ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1304/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 25 octombrie 2004, reclamanta SC R. SA, Direcția de Telecomunicații Sălaj a

solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Local al comunei Lozna, constatarea

că, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor seria M.12 nr. 0068, emis de Ministerul Comunicațiilor, la data de

17 septembrie 1998 și a H.G. nr. 673/1997, este proprietara terenului în

suprafață de 63 mp, situat în localitatea Lozna, nr. 108, precum și a faptului

că, în baza H.G. nr. 456/1996, a H.G. nr. 673/1997 și a Protocolului nr. 461

din 13 august 1996, este proprietara imobilului în suprafață utilă de 47,60 mp,

în care își desfășoară activitatea Oficiul Comercial Lozna, situat în

localitatea Lozna nr. 108, la parterul Căminului Cultural.

Totodată, reclamanta a solicitat să

se dispună: notarea în C.F. a clădirii Căminului Cultural Lozna, în suprafață

utilă de 651,38 mp și terenul aferent de 853 mp, pe parcela cu numărul

cadastral 2, conform documentației anexate; apartamentarea imobilului având nr.

cadastral 2, după cum urmează: ap.1 cu nr. cadastral 2/I, compus din 1 sală cu

centrală telefonică, 1 sală tampon, 1 sală acumulatoare, în suprafață de 47,60

mp, cu teren aferent 63 mp, în favoarea SC R. SA - Direcția de Telecomunicații Sălaj,

iar restul spațiului, în suprafață utilă de 603,78 mp și teren aferent de 790

mp, pentru Statul Român, conform tabelului de apartamentare anexat; înscrierea

în C.F., a dreptului de proprietate asupra construcției și a terenului aferent

în favoarea SC R. SA - Direcția de Telecomunicații Sălaj.

În ședința publică din 3 martie 2005,

Primarul comunei Lozna, în calitate de reprezentant în justiție a unității

administrativ-teritoriale, a invocat excepția de nelegalitate parțială a H.G. nr.

673/1997 și a H.G. nr. 456/1997, precum și a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.12 nr. 0068, emis la data de

17 septembrie 1998, de Ministerul Comunicațiilor și a depus motivele scrise cu

privire la excepția întemeiată, pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Judecătoria Zalău, prin încheierea

din 10 martie 2005, în baza dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, a

sesizat Curtea de Apel Cluj, cu soluționarea excepției și a suspendat judecata.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 362

din 1 iunie 2005, a admis în parte cererea formulată de comuna Lozna,

reprezentată de Primar. A constatat nelegalitatea parțială a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.12 nr. 0068, emis

de Ministerul Comunicațiilor, în ceea ce privește suprafața de 63 mp, poziția

19 din lista anexă.

Totodată, a respins excepția de

nelegalitate parțială a H.G. nr. 673/1997, precum și a H.G. nr. 456/1996,

reținând, în esență, că prin acestea nu s-au încălcat prevederi legale sau

constituționale.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs, SC R. SA - Direcția de Telecomunicații Sălaj, Ministerul

Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, precum și Consiliul Local al comunei

Lozna și comuna Lozna, prin Primar.

SC R. SA - Direcția de

Telecomunicații Sălaj, precum și Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei

Informatizată critică sentința atacată, pe de o parte, întrucât, în opinia recurentelor,

instanța de fond în mod greșit nu a constatat inadmisibilitatea excepției de

nelegalitate a certificatului, în raport cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004

și cu data intrării în vigoare a acestei legi, invocând și dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. Pe de altă parte, recurentele arată că instanța de fond în

mod eronat a reținut nelegalitatea parțială a certificatului, în raport cu

actele normative aplicabile și cu fișele tehnice depuse la dosarul de fond.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

Consiliul Local al comunei Lozna și comuna Lozna, prin Primar, susțin, în

esență, că în mod greșit instanța de fond nu a reținut și nelegalitatea H.G. nr.

673/1997, precum și a H.G. nr. 456/1996, deși acestea încalcă dispozițiile Legii

nr. 69/1991, precum și cele ale art. 135 alin. (3) și (5) din Constituția

României.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației invocă excepția nulității

recursului comunei Lozna, susținând că nu a fost motivat în termen legal.

Comuna Lozna și Consiliul Local al

comunei Lozna au invocat următoarele excepții: lipsa calității procesuale

pasive cu privire la excepția de nelegalitate a H.G. nr. 456/1996 și a H.G. nr.

673/1997, această calitate având doar emitentul actelor, respectiv Guvernul

României; lipsa calității procesuale pasive cu privire la excepția de

nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor, această calitate având doar emitentul actului, respectiv

Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației; lipsa calității

procesuale a SC R. SA. cu privire la excepția de nelegalitate a certificatului,

aceasta fiind beneficiara lui, iar nu emitentul actului.

În această situație, arată

recurentele comuna Lozna și Consiliul Local al comunei Lozna, trebuie examinat

în cazul fiecărei părți dacă are calitatea de intervenient sau dacă se impune a

se respinge recursurile, ca inadmisibile, în cazul în care recurentele se

referă și la alte acte, decât cele pe care le-au emis.

Având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte analizează în prealabil excepțiile ridicate de părți.

