ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3368/2015

Decizia nr. 3368/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Acțiunea formulată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea raportului de evaluare nr. 57072/G/II din 04 decembrie 2013 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 88 din 31 martie 2014, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamant, a anulat raportul de evaluare nr. 57072/G/II din 04 decembrie 2013 întocmit de pârâtă, apreciind că actul administrativ contestat este nelegal, fiind rezultatul unei interpretări și aplicări eronate a legislației aplicabile.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac exercitate, A.N.I. a susținut, în esență, că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 161/2003, intimatul-reclamant aflându-se în starea de incompatibilitate, astfel cum rezultă prin raportul de evaluare nr. 57072/G/II din  4 decembrie 2013.

S-a arătat că persoana evaluată, respectiv reclamantul, a deținut concomitent calitatea de funcționar public în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Centru Județean Mehedinți și calitatea de expert contabil (contabil autorizat) în cadrul Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România.

Activitatea de expert contabil este în legătură cu atribuțiile exercitate ca funcționar public conform fișei postului (fișa postului transmisă prin adresa nr. 17414 din 23 octombrie 2013 de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Centrul Județean Mehedinți).

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 ianuarie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.,  sens în care a fost pronunțată încheierea de ședință din 1 aprilie 2015.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, analizând recursul în raport cu motivul de nelegalitate invocat, cu actele dosarului, reține că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, prin raportul de evaluare nr. 57072/G/II din 04 decembrie 2013, întocmit de A.N.I., s-a stabilit că reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităților în perioada 19 noiembrie 2009, data înscrierii în cadrul Tabloului Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și data de 28 decembrie 2010, data modificării Legii nr. 161/2003 prin Legea nr. 284/2010, întrucât a deținut simultan calitatea de funcționar public în cadrul A.P.I.A. - Centru Județean Mehedinți, dar și expert contabil, fiind indicate ca temei de drept dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Necontestat este faptul că reclamantul a fost înscris în Tabloul Corpului de Experți - CECCAR, la data de 19 noiembie 2009, situație de fapt confirmată și de adresa nr. 1687 din 9 octombrie 2013, emisă de CECCAR.

De asemenea, conform adresei nr. 1253 din 19 noiembrie 2009 reclamantul, în perioada vizată de raport, a îndeplinit funcția publică de șef serviciu - consilier, clasa I, grad profesional superior la Serviciul Contabilitate Resurse Umane din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centru Județean A.P.I.A.

Conform adresei nr. 2095 din 17 decembrie 2013 emisă de CECCAR, rezultă expres că reclamantul nu a desfășurat activitate în profesia contabilă, nu a realizat niciun venit din această profesie și nu a deținut nicio funcție în cadrul CEECAR.

Dispozițiile legale indicate ca temei de drept în raportul de evaluare contestat în cauză pentru reținerea stării de incompatibilitate în ceea ce-l privește pe reclamant sunt cele prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, modificată prin Legea nr. 330/2009, începând cu data de 12 noiembrie 2009, conform cărora: „funcționarii publici pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice și în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public”.

Rezultă din cuprinsul acestor dispoziții legale citate anterior că funcționarii publici pot exercita activități în domeniul sectorului privat care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public potrivit fișei postului.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, modificată, incompatibilitatea nu este în legătură cu deținerea unei funcții/desfășurarea unei activități în domenii de activitate din sectorul privat ci în legătură cu exercitarea unei funcții/activități în domenii de activitate din sectorul privat.

Cum textul legal citat/menționat, art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare începând cu 12 noiembrie 2009, se referă în mod expres la situația exercitării și nu a deținerii de funcții/activități în domenii de activitate din sectorul privat, iar în cauză nu a fost contestat faptul că reclamantul nu a exercitat activitate ca expert contabil în profesia contabilă, nu a realizat venituri din profesie, nu a deținut nicio funcție în cadrul CECCAR, fără temei autoritatea publică recurentă a reținut că reclamantul A. a încălcat prevederile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, modificată.

Susținerile recurentei-pârâte ar fi fost justificate în contextul reglementării anterioare, respectiv art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 în forma în vigoare până la 12 noiembrie 2009, ori, în cauza dedusă judecății, sunt incidente, astfel cum s-a reținut și anterior, dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, modificate prin Legea nr. 330/2009, începând cu 12 noiembrie 2009, reclamantul fiind înscris în Tablou ulterior acestei date, respectiv la 19 noiembrie 2009, astfel că acesta putea, în calitatea sa de funcționar public, să exercite funcții/activități în domenii de activitate din sectorul privat.

În altă ordine, întrucât este necontestat și de altfel dovedit prin adresa nr. 2095/2013 emisă de CECAR, faptul că reclamantul nu a exercitat activități în profesia contabilă, nu a deținut funcții și nu a realizat venituri din profesie în perioada 2009-2012, inclusă în perioada reținută în cuprinsul raportului contestat în cauză, nu se impune analiza în cauză a legăturii directe sau indirecte a activității din domeniul sectorului privat cu atribuțiile exercitate ca funcționar public potrivit fișei postului.

Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că nu este întrunit motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind temeinică și legală sentința recurată, prin care a fost dispusă anularea raportului de evaluare nr. 57072/G/II din 4 decembrie 2013 emis de A.N.I., astfel că în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 88 din 31 martie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2015.