ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1234/2016

Decizia nr. 1234/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 05 februarie 2014, sub nr. de dosar x/57/2014, petentul A. a formulat contestație împotriva raportului de evaluare din 20 ianuarie 2014, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea actului atacat ca netemeinic și nelegal.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 132/2014 din 23 mai 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de petentul A., împotriva raportului de evaluare din 20 ianuarie 2014 întocmit de către intimata Agenția Națională de Integritate.

În motivarea hotărârii instanța de fond a constatat că, raportat la situația de fapt și la normele legale aplicabile, în perioada 21 aprilie 2003-12 noiembrie 2009, petentul nu a respectat dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, în vigoare până la data de 12 noiembrie 2009, data modificării acestuia prin Legea nr. 330/2009, îndeplinind simultan, pe lângă funcția publică de inspector în cadrul Compartimentului urbanism și amenajarea teritoriului din aparatul de specialitate al primarului comunei Baru și funcția remunerată de secretar al Asociației Composesorale B., persoană juridică cu scop lucrativ.

De asemenea, raportat la perioada 12 noiembrie 2009 până în prezent, petentul nu a respectat dispozițiile art. 96 din același act normativ, în forma în vigoare începând cu data menționată, îndeplinind simultan, pe lângă funcția publică de inspector în cadrul Compartimentului urbanism și amenajarea teritoriului din aparatul de specialitate al primarului comunei Baru și funcția remunerată de secretar al Asociației Composesorale B., persoană juridică cu scop lucrativ, având obiect de activitate într-un domeniu aflat în legătură indirectă cu atribuțiile exercitate de către acesta în virtutea calității de funcționar public, obiectul asociației constă, în principal, în elaborarea amenajamentelor silvice, în concordanță cu prevederile planurilor de amenajare a teritoriului, în strânsă legătură cu atribuțiile petentului în cadrul Primăriei Comunei Baru, constând în participarea la elaborarea planului de urbanism general al comunei, întocmirea, avizarea și aprobarea documentațiilor de urbanism.

Ca atare, a apreciat prima instanță că agenția pârâtă a identificat în mod judicios elementele de incompatibilitate existente în speță, raportat la întreaga stare de fapt reținută prin prezenta, pe care de altfel petentul nu a contestat-o, făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

Susținerile petentului formulate în cadrul contestației sunt lipsite de suport logic și legal, constituind simple alegațiuni fără nicio importanță în economia determinării stării de incompatibilitate în care se află.

Faptul că acesta nu a contribuit efectiv la elaborarea și aprobarea planului de urbanism general, după cum susține în cuprinsul contestației, nu are relevanță în determinarea elementelor de incompatibilitate. Importanță sub acest aspect prezintă vocația acestuia la efectuarea lucrărilor și operațiunilor menționate, pe care a dobândit-o în virtutea atribuțiilor de serviciu încredințate prin fișa postului specifice funcției deținute.

În consecință, apreciind că, contestația formulată de către petent împotriva raportului de evaluare întocmit de către intimata pârâtă este nefondată, instanța a procedat la respingerea acesteia.

Recursul.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecându-se litigiul de fond, solicită a se dispune anularea raportului de evaluare din 20 ianuarie 2014 emis de intimată, ca netemeinic și nelegal.

S-au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.; hotărârea atacată fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a susținut în esență că instanța de fond nu a reținut corect și complet starea de fapt iar soluția pronunțată nu are acoperire legală, prevederile incidente fiind interpretate greșit.

Astfel, susține recurentul că atribuțiile prevăzute în fișa postului sunt de inspector urbanism, funcție de execuție iar Planul de urbanism general (PUG) nu a fost elaborat de el ci de Institutul de Proiectări Hunedoara și aprobat prin HCL Baru la data de 23 iulie 2000.

Consideră recurentul că nu a avut nici o contribuție la elaborarea și aprobarea acestui plan iar intimata nu a dovedit existența unui raport de cauzalitate între presupusul conflict de interese datorat faptului că fiind angajat la serviciul de urbanism al comunei Baru a influențat în vreun fel elaborarea amenajamentului silvic al Asociației Composesorale B. la care a devenit secretar trei ani mai târziu.

