ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 634/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 399 din 25 mai

2000 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios

administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de M.I. împotriva Consiliului

General al Municipiului București,

Ministerului Finanțelor Publice și Muzeului Municipiului

București, constatându-se nulitatea absolută a titlului statului privind

preluarea imobilului compus din teren în suprafață de 1784 mp și construcții,

corpul A, în care funcționează Muzeul Medrea, situat în București. S-a dispus

obligarea pârâților de a lăsa reclamantului în deplină proprietate și folosință

imobilul menționat.

S-a avut în vedere în esență că

imobilul în litigiu a intrat în proprietatea statului în temeiul Decretului nr.

38 din 26 mai 1948, act normativ care contravine Constituției din 1948 și

dispozițiilor art. 481 C. civ., astfel că nu poate constitui titlul valabil de

dobândire a proprietății.

Apelul declarat de Primăria

Municipiului București împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr.

590 din 1 octombrie 2000 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă,

prin care o a fost schimbată în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii.

Au fost respinse ca nemotivate

apelurile declarate de Muzeul Municipiului București și Ministerul Finanțelor

Publice împotriva aceleiași sentințe.

Au fost avute în vedere prevederile

art. 6 din Legea nr. 213/1998, în sensul căruia fac parte din domeniul public

sau privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale și bunurile

dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat

în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea

Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a

legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

S-a considerat că Decretul nr.

38/1948 constituie un titlu valabil pentru dobândirea dreptului de proprietate

de către stat, astfel că acțiunea în retrocedare nu poate fi admisă.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamantul a declarat recursul de față în condițiile art. 304 pct. 4, 5, 9 și

10 C. proc. civ., susținând în esență că instanța de apel a atribuit în mod

greșit capacitate procesuală pasivă Primăriei municipiului București, a

încălcat mai multe forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de

art. 105 alin. (2), nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare și anume

asupra excepției calității procesuale a Primăriei municipiului București de a

formula și susține apelul, a aplicat greșit legea concluzionând că titlul

statului de preluare a imobilului a fost valabil. Se arată în motivarea

recursului că în mod greșit instanța de apel a statuat că Decretul nr. 38/1948

este un act de naționalizare în acord cu Constituția din 1948.

Se solicită admiterea recursului,

casarea deciziei și pe fond respingerea apelului, menținerea astfel a soluției

tribunalului.

Prin încheierea din 19 octombrie

2001 a acestei instanțe s-a dispus suspendarea judecării recursului de față, în

raport de prevederile art. 47 din Legea nr. 10/2001, în sensul căruia persoana

îndreptățită putea alege să urmeze procedura acestei legi, renunțând sau

solicitând suspendarea procesului.

La 15 noiembrie 2006 reclamantul a

solicitat repunerea pe rol a cauzei, arătând că imobilul în litigiu i-a fost

restituit pe cale administrativă, astfel că rezolvarea pe deplin a solicitării

s-a realizat la data de 19 iunie 2006, când Primarul General a rectificat și

completat dispozițiile anterioare de retrocedare. Se solicită a se constata că

acțiunea a rămas fără obiect.

În această situație, văzând că cererea

de retrocedare ce formează obiectul cauzei de față a fost rezolvată pe cale

administrativă, în condițiile Legii nr. 10/2001, că recurentul nu are alte

solicitări, recursul de față urmează a fi admis conform art. 312 alin. (3) C.

proc. civ., în sensul casării deciziei recurate, precum și a sentinței

pronunțate în cauză și în rejudecare să se respingă acțiunea ca rămasă fără

obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul M.S.R. M.I. împotriva deciziei nr. 590 din 12 octombrie 2000 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Casează decizia recurată precum și

sentința civilă nr. 399/F din 25 mai 2000 a Tribunalului București și pe fond

respinge acțiunea reclamantului ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2007.