ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3255/2015

Decizia nr. 3255/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 decembrie 2014, reclamanta Centrul Medical A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a sectorului 1 - Direcția de Administrare Contribuabili persoane juridice, serviciul stabilire, impunere și asistență contribuabili persoane juridice, suspendarea executării deciziei de impunere nr. 389132 din 13 noiembrie 2014, a deciziei de impunere nr. 384330 din 13 noiembrie 2014, a deciziei de impunere nr. 389136 din 13 noiembrie 2014 și a deciziei nr. 442204 din 13 noiembrie 2014, toate actele fiind emise de pârâtă.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 2645 din 8 aprilie 2015 a Tribunalului București a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată are ca obiect suspendarea unor acte administrative care privesc taxe și accesorii în valoare de peste 1.000.000 RON (826.010 RON debit principal și 367.144,73 RON accesorii), instanța reținând că pentru stabilirea competenței se impune cumularea valorii obiectului acestor cereri.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1942 din 30 iunie 2015 a Curții de Apel București a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, însă determinarea competenței în cazul unei acțiuni cu mai multe capete de cerere nu se face prin însumarea valorii acestora, ci în raport de valoarea fiecărei pretenții în parte și reținând ca nici unul dintre cele patru acte administrativ fiscale atacate nu conțin obligații peste limita de 1.000.000 RON, Curtea de Apel București a reținut că aparține Tribunalului București competența de soluționare a cauzei.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din Noul C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte a reținut că obiectul cererii introductive îl reprezintă suspendarea executării deciziei de impunere nr. 389132 din 13 noiembrie 2014, pentru perioada 01 ianuarie 2009-31 decembrie 2010, prin care a fost impusă plata sumei de 161.330 RON, reprezentând impozit pe clădire; a deciziei de impunere nr. 384330 din 13 noiembrie 2014, pentru perioada 01 ianuarie 2011 -31 decembrie 2013, prin care a fost impusă plata sumei de 206.280 RON, reprezentând impozit pe clădire; a deciziei de impunere nr. 389136 din 13 noiembrie 2014, pentru perioada 01 ianuarie 2014 – 31 decembrie 2014, prin care a fost impusă plata sumei de 458.400 RON și a deciziei nr. 442204 din 13 noiembrie 2014, prin care s-a dispus obligarea reclamantei la plata penalităților de întârziere în sumă de 367.144 RON, decizii emise de pârâta Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a sectorului 1 - Direcția de Administrare Contribuabili persoane juridice, serviciul stabilire, impunere și asistență contribuabili persoane juridice.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile din C. proc. fisc., în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere faptul că actele atacate privesc acte administrativ fiscale ce se referă la impozitul pe clădire și penalități, competența de soluționare a litigiului se stabilește exclusiv în raport de cuantumul sumei prevăzută în actele fiscale atacate.

Văzând dispozițiile art. 98 din Noul C. proc. civ. în conformitate cu care regula generală în determinarea competenței este valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar pentru stabilirea valorii nu se au în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, rezultă că în stabilirea competenței de soluționare a cauzei se va avea în vedere valoarea din actele atacate, respectiv impozit în sumă totală de 826.010 RON, aceasta fiind suma reprezentând debitul principal.

Ca atare, în prezentul litigiu valoarea obligațiilor principale contestate, reprezentate de impozitul pe clădire, se situează sub pragul de 1.000.000 RON, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, care prevăd competența materială a tribunalelor administrativ fiscale.

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Centrul Medical A. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a sectorului 1 - Direcția de Administrare Contribuabili persoane juridice, serviciul stabilire, impunere și asistență contribuabili persoane juridice, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2015.