ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1564/2016

Decizia nr. 1564/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată, A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - CESTRIN, admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a Deciziei nr. 625 din 8 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și anularea Procesului-verbal de contravenție din 6 iulie 2011.

Prin Decizia nr. 1337 din 6 mai 2015 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 625 din data de 8 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - CESTRIN, ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin Decizia nr. 625 din 8 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost respins ca neîntemeiat, recursul declarat de recurentul A., împotriva Sentinței civile nr. 819 din 26 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în Dosarul nr. x/300/2013, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - CESTRIN.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că procesele-verbale ce fac obiectul plângerii contravenționale au fost întocmite la datele de 6 iulie 2011, 12 august 2011, 16 august 2011, 26 septembrie 2011 și 28 noiembrie 2011.

Instanța de fond a respins plângerea contravențională pentru motivul intervenirii tardivității plângerii contravenționale, apreciind că s-a încălcat termenul de 15 zile de la comunicare sau înmânare.

Recurentul, deși recunoaște chiar în cuprinsul cererii de recurs faptul că a primit comunicarea la data de 25 iulie 2011, apreciază că în condițiile art. 9 alin. (3) din O.G. 15/2002, trebuia să se constate termenul de prescripție a răspunderii contravenționale în situația necomunicării procesului-verbal în termen de 30 de zile - așadar derogator de la regula prescrierii răspunderii contravenționale în cazul necomunicării procesului-verbal în 6 luni de la întocmire - text de lege care trebuie aplicat retroactiv în condițiile art. 15 alin. (2) din Constituție.

Pentru a se ajunge însă la analiza temeiniciei acestui argument ce ține de constatarea prescrierii răspunderii contravenționale, și care presupune verificarea momentului limită la care ar fi trebuit să fie comunicat procesul-verbal contravențional, este necesar a se constata, cu prioritate, că plângerea contravențională a fost formulată în termenul procedural reglementat de art. 31 din O.G. 2/2001.

Or, raportat la data comunicării - 25 iulie 2011 și la data formulării plângerii contravenționale - 14 februarie 2013, termenul reglementat de art. 31 din O.G. 2/2001 apare ca fiind depășit, ceea ce face ca soluția instanței de fond să apară ca fiind corectă, motiv pentru care a fost respins recursul ca neîntemeiat, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Cu toate că revizuirea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., așa cum s-a menționat și în practicaua deciziei, temeiul cererii de revizuire îl constituie dispozițiile art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ.

Curtea de Apel a apreciat că pentru a fi aplicabil motivul de revizuire prevăzut de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., trebuie îndeplinită condiția ca, prin hotărârile potrivnice, să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Cu alte cuvinte, dacă în două procese identice s-au pronunțat soluții contrare, cea de-a doua hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi și va fi anulabilă prin procedura revizuirii.

Curtea de Apel a constatat că revizuentul nu reclamă existența unor hotărâri potrivnice prin care să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Împotriva Deciziei nr. 1337 din 6 mai 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că Judecătoria Cornetu prin Sentința civilă nr. 4753 din 8 iulie 2015 a admis plângerea contravențională a petentului și a dispus anularea Procesului-verbal din 16 august 2011 din Dosarul nr. x/1748/2014.

Judecătoria Ploiești prin Sentința civilă nr. 3493 din 12 martie 2014 a admis plângerea formulată împotriva Procesului-verbal din 26 septembrie 2011 și a Procesului-verbal din 28 noiembrie 2011 ambele în Dosarul nr. x/300/2013 și a dispus anularea lor.

Judecătoria Giurgiu, prin Sentința civilă nr. 686 din 11 februarie 2015 a admis plângerea contravențională, formulată în contradictoriu cu Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, din Dosarul nr. x/3/2014 și a dispus anularea Procesului-verbal din 12 august 2011. Aceasta a rămas definitivă prin Decizia nr. 314 din 19 iunie 2015 a Tribunalului Giurgiu.

La fel și primele două sentințe au rămas definitive și executorii.

La Judecătoria Găești, în Dosarul nr. x/300/2013, s-a solicitat anularea Procesului-verbal din 6 iulie 2011. Urmând etapele juridice procedurale, deoarece cererea a fost respinsă, a formulat cerere de revizuire, însă Curtea de Apel Ploiești a respins demersul constatând că: "nu este vorba de una și aceeași pricină între aceleași părți, cu aceeași calitate, deci neîndeplinită identitatea de raport juridic soluționată prin hotărâri potrivnice", afirmație în total dezacord cu realitatea faptelor și a participanților.

În toate cele patru procese împotriva Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România recurentul a avut aceeași calitate, aceea de petent, solicitând anularea procesului-verbal de contravenție la regimul rovinietei.

Recurentul mai susține că nu poate avea calitatea de contravenient deoarece auto cu nr. X, care încălcase regimul rovinietei, nu mai era în posesia, proprietatea sau folosința sa, pentru că a fost vândut la data de 18 ianuarie 2011 către alt proprietar.

Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția inadmisibilității, subliniind că instanța de fond a respins plângerea contravențională în Dosarul nr. x/300/2013, ca fiind tardiv formulată și pe cale de consecință a dispus menținerea procesului-verbal ca fiind temeinic și legal.

Intimata mai susține că instanța de fond și instanța de recurs, în mod corect a reținut faptul că plângerea privind contravenția aferentă procesului-verbal din 6 iulie 2011 a fost tardiv formulată.

Examinând cauza și decizia atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legal incidente, Înalta Curte va respinge atât excepția inadmisibilității cât și recursul formulat ca nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității:

Potrivit art. 328 alin. (2) din vechiul C. proc. civ.:

"(2) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă."

Prin urmare, Înalta Curte constată că excepția este neîntemeiată, iar recursul este admisibil.

De altfel și noul C. proc. civ. prevede această situație (art. 513 alin. (1) C. proc. civ.).

În ceea ce privește recursul formulat în cauză

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- să existe hotărâri definitive contradictorii;

- hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină;

- hotărârile să fie date în dosare diferite;

- în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei;

- să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca ambele hotărâri să fie pronunțate ori pe considerente procedurale, ori pe fond, pentru că dacă una este pronunțată în temeiul unei excepții procesuale, iar cealaltă este pronunțată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea.

Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

Așa cum am arătat, această condiție presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.

Înalta Curte constată că, în cauză, Curtea de Apel în mod corect a respins cererea de revizuire reținând că revizuentul nu reclamă existența unor hotărâri potrivnice prin care să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, ci se rezumă doar la a expune situația de fapt analizată în cauza soluționată definitiv prin Sentința civilă nr. 819 din 26 mai 2014, prin respingerea plângerii sale, ca tardiv formulată și la a invoca alte hotărâri judecătorești, pronunțate ca urmare a contestării altor procese-verbale de contravenție.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată este temeinică și legală, iar motivele invocate de recurent sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

De altfel, instanța de control judiciar constată că recurentul, prin motivele de recurs formulate, nu aduce critici concrete deciziei atacate.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1337 din 6 mai 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 mai 2016.

Procesat de GGC - MI