ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 154/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 154/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 17
februarie 2005 și precizată prin cererile depuse la 30 martie 2005 și la 15
iunie 2005, reclamanta Asociația C.F. a solicitat obligarea pârâtului Guvernul
României să-i răspundă la petiția înregistrată la 28 decembrie 2004 și prin
care a cerut comunicarea informațiilor de interes public privind fondurile
destinate românilor din nordul Bucovinei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că scopul statutar al asociației include și sprijinul cultural către
românii din nordul Bucovinei, ceea ce justifică obținerea informațiilor de
interes public solicitate pârâtului în baza Legii nr. 544/2001, însă cererea sa
nu a fost soluționată în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea
petiției.
Curtea de Apel Suceava, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 226
din 15 iunie 2005, prin care a admis acțiunea și a obligat pârâtul să răspundă
cererii reclamantei din data de 23 decembrie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a constatat că este întemeiată cererea formulată de reclamantă, în baza
Legii nr. 544/2001, pentru că pârâtul nu a comunicat informațiile de interes
public solicitate și nici refuzul motivat de comunicarea acestora.
Împotriva acestei sentințe și în
termen legal, a declarat recurs, pârâtul Guvernul României, solicitând casarea
hotărârii în baza art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.
În primul motiv de recurs, s-a
invocat necompetența materială a instanței de fond, cu motivarea că, litigiul
s-a judecat în baza Legii nr. 544/2001, care în art. 22 prevede expres
competența tribunalului, astfel încât hotărârea Curții de Apel Suceava a fost
pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe.
În temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., recurentul a criticat soluția dată excepției privind lipsa calității sale
procesuale pasive și a susținut că instanța de fond a aplicat greșit
dispozițiile constituționale și ale Legii nr. 90/2001, deoarece s-a constatat
calitatea procesuală a Guvernului României, ca organ deliberativ, fără a se
avea în vedere că pentru soluționarea petițiilor adresate Primului-Ministru
funcționează Cancelaria Primului-Ministru, ca structură cu personalitate
juridică.
Analizând actele și lucrările
dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304
1
C. proc.
civ., va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Acțiunea formulată de reclamantă are
ca obiect comunicarea unor informații de interes public și instanța de fond a
calificat corect natura litigiului, stabilind că în cauză sunt incidente
dispozițiile Legii nr. 544/2001, privind liberul acces la informațiile de
interes public.
Deși reclamanta a indicat ca temei
juridic al cererii sale, și art. 1 din Legea nr. 29/1990, instanța de fond a
reținut corect că informațiile solicitate sunt de interes public și că,
procedura de comunicare a acestora este reglementată de Legea nr. 544/2001, ca
lege specială. De altfel, și petiția înregistrată la Guvernul României, la 28
decembrie 2004, a fost formulată de reclamantă în baza Legii nr. 544/2001, așa
după cum rezultă din copia depusă la dosar.
Față de cauza juridică a pricinii,
se constată, însă, că este nelegală, hotărârea instanței de fond, care a fost
pronunțată cu încălcarea competenței instanței prevăzută expres în legea
specială.
Potrivit art. 22 din Legea nr.
544/2001, persoana care se consideră vătămată în drepturile sale prevăzute de
această lege, poate face plângere la secția de contencios administrativ a
tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază
teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice.
În consecință, instanța de fond nu a
avut în vedere dispozițiile legii speciale referitoare la competența materială
și a apreciat greșit că sunt aplicabile normele generale de competență în
materie de contencios administrativ, cuprinse în art. 3 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Curtea
va admite prezentul recurs și în baza art. 304 pct. 3 și art. 313 C. proc.
civ., va casa hotărârea atacată și va trimite cauza, spre competentă
soluționare, la Tribunalul Suceava. În raport cu soluția dată acestui prim
motiv de casare, nu se mai impune a fi examinate celelalte critici formulate în
recurs și care urmează a fi avute în vedere la judecarea cauzei de către
tribunal, competent să se pronunțe în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Guvernul
României împotriva sentinței civile nr. 226 din 15 iunie 2005 a Curții de Apel
Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite
cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Suceava.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 18 ianuarie 2006.