ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1304/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 25 octombrie 2004, reclamanta SC R. SA, Direcția de Telecomunicații Sălaj a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Local al comunei Lozna, constatarea că, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.12 nr. 0068, emis de Ministerul Comunicațiilor, la data de 17 septembrie 1998 și a H.G. nr. 673/1997, este proprietara terenului în suprafață de 63 mp, situat în localitatea Lozna, nr. 108, precum și a faptului că, în baza H.G. nr. 456/1996, a H.G. nr. 673/1997 și a Protocolului nr. 461 din 13 august 1996, este proprietara imobilului în suprafață utilă de 47,60 mp, în care își desfășoară activitatea Oficiul Comercial Lozna, situat în localitatea Lozna nr. 108, la parterul Căminului Cultural.

Totodată, reclamanta a solicitat să se dispună: notarea în C.F. a clădirii Căminului Cultural Lozna, în suprafață utilă de 651,38 mp și terenul aferent de 853 mp, pe parcela cu numărul cadastral 2, conform documentației anexate; apartamentarea imobilului având nr. cadastral 2, după cum urmează: ap.1 cu nr. cadastral 2/I, compus din 1 sală cu centrală telefonică, 1 sală tampon, 1 sală acumulatoare, în suprafață de 47,60 mp, cu teren aferent 63 mp, în favoarea SC R. SA - Direcția de Telecomunicații Sălaj, iar restul spațiului, în suprafață utilă de 603,78 mp și teren aferent de 790 mp, pentru Statul Român, conform tabelului de apartamentare anexat; înscrierea în C.F., a dreptului de proprietate asupra construcției și a terenului aferent în favoarea SC R. SA - Direcția de Telecomunicații Sălaj.

În ședința publică din 3 martie 2005, Primarul comunei Lozna, în calitate de reprezentant în justiție a unității administrativ-teritoriale, a invocat excepția de nelegalitate parțială a H.G. nr. 673/1997 și a H.G. nr. 456/1997, precum și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.12 nr. 0068, emis la data de 17 septembrie 1998, de Ministerul Comunicațiilor și a depus motivele scrise cu privire la excepția întemeiată, pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004. Judecătoria Zalău, prin încheierea din 10 martie 2005, în baza dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, a sesizat Curtea de Apel Cluj, cu soluționarea excepției și a suspendat judecata. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 362 din 1 iunie 2005, a admis în parte cererea formulată de comuna Lozna, reprezentată de Primar.

A constatat nelegalitatea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.12 nr. 0068, emis de Ministerul Comunicațiilor, în ceea ce privește suprafața de 63 mp, poziția 19 din lista anexă. Totodată, a respins excepția de nelegalitate parțială a H.G. nr. 673/1997, precum și a H.G. nr. 456/1996, reținând, în esență, că prin acestea nu s-au încălcat prevederi legale sau constituționale. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, SC R. SA - Direcția de Telecomunicații Sălaj, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, precum și Consiliul Local al comunei Lozna și comuna Lozna, prin Primar.

SC R. SA - Direcția de Telecomunicații Sălaj, precum și Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informatizată critică sentința atacată, pe de o parte, întrucât, în opinia recurentelor, instanța de fond în mod greșit nu a constatat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a certificatului, în raport cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 și cu data intrării în vigoare a acestei legi, invocând și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pe de altă parte, recurentele arată că instanța de fond în mod eronat a reținut nelegalitatea parțială a certificatului, în raport cu actele normative aplicabile și cu fișele tehnice depuse la dosarul de fond. În dezvoltarea motivelor de recurs, Consiliul Local al comunei Lozna și comuna Lozna, prin Primar, susțin, în esență, că în mod greșit instanța de fond nu a reținut și nelegalitatea H.G.

nr. 673/1997, precum și a H.G. nr. 456/1996, deși acestea încalcă dispozițiile Legii nr. 69/1991, precum și cele ale art. 135 alin. (3) și (5) din Constituția României. Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației invocă excepția nulității recursului comunei Lozna, susținând că nu a fost motivat în termen legal. Comuna Lozna și Consiliul Local al comunei Lozna au invocat următoarele excepții: lipsa calității procesuale pasive cu privire la excepția de nelegalitate a H.G. nr. 456/1996 și a H.G. nr. 673/1997, această calitate având doar emitentul actelor, respectiv Guvernul României; lipsa calității procesuale pasive cu privire la excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, această calitate având doar emitentul actului, respectiv Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației; lipsa calității procesuale a SC R. SA.

