ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3038/2015

Decizia nr. 3038/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 19 noiembrie 2013, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta Asociația A.din Baia de Aramă, reprezentată prin Comitetul Director B. din Baia de Aramă, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea parțială a Anexei nr. 5 a H.G. nr. 963/2002.

Prin sentința civilă nr. 57 din 28 februarie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația A. din Baia de Aramă, reprezentată prin Comitetul Director B. din Baia de Aramă, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 57 din 28 februarie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta Asociația A., reprezentată prin Comitetul Director B. din Baia de Aramă.

Recursul declarat de reclamantă s-a întemeiat pe dispozițiile 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că a introdus acțiunea în instanță în termen de 1 an de la data luării la cunoștință a hotărârii de guvern, din moment ce a luat cunoștință despre Anexa nr. 5 a H.G. nr. 963/2002 cu ocazia înființării Asociației, la data de 22 martie 2013.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 13 mai 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Analiza motivelor de casare

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate de reclamantă, Înalta Curte reține următoarele:

Critica reclamantei referitoare la soluția dată excepției inadmisibilității acțiunii este întemeiată, instanța de fond interpretând și aplicând greșit dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, în raport cu natura juridică a actului administrativ atacat și cu specificul formalităților procedurale de aducere la cunoștința publică a acestuia.

Obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie anularea parțială a anexei nr. 5 la H.G. nr. 963/2002, care a fost publicată în M. Of. al României Partea I, nr. 678 bis/12.09.2002.

Instanța de control judiciar reține că în cazul unei hotărâri adoptate de Guvern în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, pentru atestarea apartenenței bunurilor la domeniul public, momentul de început al calculului termenelor procedurale nu coincide cu publicarea în Monitorul Oficial, având în vedere că anexele în care sunt indicate bunurile sunt publicate separat, în numerele „bis” ale Monitorului Oficial, Partea I, care nu se aduc la cunoștința generală a publicului, ci sunt distribuite numai persoanelor interesate.

Prin urmare, având în vedere că Monitorul Oficial cu numărul „bis” este distribuit numai celor interesați, este improbabil ca reclamanta să fi cunoscut că prin acest act administrativ s-a luat vreo măsură în ceea ce privește terenul în litigiu.

Cum actul administrativ atacat este un act individual și nu unul normativ, nefiind comunicat reclamantei, termenul de decădere de 1 an pentru introducerea acțiunii în anulare, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, curge de la data luării la cunoștință a hotărârii de guvern.

Această interpretare este impusă de respectarea principiului accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a drepturilor omului.

În consecință, în raport cu data la care reclamanta a luat cunoștință de anexa nr. 5 la H.G. nr. 963/2002 (22 martie 2013), se constată că acțiunea în anulare a fost introdusă în termenul instituit de Legea nr. 554/2004, urmând regulile acestui act normativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamanta Asociația A. din Baia de Aramă, prin Comitetul Director B. din Baia de Aramă, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Asociația A. din Baia de Aramă, prin Comitetul Director B. din Baia de Aramă împotriva sentinței civile nr. 57 din 28 februarie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 octombrie 2015.