ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5467/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5467/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 39/
F din 22 mai 2006, Curtea de Apel Pitești, secția penală, a respins, ca
neîntemeiată, plângerea formulată de petentul I.G.D. împotriva rezoluției din
15 februarie 2006, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în
dosarul nr. 355/P/2005, menținând rezoluția atacată.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța a reținut următoarele considerente:
Prin rezoluția din 15
februarie 2006, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești (dosar nr. 355/P/2005),
în baza art. 228 alin. (1), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.
pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.C. și G.A., notari
publici, întrucât faptele acestora nu întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art.
291 C. pen.
Prin rezoluția din 14 martie
2006, dispusă în dosarul nr. 237/2006, Procurorul General al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Pitești a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de
petiționarul I.G.D. împotriva rezoluției din 15 februarie 2006 a Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Petentul a formulat plângere
la instanță care, în condițiile art. 278
1
C. proc. pen., a examinat
actele și lucrările dosarului, reținând că rezoluția atacată este legală.
S-a concluzionat că la
autentificarea contractelor de vânzare cumpărare încheiate de P.G. în calitate
de administrator și reprezentant legal al A.P. nr. 2 din municipiul Curtea de
Argeș (vânzător) și B.M., respectiv A.D. la datele de 15 noiembrie 2001 și 12
octombrie 2004, făptuitorii D.C. și G.A. au respectat dispozițiile legale în
materie, art. 6 și art. 58 – art. 67 din Legea nr. 136/1995, soluția dată fiind
temeinică și legală.
Împotriva sentinței penale a
declarat recurs petentul susținându-se că nu au fost analizate cu atenție
probele administrate în cauză.
Recurentul susține că
intimații au săvârșit fapte penale cu intenție și în cauză nu este aplicabil art.
51 C. pen., eroarea, cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.
Recursul nu este fondat.
Examinând cauza atât din
punct de vedere al motivelor de recurs formulate cât și sub toate aspectele,
conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că
hotărârea pronunțată este legală și temeinică, din considerentele ce urmează.
Petentul a solicitat să fie
cercetați numiții D.C. și G.A., notari publici, pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 246 C.
pen., în legătură cu încheierea a două contracte de vânzare cumpărare cu nr. 813/2001
și 5288/2004.
Din actele de urmărire
penală, rezultă că persoana vătămată I.G., în calitate de asociat unic la SC P.D.T.
SRL deține în proprietate două camere în blocul nr. 2 C din Curtea de Argeș și
avea acces la spațiile comune, respectiv o uscătorie, un depozit de alimente și
dușuri.
Petentul a susținut că în
prezent nu mai are acces la aceste spații, întrucât administratorul blocului,
numitul P.G., a vândut aceste spații, prin contracte de vânzare cumpărare cu nr.
813/2001 încheiat la notarul public D.C. și contractul cu nr. 5288/2004,
încheiat la notarul public G.A., contracte care în opinia sa, au fost încheiate
prin nerespectarea dispozițiilor legale în materie.
Atât prin rezoluția
Parchetului cât și prin considerentele sentinței în mod corect s-a reținut că
cele două contracte au fost încheiate de către cei doi notari publici cu
respectarea prevederilor legale dispozițiile Legii nr. 136/1995.
Inițial, petentul I.G. a
formulat plângere împotriva numitului P.G., ș.a. în legătură cu încheierea
celor două contracte, plângere ce a făcut obiectul dosarului nr. 1512/P/2004 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, soluționat după infirmare,
prin ordonanța din 14 ianuarie 2005.
Referitor la P.G., s-a dat o
soluție de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea art. 18
1
C.
pen., în legătură cu săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., 291
C. pen. și art. 215 C. pen. În ce privește încheierea celor două contracte
menționate, petentul în temeiul art. 45 C. proc. civ., are posibilitate legală
de a se adresa Judecătoriei Curtea de Argeș, în baza dispozițiilor art. 348 C.
proc. pen., cu o acțiune pentru desființarea totală sau parțială a
înscrisurilor falsificate.
Din actele și lucrările
dosarului nu rezultă că cei doi notari au urmărit sau acceptat ca prin
exercitarea atribuțiilor lor de serviciu să se ajungă la vătămarea intereselor
legale ale unei persoane, respectiv ale petentului, respectându-se dispozițiile
Legii nr. 136/1995, intimații neavând cunoștință de înscrisurile false
întocmite de către numiții P.G. ș.a.
În consecință, hotărârea
pronunțată de prima instanță este legală și temeinică și în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de petiționarul I.G.D. împotriva sentinței penale nr. 39/ F din 22 mai
2006 a Curții de Apel Pitești.
Obligă recurentul petiționar la plata
sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22
septembrie 2006.