ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4130/2006

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Petiționatul B.M., în calitate de parte vătămată, în perioada 2001 - 2004, a formulat mai multe plângeri pe care le-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea și Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta, prin care sesiza săvârșirea mai multor fapte de natură penală de către numita O.A.A., în calitate de director la Liceul Teoretic N.J. din comuna Tinca, județul Bihor, respectiv înșelăciune, fals în declarații și fals intelectual. Printre altele, acesta reclamanta faptul că O.A.A., licențiată în informatică, a fost repartizată în mod abuziv pe catedra de matematică, astfel că această plângere a făcut obiectul dosarului penal 1263/P/2004, iar cercetările penale au fost efectuate de către subcomisarul de poliție T.F.

din cadrul S.I.F., însă în urma cercetărilor întreprinse de către acesta și inspectorul principal de poliție D.G.D., prin rezoluția din 04 octombrie 2005 Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea a confirmat propunerea organelor de poliție de neînceperea urmăririi penale față de numita O.A.A. Organul de urmărire penală, în adoptarea rezoluției menționate în dosarul nr. 1263/P/2004 cum și lucrătorii de poliție care au întocmit lucrarea, au arătat că în adoptarea soluției au avut în vedere adresele Ministerului Educației Cercetării și Tineretului – D.A., potrivit cărora transferarea numitei O.A.A. a fost legală, iar pe perioada 1999 - 2001 când petiționarul a îndeplinit funcția de director al Liceului Teoretic nu a contestat titularizarea acesteia la catedra de matematică a Liceului Teoretic N.J.

din comuna Tinca, însă, după schimbarea acestuia din funcție, a formulat mai multe memorii pe care le-a adresat instituțiilor statului în care a contestat titularizarea sus-numitei. La data de 04 noiembrie 2005, petiționarul B.M. a formulat plângere pe care a depus-o la I.P.J. Bihor, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a subcomisarului de poliție T.F. și a inspectorului de poliție D.G., întrucât și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu în efectuarea de cercetări penale față de O.A.A., cauzându-i prin aceasta, o vătămare a intereselor sale legale, săvârșind infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. Au fost efectuate acte premergătoare de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea cu privire la cei doi lucrători de poliție și prin rezoluția din 23 noiembrie 2005 adoptată în dosarul nr. 207/P/2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații T.F.

și D.G., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât faptele nu se confirmă în legătură cu modul cum s-a efectuat cercetarea penală față de O.A.A. Împotriva acestei rezoluții s-a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care examinând conținutul reclamației petiționarului, în raport de actele premergătoare efectuate în cauză, de soluția adoptată, la data de 03 ianuarie 2006, a emis rezoluția în dosarul nr. 463/VIII.1/2005 prin care a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiționarului, pe considerent că faptele reclamante de către acesta nu se confirmă, iar situația celor relatate de către petiționar au fost analizate și de către Ministerul Educației Cercetării și Tineretului – D.A.

și nu s-au confirmat cu privire la titularizarea numitei O.A.A. În conformitate cu art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere Curții de Apel Oradea, pe considerent că soluțiile adoptate de către parchet prin cele două rezoluții sunt vădit nelegale și netemeinice privind pe intimații T.F. și D.G., întrucât aceștia deși au comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor private prevăzute de art. 246 C. pen., în mod nelegal s-a dispus neînceperea urmăririi penale, astfel că se impune desființarea acestora potrivit art. 278 1 pct. 8 lit. b) C. proc. pen., și trimiterea cauzei procurorului în vedere începerii urmăririi penale cu privire la cei doi, întrucât se fac vinovați de infracțiunea arătată.

Curtea de Apel Oradea a examinat plângerea petiționarului în raport de actele și lucrările de la dosar și prin sentința penală nr. 18/ PI din 22 februarie 2006, a respins plângerea, ca nefondată, în temeiul art. 278 1 alin. (1) pct. 8 lit. a) C. proc. pen. În considerentele sentinței s-a arătat că organul de urmărire penală în mod just a reținută că cei doi lucrători de poliție și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu în legătură cu cercetările penale efectuate privind pe numita O.A.A., față de care nu s-a început urmărirea penală, întrucât aceasta a fost titularizată potrivit pregătirii și specializării acesteia la Liceul Teoretic N.J., astfel că nu au comis nici o faptă de natură penală.

Împotriva acestei sentințe petiționarul a declarat recurs, invocând aceleași motive ca și în plângerile adresată parchetului și instanței. Examinând recursul declarat se constată că este neîntemeiat pentru considerente ce vor fi expuse și dezvoltate în continuare. Intimații T.F. și D.G., subcomisar de poliție și inspector principal de poliție, au efectuat cercetări penale în dosarul nr. 1263/P/2004 în urma plângerii formulate de către B.M., în legătură cu faptul că O.A.A., director la Liceul Teoretic N.J. din comuna Tinca, județul Bihor a comis mai multe fapte de natură penală. Cei doi lucrători de poliție așa cum s-a menționat, în adoptarea soluției propuse și confirmată de parchet în mod corect au apreciat, în baza materialului probator de la dosar, că numita O.A.A.

nu a comis nici una dintre infracțiunile de înșelăciune, fals în declarații și fals intelectual, întrucât titularizarea acesteia a fost analizată și de către Ministerul Educației Cercetării și Tineretului – D.A., care prin nota de constatare nr. 82526/19526 din 28 noiembrie 2003 a concluzionat că faptele sesizate nu se confirmă. Potrivit art. 246 C. pen., constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, fapta funcționarului public care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

În raport de elementul material al laturii obiective și de modul cum au acționat cei doi lucrători de poliție se constată că în mod just organul de urmărire penală a apreciat și a concluzionat prin cele două rezoluții adoptate că intimații nu au comis infracțiunea de abuz în serviciu, iar prima instanță, în mod just și în conformitate cu prevederile legii a respins plângerea petiționarului. Prin urmare, din materialul probator existent la dosar nu rezultă că sunt indici potrivit cărora vreunul dintre cei doi intimați ar fi comis vreo faptă de natură penală, iar organul de urmărire penală sau instanța de judecată să-i fi favorizat, astfel încât să nu înceapă urmărirea penală cu privire la aceștia pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

și tragerea la răspundere penală. În consecință, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 278 1 pct. 10 C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.M., împotriva sentinței penale nr. 18/ PI din 22 februarie 2006, a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă pe recurent la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 iunie 2006.