ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4130/2006

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Petiționatul B.M., în calitate de

parte vătămată, în perioada 2001 - 2004, a formulat mai multe plângeri pe care

le-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea și Parchetului de pe

lângă Judecătoria Salonta, prin care sesiza săvârșirea mai multor fapte de

natură penală de către numita O.A.A., în calitate de director la Liceul

Teoretic N.J. din comuna Tinca, județul Bihor, respectiv înșelăciune, fals în

declarații și fals intelectual.

Printre altele, acesta reclamanta

faptul că O.A.A., licențiată în informatică, a fost repartizată în mod abuziv

pe catedra de matematică, astfel că această plângere a făcut obiectul dosarului

penal 1263/P/2004, iar cercetările penale au fost efectuate de către

subcomisarul de poliție T.F. din cadrul S.I.F., însă în urma cercetărilor

întreprinse de către acesta și inspectorul principal de poliție D.G.D., prin

rezoluția din 04 octombrie 2005 Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea a

confirmat propunerea organelor de poliție de neînceperea urmăririi penale față

de numita O.A.A.

Organul de urmărire penală, în

adoptarea rezoluției menționate în dosarul nr. 1263/P/2004 cum și lucrătorii de

poliție care au întocmit lucrarea, au arătat că în adoptarea soluției au avut

în vedere adresele Ministerului Educației Cercetării și Tineretului – D.A.,

potrivit cărora transferarea numitei O.A.A. a fost legală, iar pe perioada 1999

- 2001 când petiționarul a îndeplinit funcția de director al Liceului Teoretic

nu a contestat titularizarea acesteia la catedra de matematică a Liceului

Teoretic N.J. din comuna Tinca, însă, după schimbarea acestuia din funcție, a

formulat mai multe memorii pe care le-a adresat instituțiilor statului în care

a contestat titularizarea sus-numitei.

La data de 04 noiembrie 2005,

petiționarul B.M. a formulat plângere pe care a depus-o la I.P.J. Bihor, prin

care a solicitat tragerea la răspundere penală a subcomisarului de poliție T.F.

și a inspectorului de poliție D.G., întrucât și-au îndeplinit în mod defectuos

atribuțiile de serviciu în efectuarea de cercetări penale față de O.A.A., cauzându-i

prin aceasta, o vătămare a intereselor sale legale, săvârșind infracțiunea prevăzută

de art. 246 C. pen.

Au fost efectuate acte premergătoare

de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea cu privire la cei doi

lucrători de poliție și prin rezoluția din 23 noiembrie 2005 adoptată în

dosarul nr. 207/P/2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimații T.F. și D.G., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.,

întrucât faptele nu se confirmă în legătură cu modul cum s-a efectuat

cercetarea penală față de O.A.A.

Împotriva acestei rezoluții s-a

formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Oradea, care examinând conținutul reclamației petiționarului, în raport de

actele premergătoare efectuate în cauză, de soluția adoptată, la data de 03

ianuarie 2006, a emis rezoluția în dosarul nr. 463/VIII.1/2005 prin care a

respins, ca neîntemeiată, plângerea petiționarului, pe considerent că faptele

reclamante de către acesta nu se confirmă, iar situația celor relatate de către

petiționar au fost analizate și de către Ministerul Educației Cercetării și

Tineretului – D.A. și nu s-au confirmat cu privire la titularizarea numitei O.A.A.

În conformitate cu art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere Curții de Apel Oradea, pe

considerent că soluțiile adoptate de către parchet prin cele două rezoluții

sunt vădit nelegale și netemeinice privind pe intimații T.F. și D.G., întrucât

aceștia deși au comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

private prevăzute de art. 246 C. pen., în mod nelegal s-a dispus neînceperea

urmăririi penale, astfel că se impune desființarea acestora potrivit art. 278

1

pct. 8 lit. b) C. proc. pen., și trimiterea cauzei procurorului în vedere

începerii urmăririi penale cu privire la cei doi, întrucât se fac vinovați de

infracțiunea arătată.

Curtea de Apel Oradea a examinat

plângerea petiționarului în raport de actele și lucrările de la dosar și prin

sentința penală nr. 18/ PI din 22 februarie 2006, a respins plângerea, ca

nefondată, în temeiul art. 278

1

alin. (1) pct. 8 lit. a) C. proc.

pen.

În considerentele sentinței s-a

arătat că organul de urmărire penală în mod just a reținută că cei doi lucrători

de poliție și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu în

legătură cu cercetările penale efectuate privind pe numita O.A.A., față de care

nu s-a început urmărirea penală, întrucât aceasta a fost titularizată potrivit

pregătirii și specializării acesteia la Liceul Teoretic N.J., astfel că nu au

comis nici o faptă de natură penală.

Împotriva acestei sentințe

petiționarul a declarat recurs, invocând aceleași motive ca și în plângerile

adresată parchetului și instanței.

Examinând recursul declarat se

constată că este neîntemeiat pentru considerente ce vor fi expuse și dezvoltate

în continuare.

Intimații T.F. și D.G., subcomisar

de poliție și inspector principal de poliție, au efectuat cercetări penale în

dosarul nr. 1263/P/2004 în urma plângerii formulate de către B.M., în legătură

cu faptul că O.A.A., director la Liceul Teoretic N.J. din comuna Tinca, județul

Bihor a comis mai multe fapte de natură penală.

Cei doi lucrători de poliție așa cum

s-a menționat, în adoptarea soluției propuse și confirmată de parchet în mod

corect au apreciat, în baza materialului probator de la dosar, că numita O.A.A.

nu a comis nici una dintre infracțiunile de înșelăciune, fals în declarații și

fals intelectual, întrucât titularizarea acesteia a fost analizată și de către

Ministerul Educației Cercetării și Tineretului – D.A., care prin nota de

constatare nr. 82526/19526 din 28 noiembrie 2003 a concluzionat că faptele

sesizate nu se confirmă.

Potrivit art. 246 C. pen.,

constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, fapta

funcționarului public care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu

știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin

aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

În raport de elementul material al

laturii obiective și de modul cum au acționat cei doi lucrători de poliție se

constată că în mod just organul de urmărire penală a apreciat și a concluzionat

prin cele două rezoluții adoptate că intimații nu au comis infracțiunea de abuz

în serviciu, iar prima instanță, în mod just și în conformitate cu prevederile

legii a respins plângerea petiționarului.

Prin urmare, din materialul probator

existent la dosar nu rezultă că sunt indici potrivit cărora vreunul dintre cei

doi intimați ar fi comis vreo faptă de natură penală, iar organul de urmărire

penală sau instanța de judecată să-i fi favorizat, astfel încât să nu înceapă

urmărirea penală cu privire la aceștia pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 246 C. pen. și tragerea la răspundere penală.

În consecință, recursul declarat se

va respinge, ca nefondat, în baza art. 278

1

pct. 10 C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul B.M., împotriva sentinței penale nr. 18/ PI din 22

februarie 2006, a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori

și familie.

Obligă pe recurent la plata sumei de

60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi, 27 iunie 2006.