ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6436/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6436/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 63 pronunțată în ședința publică de la
6 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a
respins plângerea formulată de petenta N.M. împotriva rezoluției
Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, în
dosar nr. 820/P/2001.
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța a reținut următoarele
considerente:
La data de 12 februarie 2006,
petenta N.M. a formulat, în conformitate cu art. 278
1
C. proc. pen., plângere împotriva rezoluțiilor nr. 820/P/2001, 3133/P/2001
și 1805/VIII/2002 emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria
Sectorului 6 București.
Plângerea a fost
înregistrată la Curtea de Apel București.
Instanța de fond
constatând nerespectarea dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen., referitoare la competență, a respins plângerea. Împotriva
acestei sentințe au declarat recurs: Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel București și petiționara N.M., criticând-o pentru
nelegalitate.
Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel București critică hotărârea pentru nelegalitate,
întrucât nu au fost respectate dispozițiile privind competența
după materie, caz de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 1 C. proc. pen.
Recursurile sunt fondate.
Petenta N.M. a formulat
plângere împotriva rezoluțiilor nr. 820/P/2001, 3133/P/2001 și
1805/VII/2002 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6
București.
La data sesizării
instanței de judecată competența materială de
soluționare a infracțiunilor pentru care au fost efectuate acte
premergătoare (infracțiunile prevăzute de art. 215, art. 289, art.
290, art. 291, art. 292 și art. 293 C. pen.) aparține judecătoriei, în conformitate cu prevederile art. 25 C. proc. pen., coroborat cu art. 27 pct. 1 lit. g) din același cod (când o lege specială prevede vreo
infracțiune, fără să indice competența de a judeca,
acea infracțiune, va fi de competența instanței care, în
principal, are competența generală, adică judecătoria).
Instanța
competentă să se pronunțe asupra plângerii, împotriva actelor
procurorului este instanța căreia îi revine competența să
judece cauza în primă instanță.
În consecință,
competența soluționării acestei plângeri ca instanță
de fond îi revine Judecătoriei Sectorului 6 București, iar Curtea de
Apel București în mod greșit a soluționat plângerea, încălcând
normele de competență.
În temeiul art. 42 C. proc. pen., soluția corectă era cea de declinare a competenței în favoarea
Judecătoriei Sectorului 6 București.
Soluționând cauza pe
fond, instanța a nerespectat dispozițiile relative la competența
după materie, pronunțând o hotărâre lovită de nulitate
absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Potrivit art. 385
9
alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării în
cazul în care nu au fost respectate dispozițiile privind competența
după materie.
În temeiul art. 385
15
pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va fi admis recursul, casată hotărârea
atacată și trimisă cauza instanței competente pentru
rejudecare.
Conform art. 192 alin. (3)
cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și
petiționara N.M. împotriva sentinței penale nr. 63 din 6 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează sentința
penală atacată și trimite cauza spre competentă
soluționare la Judecătoria Sectorului 6 București.
Cheltuielile judiciare rămân în
sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 3 noiembrie 2006.