ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5211/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29 din 13 aprilie 2006, Curtea de

Apel Iași a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.F. împotriva

rezoluției din 9 decembrie 2005 luată în dosarul nr. 158/P/2005 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Iași și a rezoluției nr. 143/II/2/2006 din 15

februarie 2006 a procurorului general al aceluiași parchet.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că din

actele premergătoare efectuate de procuror în examinarea plângerii petentului T.F.

care a reclamat că notarul public V.L., la perfectarea unui contract de

vânzare-cumpărare în urma căruia T.Șt.S. a devenit proprietar al unui termen,

și-a încălcat atribuțiile de serviciu și, astfel, i-a vătămat dreptul lui, nu a

rezultat, în sarcina acesteia, săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C.

pen.

Rezoluția din 9 decembrie 2005 luată în dosarul nr. 158/P/2005

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a reținut că T.Șt.S., fiu al

numiților T.D.Șt. și T.E., aceștia din urmă fiind deținători, pe raza comunei

Popești din Județul Iași, a mai multor suprafețe de teren, printre care 7.200

m.p. fâneață în parcela U. și 5.000 m.p. arabil în punctul denumit M., suprafețe

ce au fost primite ca dotă în anul 1936 și care au fost stăpânite continuu,

public și netulburat, ei fiind țărani cu gospodărie individuală, pentru acestea

neavând titluri de proprietate, la 13 august 2001 a cumpărat, împreună cu soția

sa T.C., cei 7.200 m.p. și 5.400 m.p. din parcelele indicate. Dreptul de

proprietate al părinților a fost dobândit prin uzucapiune, potrivit prevederilor

art. 1890 C. civ. Potrivit acestui text „cel ce invocă prescripția de 30 de ani

nu este obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune

reaua-credință”.

Ca atare, la data perfectării contractului de

vânzare-cumpărare din 13 august 2001, părinții vânzători nu aveau cum să aibă

un titlu de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.

Această situație, în prezent, este reglementată prin Legea nr.

217/2005 și Regulamentul din 4 august 2005 privind procedura de constituire și

funcționare a comisiilor pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra

terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate și

punerea în posesie, regulament aprobat prin H.G. nr. 896/2005, art. 36 pct. 8

prevăzând: „titlurile de proprietate se vor emite și în favoarea proprietarilor

care nu s-au înscris în cooperativa agricolă de producție, nu au predat sau nu

li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate”.

Deci, în momentul perfectării vânzării, dovada dreptului de

proprietate a fost făcută cu certificatul nr. 2360 din 10 august 2001 eliberat

de Primăria comunei Popești, în acesta înseriindu-se că T.D.Șt. nu a fost

membru cooperator și a deținut suprafața de 9,75 ha teren agricol, aceeași

situație fiind confirmată și în adeverința eliberată de aceeași primărie.

Totodată, vânzătorii au prezentat notarului public V.L.,

schița de amplasament cu denumirea tarlalelor, dimensiunile și vecinătățile,

precum și adeverința nr. 40/2001 privind exercitarea dreptului lor de

preemțiune.

Ca atare, respectând dispozițiile art. 45 alin. (2) din

Legea nr. 36/1995 și dispozițiile art. 43 alin. (1) din aceeași lege, notarul

public V.L. a autentificat contractul de vânzare-cumpărare, în baza documentelor

justificative și la cererea expresă a părților contractante, astfel în sarcina

sa neputându-se reține infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C.

pen.

Prin rezoluție, s-a mai dispus disjungerea cauzei față de

numiții T.

ș

t.S., P.M. și M.N. și

trimiterea dosarului la Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași sub aspectul

cercetărilor pentru infracțiunile de fals în declarații, uz de fals și fals

intelectual.

Plângerea petentului formulată împotriva rezoluției, a fost

respinsă prin rezoluția nr. 143/II/2 din 15 februarie 2006 a procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Împotriva hotărârii instanței, petentul, în termenul legal,

a declarat recurs, el solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției

și trimiterea dosarului la procuror în vederea începerii urmăririi penale a

notarului public V.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu,

prevăzută de art. 246 C. pen.

În esență, recurentul a susținut că terenul vândut nu a fost

folosit de către soții T.D.Șt. și T.E., acesta a fost preluat, în fapt, fără

nici un titlu, în cooperativa agricolă de producție din localitate, iar în ce

privește dobândirea prin uzucapiune, soții Toma ar fi trebuit să promoveze o

acțiune judecătorească.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor cauzei, se reține că notarul

public, în perfectarea și autentificarea contractului de vânzare-cumpărare din

13 august 2001, a respectat dispozițiile normative ce reglementează activitatea

notarială, soții vânzători făcând dovada dreptului de proprietate asupra

suprafeței de teren în discuție.

Totodată, cauza a fost disjunsă în ce privește alte fapte,

așa cum s-a arătat.

Ca atare, hotărârea recurată fiind legală și temeinică

recursul declarat de petent va fi respins ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., recurentul

petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.F.

împotriva sentinței penale nr. 29 din 13 aprilie 2006 a Curții de Apel Iași.

Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2006.