ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8786/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1324 din 15 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, s-a respins contestația formulată de reclamanta B.A.P. împotriva pârâților Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Cluj, referitoare la construcție. S-a constatat renunțarea reclamantei la judecata acțiunii formulate împotriva acelorași părți privind aceeași dispoziție, referitoare la teren. La soluționarea cauzei s-a avut în vedere actele dosarului față de care s-au reținut următoarele: Conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 valoarea construcțiilor expropriate în vederea demolării se stabilește potrivit actelor normative în vigoare la data exproprierii și se actualizează cu indicele inflației la data plății efective.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză cu respectarea HCM 1676/1959 care reglementează evaluarea construcțiilor în caz de expropriere a reieșit că locuința expropriată și anexele au valori identice cu procesul verbal de evaluare în baza căruia s-a emis dispoziția contestată iar în aceste condiții reclamantei nu i se mai cuvin alte despăgubiri. Împotriva sentinței primei instanțe a formulat apel reclamanta criticând-o sub aspectul modului de evaluare a construcției demolate. Se arată că la data exproprierii s-a primit o sumă derizorie și infimă iar în cauză s-a reținut aplicarea HCM 1676/1959 în loc să se țină cont de evaluarea din expertiză care stabilește valoarea reală din anul 1979 când a avut loc exproprierea.

Abuzul săvârșit de Statul Român la data exproprierii a constat tocmai în neacordarea despăgubirii la valoarea de circulație a imobilelor la data respectivă așa cum sunt prevăzute în Decretele 92 și 93/1997. Sensul Legii 10/2001 a fost în sensul reparării greșelilor și nicidecum pentru repetarea nedreptăților.

Prin decizia civilă nr. 2645 A din 22 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă cu motivarea că evaluarea făcută de Comisia internă de aplicare a Legii 10/2001 vizează despăgubirile atât pentru construcție cât și pentru teren iar valoarea stabilită de Comisia internă de aplicare a Legii 10/2001 este conformă raportului de evaluare nr. 29 din 15 martie 2004. Împotriva deciziei de apel a formulat recurs reclamata arătând în motivare că obiectul cererii sale îl constituie diferența valorică calculată conform Legii 10/2001, diferență care trebuia calculată în raport de valoarea din 1979 când imobilul a fost expropriat iar această valoare este aproape reală numai cu aplicarea Decretelor nr. 92 și 93/1977.

Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru motivele care vor fi arătate în continuare. Prin modul de soluționare a cauzei se constată că instanța de apel nu a răspuns criticilor de apel formulate și prin care s-a contestat tocmai modul de calculare a valorii construcției demolate. În acest context se constată că decizia de apel nu cuprinde motivele pentru care s-au respins criticile formulate în cadrul apelului ceea ce atrage incidența art. 304 pct. 7 C. proc. civ. iar prin necercetarea fondului cererii de apel este atrasă și incidența art. 312 alin. (5) C. proc. civ. În considerarea argumentelor arătate și cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează să admită recursul și să caseze decizia de apel dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta B.A.P. împotriva deciziei nr. 2645/A din 22 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2006.