Referitor la excepția tardivității

recursului declarat de comuna Lozna și Consiliul Local al comunei Lozna, Înalta

Curte constată că aceasta este nefondată, în raport cu dispozițiile art. 4 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, cu cele ale art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., precum și cu faptul că, pe de o parte, nu rezultă cu certitudine că

recurentele au fost prezente la pronunțarea sentinței atacate în ședință

publică, ci doar la dezbateri, iar, pe de altă parte, că sentința le-a fost

comunicată la 24 iunie 2005.

Cu privire la excepțiile invocate de

recurentele comuna Lozna și Consiliul Local al comunei Lozna, Înalta Curte

constată că acestea sunt nefondate, în raport cu dispozițiile legale aplicabile

excepției de nelegalitate.

Astfel, cadrul procesual a fost

stabilit de instanța de drept comun, iar Legea nr. 554/2004 nu distinge în sensul

invocat de recurente, respectiv că la soluționarea excepției de nelegalitate a

unui act administrativ trebuie citat doar emitentul actului supus controlului

și cel ce invocă excepția.

Dimpotrivă, conform dispozițiilor art.

4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ se

pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților,

iar recursul prevăzut de art. 4 alin. (3) din aceeași lege se judecă tot cu

citarea părților.

Dacă s-ar accepta teza recurentelor,

s-ar ajunge și în situația când, ca efect al invocării din oficiu de către

instanță a unei excepții de nelegalitate, să se soluționeze excepția, doar cu

citarea emitentului actului, împrejurare care ar duce la inopozabilitatea

soluției față de celelalte părți ale litigiului, încălcându-se, astfel,

principiul potrivit căruia soluția dată excepției de nelegalitate are efecte

între părțile litigiului

(inter parte litigantes).

Aceasta, cu atât mai mult, cu cât emitentul

actului supus controlului de legalitate pe cale de excepție, rareori este și

parte a litigiului.

Examinând cauza, în raport și cu

toate criticile formulate soluției instanței de fond, cu probele administrate,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile declarate de SC R. SA - Direcția

de Telecomunicații Sălaj și Ministerul Comunicațiilor și Tehnologia Informației

sunt fondate, iar cel declarat de comuna Lozna și Consiliul Local al comunei

Lozna este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Într-adevăr, conform art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate

fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție din oficiu sau

la cererea părții interesate. Este de observat că legiuitorul utilizează

sintagma „actul administrativ unilateral”, fără să distingă între cele

normative și cele individuale.

În aceste condiții și având în

vedere că actele administrative normative pot fi atacate oricând și pe calea

acțiunii directe, este obligația interpretului legii, (respectiv a celui ce o

aplică), de a stabili care a fost voința legiuitorului privind actele

administrative individuale emise sau adoptate anterior intrării în vigoare a

legii (care nu mai pot fi atacate pe calea acțiunii directe). Această obligație

este evidentă, atunci când din economia textului nu rezultă cu claritate voința

legiuitorului.

Astfel, o interpretare sistematică,

precum și una teleologică a textelor de lege, conduc la concluzia că este

inadmisibilă excepția de nelegalitate referitoare la actele administrative

individuale emise sau adoptate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Acceptarea tezei contrare ar duce la încălcarea principiului stabilității

raporturilor juridice și a securității juridice.

Prin urmare, în cauză, instanța de

fond, văzând că toate actele cu privire la care s-a invocat excepția de

nelegalitate, au caracter individual (atât hotărârile Guvernului, astfel cum

rezultă din conținutul acestora și din notele lor de fundamentare, cât și

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului) și au

fost emise (adoptate) anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004,

trebuia să constate inadmisibilitatea excepției, referitor la toate aceste acte

administrative.

Neprocedându-se în sensul arătat,

Înalta Curte constată că sentința atacată este nelegală și netemeinică și în

urma admiterii recursurilor declarate de SC R. SA - Direcția de Telecomunicații

Sălaj și Ministerul Comunicațiilor și Tehnologia Informației, va fi casată și

se vor respinge excepțiile de nelegalitate invocate în cauză, ca inadmisibile.

Pentru aceleași considerente,

urmează a se respinge recursul declarat de comuna Lozna și Consiliul Local al

comunei Lozna, în baza dispozițiilor art. 4 și 28 din Legea nr. 554/2004,

precum și cele ale art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile invocate de comuna

Lozna, județul Sălaj, reprezentată de Primar și Consiliul Local al comunei

Lozna, precum și excepția invocată de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologia

Informației.

Admite recursurile declarate de SC R.

SA - Direcția de Telecomunicații Sălaj și de Ministerul Comunicațiilor și

Tehnologia Informației împotriva sentinței civile nr. 362 din 1 iunie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și respinge

excepțiile de nelegalitate ale certificatului de atestare a dreptului de

proprietate seria M.12 nr. 0068 din 17 septembrie 1998, emis de Ministerul Comunicațiilor,

H.G. nr. 673/1997 și H.G. nr. 456/1996, ca inadmisibilă.

Respinge recursul declarat de comuna

Lozna, reprezentată de Primar și de Consiliul Local al comunei Lozna.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 aprilie 2006.