ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5211/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 29 din 13 aprilie 2006, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.F. împotriva rezoluției din 9 decembrie 2005 luată în dosarul nr. 158/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și a rezoluției nr. 143/II/2/2006 din 15 februarie 2006 a procurorului general al aceluiași parchet. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că din actele premergătoare efectuate de procuror în examinarea plângerii petentului T.F. care a reclamat că notarul public V.L., la perfectarea unui contract de vânzare-cumpărare în urma căruia T.Șt.S. a devenit proprietar al unui termen, și-a încălcat atribuțiile de serviciu și, astfel, i-a vătămat dreptul lui, nu a rezultat, în sarcina acesteia, săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Rezoluția din 9 decembrie 2005 luată în dosarul nr. 158/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a reținut că T.Șt.S., fiu al numiților T.D.Șt. și T.E., aceștia din urmă fiind deținători, pe raza comunei Popești din Județul Iași, a mai multor suprafețe de teren, printre care 7.200 m.p. fâneață în parcela U. și 5.000 m.p. arabil în punctul denumit M., suprafețe ce au fost primite ca dotă în anul 1936 și care au fost stăpânite continuu, public și netulburat, ei fiind țărani cu gospodărie individuală, pentru acestea neavând titluri de proprietate, la 13 august 2001 a cumpărat, împreună cu soția sa T.C., cei 7.200 m.p. și 5.400 m.p. din parcelele indicate. Dreptul de proprietate al părinților a fost dobândit prin uzucapiune, potrivit prevederilor art. 1890 C. civ.

Potrivit acestui text „cel ce invocă prescripția de 30 de ani nu este obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință”. Ca atare, la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare din 13 august 2001, părinții vânzători nu aveau cum să aibă un titlu de proprietate în baza Legii nr. 18/1991. Această situație, în prezent, este reglementată prin Legea nr. 217/2005 și Regulamentul din 4 august 2005 privind procedura de constituire și funcționare a comisiilor pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate și punerea în posesie, regulament aprobat prin H.G. nr. 896/2005, art. 36 pct. 8 prevăzând: „titlurile de proprietate se vor emite și în favoarea proprietarilor care nu s-au înscris în cooperativa agricolă de producție, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate”.

Deci, în momentul perfectării vânzării, dovada dreptului de proprietate a fost făcută cu certificatul nr. 2360 din 10 august 2001 eliberat de Primăria comunei Popești, în acesta înseriindu-se că T.D.Șt. nu a fost membru cooperator și a deținut suprafața de 9,75 ha teren agricol, aceeași situație fiind confirmată și în adeverința eliberată de aceeași primărie. Totodată, vânzătorii au prezentat notarului public V.L., schița de amplasament cu denumirea tarlalelor, dimensiunile și vecinătățile, precum și adeverința nr. 40/2001 privind exercitarea dreptului lor de preemțiune. Ca atare, respectând dispozițiile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 și dispozițiile art. 43 alin. (1) din aceeași lege, notarul public V.L.

a autentificat contractul de vânzare-cumpărare, în baza documentelor justificative și la cererea expresă a părților contractante, astfel în sarcina sa neputându-se reține infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. Prin rezoluție, s-a mai dispus disjungerea cauzei față de numiții T. ș t.S., P.M. și M.N. și trimiterea dosarului la Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași sub aspectul cercetărilor pentru infracțiunile de fals în declarații, uz de fals și fals intelectual. Plângerea petentului formulată împotriva rezoluției, a fost respinsă prin rezoluția nr. 143/II/2 din 15 februarie 2006 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Împotriva hotărârii instanței, petentul, în termenul legal, a declarat recurs, el solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea dosarului la procuror în vederea începerii urmăririi penale a notarului public V.L.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. În esență, recurentul a susținut că terenul vândut nu a fost folosit de către soții T.D.Șt. și T.E., acesta a fost preluat, în fapt, fără nici un titlu, în cooperativa agricolă de producție din localitate, iar în ce privește dobândirea prin uzucapiune, soții Toma ar fi trebuit să promoveze o acțiune judecătorească. Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor cauzei, se reține că notarul public, în perfectarea și autentificarea contractului de vânzare-cumpărare din 13 august 2001, a respectat dispozițiile normative ce reglementează activitatea notarială, soții vânzători făcând dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren în discuție.

Totodată, cauza a fost disjunsă în ce privește alte fapte, așa cum s-a arătat. Ca atare, hotărârea recurată fiind legală și temeinică recursul declarat de petent va fi respins ca nefondat. În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.F. împotriva sentinței penale nr. 29 din 13 aprilie 2006 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2006.