Recurentul consideră că judecătorul cauzei a apreciat greșit că deși acesta nu a contribuit la elaborarea și aprobarea planului de urbanism general acest fapt nu ar fi relevant în determinarea elementelor de incompatibilitate și că importantă sub acest aspect ar fi vocația acestuia la efectuarea lucrărilor și operațiunilor menționate în fișa postului.

În drept recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat susținând în esență că recurentul nu a respectat regimul juridic al incompatibilităților, îndeplinind simultan atât funcția publică de inspector în cadrul Compartimentului de Urbanism și Amenajarea Teritoriului din aparatul de specialitate al primarului comunei Baru și funcția de secretar al Asociației Composesorale B.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data 20 ianuarie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant A.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, motivele invocate subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată netemeinicia acesteia, având în vedere următoarele considerente.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Recurentul-reclamant A. a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect anularea raportului de evaluare din 20 ianuarie 2014 întocmit de intimata Agenția Națională de Integritate.

Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea reclamantului pentru argumentele prezentate anterior.

Instanța de control judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în vederea casării hotărârii, prima instanță reținând corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și realizând o încadrare juridică adecvată.

Detaliind problemele de drept deduse judecății și răspunzând criticilor de nelegalitate ce pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la starea de incompatibilitate reținută prin raportul de evaluare din 20 ianuarie 2014.

Recurentul a fost numit în funcția publică de execuție de inspector de specialitate în aparatul propriu al Consiliul Local al Comunei Baru începând cu data de 01 august 2000, prin Dispoziția nr. 38/2000, ulterior prin Dispoziția nr. 96/2003 fiind numit începând cu data de 15 iulie 2003 în funcția publică de execuție inspector principal, fiind reîncadrat prin Dispoziția nr. 48/2005 pe aceeași funcție de execuție începând cu data de 01 august 2009 și prin Dispoziția nr. 67/2010 în funcția publică de execuție de inspector superior în cadrul compartimentului urbanism și amenajarea teritoriului din aparatul de specialitate al primarului începând cu data de 01 ianuarie 2011.

Începând cu data de 01 aprilie 2003 recurentul a fost angajat pe perioadă nedeterminată conform contractului individual de muncă din 07 aprilie 2003 în funcția de secretar al Asociației Composesorale B.

Prin urmare, intimata a reținut faptul că recurentul în perioada 21 aprilie 2004 până la data întocmirii raportului de evaluare, s-a aflat în stare de incompatibilitate, deținând simultan atât calitatea de funcționar public cât și funcția de secretar al Asociației Composesorale B., persoană juridică privată cu scop lucrativ și cu obiect de activitate într-un domeniu aflat în legătură indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public.

Înalta Curte împărtășește concluzia primei instanțe în sensul că împrejurarea potrivit căreia reclamantul nu a contribuit efectiv la elaborarea și aprobarea planului de urbanism general nu are relevanță în determinarea elementelor de incompatibilitate, importantă sub acest aspect fiind vocația acestuia la efectuarea lucrărilor și operațiunilor menționate, pe care a dobândit-o, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe care instanța de fond le-a analizat în detaliu în raport de fișa postului, conform funcției deținute.

Instanța de fond a reținut și interpretat corect dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 în conformitate cu prevederile căruia „funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: lit. c) în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori alte unități cu scop lucrativ din sectorul public sau privat” (…), modificat prin art. 96 potrivit căruia „funcționarii publici pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice și al creației literar-artistice și în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public potrivit fișei postului”.

Din această perspectivă este irelevant dacă recurentul-reclamant a influențat elaborarea amenajamentul silvic al Asociației Composesorale B. sau orice alte acte normative invocate, întrucât textul de lege privind incompatibilitățile nu condiționează îndeplinirea unor activități efective, starea de incompatibilitate fiind atrasă prin simpla deținere a unei calități în domeniul privat ce are legătură directă sau indirectă cu atribuțiile de serviciu.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate deoarece exercitarea funcției în cadrul Asociației este în legătură indirectă cu atribuțiile sale în calitate de inspector în cadrul compartimentului urbanism și amenajarea teritoriului din aparatul de specialitate al primarului comunei Baru, asociația respectivă având ca obiect principal de activitate elaborarea amenajamentelor silvice, în concordanță cu prevederile planurilor de amenajare ale teritoriului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect dispozițiile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată coroborat cu art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 132 din 23 mai 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2016.