ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6114/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Iași sub nr. 1918 din 1 martie 2005 reclamanta B.E. a solicitat,

în contradictoriu cu Primarul municipiului Iași, anularea dispoziției nr. 56

din 10 ianuarie 2005 emisă de acesta și acordarea despăgubirilor prevăzute de

Legea nr. 10/2001 și cuvenite pentru imobilul situat în Iași.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că este îndreptățită la restituirea imobilului, în natură sau prin

echivalent, în calitate de moștenitoare testamentară a fostei proprietare Ș.E.,

imobilul fiind preluate de stat fără titlu valabil și fără respectarea

dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, respectiv prin decizia nr. 105

din 24 februarie 1977 a fostului Consiliu popular al municipiului Iași. Această

decizie avea ca obiect acceptarea unei așa-zise donații făcută de proprietarul Ș.E.

printr-o cerere înregistrată la Consiliu popular Iași sub nr. 11060 din 17

ianuarie 1977, însă, validitatea donației era condiționată de încheierea

contractului de donație în formă autentică, condiție neîndeplinită .

Prin sentința civilă nr. 515 din 4

mai 2005 pronunțată de Tribunalul Iași acțiunea a fost respinsă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 10/2001, potrivit cărora se restituie imobilele donate statului sau

altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale adoptate în

perioada de referință ....., dacă s-a admis acțiunea în anulare sau constatarea

nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă,

iar în cauză nu există o astfel de hotărâre. S-a mai reținut că Decretul nr. 478/1954

în baza căruia s-a făcut donația constituie titlu valabil de preluare de către

stat.

Reclamantul a declarat apel

împotriva sentinței pronunțată în cauză susținând că în mod greșit instanța de

fond a stabilit că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. c)

din Legea nr. 10/2001, când de fapt situația juridică a imobilului cade sub

incidența prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h), atâta timp cât nu este un act

de donație încheiat în formă autentică, bunul a intrat abuziv în proprietatea

statului.

Prin decizia civilă nr. 465 din 16

noiembrie 2005 Curtea de Apel Iași a respins ca nefondat apelul.

În motivarea acestei decizii s-a

arătat că, în mod corect a reținut instanța de fond că bunul a fost donat

statului, astfel că acestei situații juridice se aplică dispozițiile art. 2

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, iar reclamanta nu a făcut dovada

existenței hotărârii judecătorești prin care s-a anulat sau s-a constatat

nulitatea donației.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel a declarat recurs reclamanta, recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține, în esență, următoarele critici.

- încadrarea situației juridice

existente s-a făcut în mod eronat, în cauză fiind incidente prevederile art. 3

alin. (1) lit. h) și nu art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 10/2001, cum au

reținut instanțele anterioare;

- în mod greșit s-a reținut că

Decretul nr. 478/1954 în baza căruia s-a făcut donația constituie titlu valabil

de preluare de către stat, câtă vreme chiar prin decizia nr. 105/1977 privind

acceptarea donației se prevedea, la art. 3, că actul de donație va fi încheiat

în formă autentică la Notariatul de Stat, conform dispozițiilor dreptului comun

aplicabile;

- potrivit modificărilor aduse Legii

nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, pentru imobilele donate statului în baza

Decretului nr. 478/1954, în cazul în care aceste donații nu au fost încheiate

în formă autentică nu există, în sarcina persoanei care a solicitat restituirea

imobilului, obligația de a prezenta o hotărâre judecătorească prin care s-a

admis acțiunea în anulare sau în constatare a nulității donației, iar potrivit

art. 46 din Legea nr. 10/2001, dispozițiile actului normativ așa cum a fost

modificat sunt de imediată aplicare și se aplică și cauzelor aflate în curs de

judecată;

- imobilul în litigiu a fost preluat

fără titlu valabil, printr-un act de dispoziție abuziv al statului;

- în dispoziția nr. 56/2005 emisă de

Primarul municipiului Iași se face referire în mod nereal, la suprafața de 350

mp teren, cu toate că actele care fac dovada dreptului de proprietate atestă

suprafața de 800 mp;

Verificând legalitatea deciziei

recurate în raport de criticile formulate și prevederile legale aplicabile,

Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 801 și

art. 803 C. civ., „donația este un contract solemn, unilateral și cu titlu

gratuit”, iar în conformitate cu prevederile art. 813 C. civ. „toate donațiile

se fac prin act autentic”.

În speță, prin însăși decizia nr. 105

din 24 februarie 1977 a fostului Consiliu popular al municipiului Iași privind

acceptarea donației s-a precizat expres în art. 3 că actul de donație va fi

încheiat în formă autentică la Notariatul de Stat, conform dispozițiilor

dreptului comun aplicabile.

Dispozițiile legale menționate nu au

fost respectate în cauză.

Pe de altă parte, este de observat

că prin Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și

justiției, publicată în M.Of. nr. 653 din 22 iulie 2005, s-au adus modificări

art. 2, alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, prevăzându-se expres că prin

imobile preluate în mod abuziv în sensul prezentei legi se înțeleg” imobilele

donate statului sau altor persoane juridice în baza ... Decretului nr. 479/1954

privitor la donațiile făcute statului ș.a, neîncheiate în formă autentică,

precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în

formă autentică prevăzute de art. 813 C. civ., în acest din urmă caz dacă s-a

admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o

hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”.

Este evident că în sensul

dispozițiilor menționate, în cazul donației făcută statului în temeiul

Decretului nr. 479/1954 dar neîncheiată în formă autentică, persoana

îndreptățită nu are obligația prezentării hotărârii judecătorești prin care s-a

anulat sau s-a constatat nulitatea donației.

Aceste prevederi legale nu au fost

avute în vedere de instanța de apel, deși, potrivit art. 46 din Legea nr. 10/2001,

prevederile prezentei legi sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de

judecată.

Față de considerentele expuse,

Înalta Curte constată că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a

legii, reținând în mod eronat că reclamanta trebuia să îndeplinească condiția

formală a prezentării respectivei hotărâri judecătorești de anulare sau

constatare a nulității unei donații, care de fapt nu există pentru că nu a fost

încheiată cu respectarea formelor și condițiilor legale.

Așa fiind, urmează a se admite

recursul și a se casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

curtea de apel pentru rezolvarea fondului cauzei, conform dispozițiilor art. 312

alin. (1) și art. 313 C. proc. civ., cu observarea prevederilor art. 315 C.

proc. civ.

Critica dezvoltată prin ultimul

motiv de recurs privește chestiuni ce țin de fondul cauzei și urmează a fi

avute în vedere cu ocazia rejudecării.

Celelalte motive de recurs, deși

structurate punctul, se referă toate la aspectul de nelegalitate analizat prin

considerentele prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de B.E. împotriva

deciziei nr. 465 din 16 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția

civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2006.