ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 54/2017

HOTĂRÂRE

12.01.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 54/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 54/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 10 august 2016, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva încheierilor de ședință din 6 octombrie 2015 și 18 noiembrie 2015, pronunțate de secția a II-a civilă și respectiv de secția I civilă, a Tribunalului Neamț, pentru lipsa părților.

În motivare, a constatat întrunite condițiile prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și a suspendat judecata cauzei.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a formulat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

Prin cererea de recurs, reclamantul A. a susținut că temeiul de drept al cererii sale îl constituie Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și a arătat că a fost aplicat greșit art. 53 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, fiind încălcat dreptul său la recalcularea pensiei.

La data de 15 septembrie 2016, cererea de recurs formulată de reclamantul A. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

La data de 2 noiembrie 2016 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de judecată, iar la data de 17 noiembrie 2016 s-a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu.

La data de 22 noiembrie, respectiv la data de 23 noiembrie 2016, raportul a fost comunicat tuturor părților, conform dovezilor aflate la filele 39 - 40 din dosar.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul Guvernul României prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele.

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ. „Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară”.

În cauză, prin încheierea de ședință din 10 august 2016 Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva încheierilor de ședință din 6 octombrie 2015 și 18 noiembrie 2015 pronunțate de secția a II-a civilă, și respectiv de, secția I civilă, a Tribunalului Neamț, pentru lipsa părților.

Așa cum s-a reținut și prin raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, o astfel de încheiere poate fi atacată cu recurs la instanța superioară, în speță Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum prevăd dispozițiile legale mai sus citate.

Având în vedere aceste argumente, Înalta Curte urmează să respingă

excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul Guvernul României.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, numele, prenumele, domiciliul, reședința, denumirea, sediul părților, precum și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat.

Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ. „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. 5 aplicabile și în recurs”, adică atunci când termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

O atare situație nu este însă incidentă în cauză, întrucât recurentul exercită calea de atac împotriva unei încheieri prin care s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa nejustificată a părților, măsură determinată de inexistența unei solicitări de judecată în lipsă din partea acestora (art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.).

O astfel de încheiere poate fi atacată cu recurs la instanța superioară, în speță Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum prevăd dispozițiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ.

Chiar dacă potrivit alin. (2) al aceluiași articol „recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol”, nu înseamnă că recursul nu trebuie să fie motivat ori că motivele deduse judecății prin intermediul căii de atac nu ar trebui să se circumscrie ipotezelor expres reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Se constată că aspectele deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în condițiile în care, prin încheierea atacată, s-a dispus suspendarea judecății cauzei pentru lipsa părților, în timp ce recurentul critică art. 53 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, susținând că a fost încălcat dreptul său la recalcularea pensiei.

Înalta Curte constată că reclamantul nu critică soluția de suspendare a cauzei și nu a arătat în ce fel instanța ar fi încălcat normele de drept incidente în cauză.

O atare motivare echivalează cu lipsa argumentelor ce au îndreptățit partea să exercite calea de atac, întrucât nu se raportează la considerentele încheierii atacate.

Neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cu privire la motivarea recursului atrage sancțiunea anulării acestuia, potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din data de 10 august 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.