cu privire la excepția de nelegalitate a certificatului, aceasta fiind beneficiara lui, iar nu emitentul actului. În această situație, arată recurentele comuna Lozna și Consiliul Local al comunei Lozna, trebuie examinat în cazul fiecărei părți dacă are calitatea de intervenient sau dacă se impune a se respinge recursurile, ca inadmisibile, în cazul în care recurentele se referă și la alte acte, decât cele pe care le-au emis. Având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte analizează în prealabil excepțiile ridicate de părți. Referitor la excepția tardivității recursului declarat de comuna Lozna și Consiliul Local al comunei Lozna, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în raport cu dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu cele ale art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., precum și cu faptul că, pe de o parte, nu rezultă cu certitudine că recurentele au fost prezente la pronunțarea sentinței atacate în ședință publică, ci doar la dezbateri, iar, pe de altă parte, că sentința le-a fost comunicată la 24 iunie 2005. Cu privire la excepțiile invocate de recurentele comuna Lozna și Consiliul Local al comunei Lozna, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, în raport cu dispozițiile legale aplicabile excepției de nelegalitate. Astfel, cadrul procesual a fost stabilit de instanța de drept comun, iar Legea nr. 554/2004 nu distinge în sensul invocat de recurente, respectiv că la soluționarea excepției de nelegalitate a unui act administrativ trebuie citat doar emitentul actului supus controlului și cel ce invocă excepția.

Dimpotrivă, conform dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților, iar recursul prevăzut de art. 4 alin. (3) din aceeași lege se judecă tot cu citarea părților. Dacă s-ar accepta teza recurentelor, s-ar ajunge și în situația când, ca efect al invocării din oficiu de către instanță a unei excepții de nelegalitate, să se soluționeze excepția, doar cu citarea emitentului actului, împrejurare care ar duce la inopozabilitatea soluției față de celelalte părți ale litigiului, încălcându-se, astfel, principiul potrivit căruia soluția dată excepției de nelegalitate are efecte între părțile litigiului (inter parte litigantes).

Aceasta, cu atât mai mult, cu cât emitentul actului supus controlului de legalitate pe cale de excepție, rareori este și parte a litigiului. Examinând cauza, în raport și cu toate criticile formulate soluției instanței de fond, cu probele administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile declarate de SC R. SA - Direcția de Telecomunicații Sălaj și Ministerul Comunicațiilor și Tehnologia Informației sunt fondate, iar cel declarat de comuna Lozna și Consiliul Local al comunei Lozna este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Într-adevăr, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție din oficiu sau la cererea părții interesate.

Este de observat că legiuitorul utilizează sintagma „actul administrativ unilateral”, fără să distingă între cele normative și cele individuale. În aceste condiții și având în vedere că actele administrative normative pot fi atacate oricând și pe calea acțiunii directe, este obligația interpretului legii, (respectiv a celui ce o aplică), de a stabili care a fost voința legiuitorului privind actele administrative individuale emise sau adoptate anterior intrării în vigoare a legii (care nu mai pot fi atacate pe calea acțiunii directe). Această obligație este evidentă, atunci când din economia textului nu rezultă cu claritate voința legiuitorului. Astfel, o interpretare sistematică, precum și una teleologică a textelor de lege, conduc la concluzia că este inadmisibilă excepția de nelegalitate referitoare la actele administrative individuale emise sau adoptate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Acceptarea tezei contrare ar duce la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice și a securității juridice. Prin urmare, în cauză, instanța de fond, văzând că toate actele cu privire la care s-a invocat excepția de nelegalitate, au caracter individual (atât hotărârile Guvernului, astfel cum rezultă din conținutul acestora și din notele lor de fundamentare, cât și certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului) și au fost emise (adoptate) anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, trebuia să constate inadmisibilitatea excepției, referitor la toate aceste acte administrative. Neprocedându-se în sensul arătat, Înalta Curte constată că sentința atacată este nelegală și netemeinică și în urma admiterii recursurilor declarate de SC R. SA - Direcția de Telecomunicații Sălaj și Ministerul Comunicațiilor și Tehnologia Informației, va fi casată și se vor respinge excepțiile de nelegalitate invocate în cauză, ca inadmisibile.

Pentru aceleași considerente, urmează a se respinge recursul declarat de comuna Lozna și Consiliul Local al comunei Lozna, în baza dispozițiilor art. 4 și 28 din Legea nr. 554/2004, precum și cele ale art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepțiile invocate de comuna Lozna, județul Sălaj, reprezentată de Primar și Consiliul Local al comunei Lozna, precum și excepția invocată de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologia Informației. Admite recursurile declarate de SC R. SA - Direcția de Telecomunicații Sălaj și de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologia Informației împotriva sentinței civile nr. 362 din 1 iunie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și respinge excepțiile de nelegalitate ale certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.12 nr. 0068 din 17 septembrie 1998, emis de Ministerul Comunicațiilor, H.G. nr. 673/1997 și H.G.

nr. 456/1996, ca inadmisibilă. Respinge recursul declarat de comuna Lozna, reprezentată de Primar și de Consiliul Local al comunei Lozna. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2006.