractorul pe DJ 764 K având o alcoolemie de 1,30 g‰ alcool pur în sânge la recoltarea primei probe, la ora 03:35, respectiv 1,20 g‰ alcool pur în sânge la recoltarea celei de-a doua probe, la ora 04:35.

Evaluarea instanței de apel:

Acordul de recunoaștere a vinovăției constituie o procedură specială, în cadrul căreia se disting două etape: prima implică manifestarea de voință a inculpatului și a procurorului, care trebuie să intervină în faza de urmărire penală, în urma căreia se încheie un acord între procuror și inculpat, ce constituie o veritabilă "convenție de drept penal". Cea de-a doua etapă se desfășoară în fața instanței de judecată, fără întocmirea rechizitoriului și fără parcurgerea camerei preliminare.

Acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în cursul urmăririi penale este un "element de justiție negociată", căci felul, cuantumul și modul de executare a pedepsei se stabilesc prin negociere între procuror și inculpat, instanța neputând, cu ocazia verificării acordului, să aplice o sancțiune mai grea. Instanța verifică acordul de recunoaștere încheiat între procuror și inculpat și, în cazul în care acordul îndeplinește condițiile de legalitate, iar soluția propusă prin acord nu este prea blândă, admite acordul și, pronunță o soluție de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, fără să poată crea o situație mai grea inculpatului decât cea asupra căreia s-a ajuns la acord, în caz contrar, respinge acordul și trimite cauza în vederea continuării urmăririi penale. În acest fel, inculpatul are oportunitatea de a negocia cu procurorul condițiile acordului său, participând astfel la procesul decizional de stabilire a pedepsei, beneficiu ce nu mai este prevăzut la soluționarea cauzei după sesizarea prin rechizitoriu (Curtea Constituțională, Decizia nr. 350 din 11 mai 2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 595 din 25.07.2017, par. 18 - 19).

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 478 - 482 din C. proc. pen. pentru a se admite acordul de recunoaștere a vinovăției apreciind că din probele administrate nu rezultă date cu privire la alcoolemia inculpatului la momentul opririi sale în trafic, momentul cu relevanță juridică, nefiind administrată în cursul urmăririi penale o expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei. În egală măsură, a apreciat că soluția dispusă prin acordul de recunoaștere este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii cercetate.

Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției, instanța de control judiciar constată că, din punct de vedere formal, acesta respectă dispozițiile art. 478 - 482 din C. proc. pen., în sensul că este încheiat după punerea în mișcare a acțiunii penale, este avizat de procurorul ierarhic superior, infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani (conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzute de art. 336 din C. pen. prevede o pedeapsă cuprinsă între 1 și 5 ani închisoare sau amendă) și cuprinde mențiunile expres prevăzute de art. 482 din C. proc. pen.

În ceea ce privește nelegalitatea acordului de recunoaștere cu referire la mențiunile efectuate de judecătorul fondului cu privire la faptul că nu rezultă date cu privire la alcoolemia inculpatului la momentul opririi sale în trafic întrucât nu a fost administrată în cursul urmăririi penale o expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei, instanța de control judiciar apreciază că aceste aspecte urmează a fi lămurite de către procuror cu ocazia reluării și completării urmăririi penale. La momentul emiterii soluției ori semnării acordului, toate chestiunile de fapt ori de drept, relevante cauzei, trebuie să fi fost deslușite pe baza probatoriului util și specific fazei pendinte.

În aceste limite, instanța de apel constată că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 480 alin. (2), din probele administrate, rezultând suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului.

În aplicarea dispozițiilor art. 485 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază, în acord cu prima instanță, că pedeapsa negociată prin acordul de recunoaștere este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.

Cu privire la dispozițiile art. 485 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Curtea Constituțională a reținut că reglementarea intervenției instanței, prin respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției, în situația în care aceasta constată că, prin acordul încheiat între procuror și inculpat, s-a ajuns la o soluție nejustificat de blândă, este expresia încercării legiuitorului de a realiza un just echilibru între aplicarea principiului legalității și cea a principiului oportunității. Astfel, textul criticat are ca scop atenuarea caracterului convențional al acordului