ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 905/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

23 septembrie 2005, reclamanta SC A. SRL Sibiu a solicitat ca, pe calea

ordonanței președințiale, în regim de urgență și fără citarea părților, în

temeiul art. 403 alin. (4) C. proc. civ., să se dispună suspendarea deciziei nr.

1 din 19 septembrie 2005, emisă de A.R.R. - Agenția Sibiu, până la soluționarea

definitivă a contestației înregistrate la A.R.R.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a arătat că prin decizia nr. 1/2005 i s-a anulat licența de traseu

pe considerentul că în perioada 1 iulie - 4 iulie 2005 nu sunt înregistrate pe

traseul Moldova Nouă - Timișoara și apreciindu-se că în mod greșit sunt

aplicabile dispozițiile art. 44 lit. f) din Ordinul M.L.T.P.L. nr. 1842/2001.

În opinia reclamantei, punerea în

executare a deciziei ar aduce prejudicii imense societății, precum și

persoanelor fizice și juridice care beneficiază de serviciile sale de

transport.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat

excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a A.R.R. - Agenția Sibiu,

precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a A.R.R. - Agenția Sibiu.

De asemenea, s-a invocat

inadmisibilitatea acțiunii, dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ.,

nefiind aplicabile în cauză.

Curtea de Apel Alba Iulia, având în

vedere precizările reprezentantului reclamantei, privind obiectul cererii,

încadrarea în drept și persoana pârâtului (A.R.R. București), făcute în ședința

publică din 10 octombrie 2005, a constatat că excepțiile invocate prin întâmpinare

au rămas fără obiect și a soluționat pricina, în baza dispozițiilor art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 256 din 10

octombrie 2005, aceeași instanță a admis cererea reclamantei și, în baza

dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a suspendat executarea

deciziei nr. 1/2005, reținând, în esență, că sunt îndeplinite cerințele

textului de lege mai sus arătat.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, în termen legal, pârâta A.R.R. criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și cele ale art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor sale de

recurs, A.R.R. susține, pe de o parte, că în cauză nu sunt aplicabile art. 581 C. proc. civ.

Pe de altă parte, recurenta-pârâtă

susține că, deși s-a arătat în apărare că în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, totuși instanța de fond a suspendat

executarea actului administrativ.

Examinând cauza, în raport cu

criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate, precum și

cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

Referitor la primul motiv de recurs

ce vizează pretinsa greșita aplicare în cauză a dispozițiilor art. 581 C. proc. civ., se constată că acesta nu poate fi reținut, în raport cu precizările acțiunii

reclamantei, pe care instanța de fond le-a avut în vedere.

În ceea ce privește, însă, restul

criticii formulate sentinței atacate, se constată că acesta este pe deplin

fondat.

Într-adevăr, conform dispozițiilor art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poată să ceară instanței competente, să

dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea

instanței de fond”.

Prin urmare, Înalta Curte constată

că suspendarea prin hotărâre judecătorească a executării actului administrativ,

reglementată prin textul de lege mai sus arătat, reprezintă o excepție de la

regula executării din oficiu a actului administrativ, având o durată limitată

în timp. În acest sens, legea prevede întrunirea a trei condiții, pentru ca

instanța să poată suspenda executarea actului, respectiv existența cazului bine

justificat, prevenirea unei pagube iminente și dovada că persoana a formulat

recurs administrativ în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În cauză, se constată că în aceeași

zi, 23 septembrie 2005, reclamanta s-a adresat autorității publice (pe calea

procedurii prealabile) și instanței de fond (cu cererea de suspendare a

executării actului).

Se mai constată, însă, că din

probele dosarului nu rezultă întrunirea celorlalte două condiții esențiale

necesare suspendării executării actului administrativ.

În plus, în ședința din 16 martie

2006, intimata-reclamantă a precizat că nici până în prezent nu s-a adresat

instanței de contencios administrativ, cu acțiune în anularea deciziei a cărei

suspendare o cere. Legea a prevăzut condiții pentru ca soluționarea unor astfel

de cauze să se facă într-un termen rezonabil [art. 7 alin. (1), (4) și (7) și art.

2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004], iar orice încercare de a obține

suspendarea pe o perioadă indefinită de timp este practic eliminată prin

dispozițiile art. 14 alin. (1) teza ultimă din lege, referitoare la pronunțarea

instanței de fond. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât potrivit dispozițiilor art.

14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, hotărârea dată cererii de suspendare este

executorie de drept.

Prin urmare, constatându-se că

sentința atacată este nelegală și netemeinică, iar critica formulată acesteia,

fondată, în sensul și limitele arătate în cele ce preced, se va admite

recursul, se va casa sentința atacată și în fond se va respinge cererea de

suspendare a executării actului, în baza dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.R.R.

împotriva sentinței civile nr. 256/CA din data de 10 octombrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, casează sentința

atacată și pe fond, respinge cererea, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 martie 2006.