ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1270/2016

Decizia nr. 1270/2016

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 136/R din 7 aprilie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a constatat nulitatea cererii formulate de petiționarul A. reținând că la data de 14 martie 2016, A. a adresat Curții de Apel Cluj o cerere prin care a arătat că, în calitate de contestator, face următoarele precizări:

Completul de judecată care a declinat competența de soluționare în favoarea curții de apel a respectat dispozițiile legale, dar că, după înregistrarea dosarului pe rolul Curții de Apel Cluj, nu a mai avut posibilitatea de a urmări situația dosarului, acesta nemaifiind afișat pe portalul instanței.

La 21 martie 2016, A., în calitate de contestator, a făcut următoarele precizări:

Sentința civilă nr. 425/1996 pronunțata în Dosarul nr. x/1995 al Judecătoriei Beclean este legală; sentința civilă dată în Dosarul nr. x/186/2008 al Judecătoriei Beclean este conformă cu cea pronunțată în Dosarul nr. x/1995; că hotărârile aceluiași complet de judecată al tribunalului urmăresc deposedarea lui în ceea ce privește suprafața de 441 mp, că completul de judecată care a soluționat Dosarul nr. x/186/2014, deși a fost recuzat insistă să soluționeze această cauză, care este suspendată, în aceeași situație de incompatibilitate se află și judecătorul desemnat să soluționeze cauza înregistrata sub nr. x/2014, pentru că a pronunțat o hotărâre și în Dosarul nr. x/186/2008.

La data de 28 martie 2016, petentul a depus un nou script prin care a solicitat să se acvireze Dosarul nr. x/186/2014 și a arătat că prin hotărârea pronunțată în revizuire a fost deposedat de suprafața de 441 mp, fără o dreaptă despăgubire.

Prin întâmpinarea depusă, intimata Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Căianu Mic a solicitat respingerea contestației formulată de A.

La 4 aprilie 206, petentul a depus la dosarul cauzei un script prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsa lui de la dezbateri și să fie obligat B. și soția acestuia la daune în sumă de 16.500 euro și primăria, fără a indica numele, căreia îi solicită daune de 10.000 euro, pentru că este de acord ca cei 441 mp care i se cuvin să rămână altor persoane.

Potrivit dispozițiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde numele domiciliul sau reședința părților, obiectul cererii și valoarea lui după prețuirea reclamantului, arătarea motivelor de fapt și de drept pe care își întemeiază cererea, arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.

Potrivit dispozițiilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.

Din interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 112 C. proc. civ., precum și din coroborarea acesteia cu norma din art. 133 C. proc. civ., rezultă că sancțiunea expres reglementată de acest text de lege operează numai în căzui lipsei obiectului.

În speță, cererea de chemare în judecată formulată de A. nu cuprinde obiectul cererii, nici motivele de fapt și nici cele de drept pe care se întemeiază, astfel că instanța se află în imposibilitatea de a judeca cererea formulată.

Drept urmare, în baza art. 133 alin. (1) C. proc. civ., instanța a constatat nulitatea cererii formulată de petentul A.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A., prin care a susținut că au fost încălcate autoritatea de lucru judecat și drepturile fundamentale ale acestuia.

Intimatul B. a depus întâmpinare, în termenul procedural, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității căi de atac, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La termenul de judecată din data de 3 iunie 2016, Înalta Curte a reținut cauza spre soluționare, apreciind că în raport de cele două excepții invocate prin întâmpinare de intimatul B., respectiv excepția de nulitate și excepția de inadmisibilitate a căii de atac, primează examinarea excepției de militate, excepție pe care o va admite pentru considerentele ce succed:

Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul hotărârii atacate.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, pe care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea acestora. Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obține doar în condițiile de nelegalitate strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind dispozițiile legale încălcate, raportat la motivul de recurs invocat.

În speță, recurentul-contestator A. nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302

1

alin. (1) lit. c) și art. 304 C. proc. civ., în sensul că nu a indicat motivele de recurs și nici dispozițiile legale pretins încălcate de Curtea de Apel Cluj.

Ca atare, prin criticile formulate în recurs recurentul nu s-a supus obligației de a indica aspecte de nelegalitate care sa facă posibil controlul hotărârii atacate cu recurs; pe de altă parte, modalitatea de redactare a motivelor nu permite instanței să realizeze, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Afirmațiile recurentului în sensul că au fost încălcate autoritatea de lucru judecat și drepturile fundamentale ale acestuia nu pot constitui o motivare a recursului, atâta timp cât nu sunt formulate în concret critici cu privire la argumentele reținute de către instanță în susținerea deciziei sale.

Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul B., Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

Art. 274 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului; cheltuielile de judecată solicitate trebuie dovedite.

În speță, Înalta Curte constată că, prin întâmpinarea formulată, intimatul B. a solicitat cheltuielile de judecată, însă nu a anexat înscrisuri doveditoare.

Cum cheltuielile de judecată solicitate prin întâmpinare de către intimatul B. nu au fost dovedite, Înalta Curte urmează să respingă cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva Deciziei nr. 136/R din 7 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată intimatul B.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2016.

Procesat de GGC - GV