ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6114/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 1918 din 1 martie 2005 reclamanta B.E. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul municipiului Iași, anularea dispoziției nr. 56 din 10 ianuarie 2005 emisă de acesta și acordarea despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 și cuvenite pentru imobilul situat în Iași. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este îndreptățită la restituirea imobilului, în natură sau prin echivalent, în calitate de moștenitoare testamentară a fostei proprietare Ș.E., imobilul fiind preluate de stat fără titlu valabil și fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, respectiv prin decizia nr. 105 din 24 februarie 1977 a fostului Consiliu popular al municipiului Iași.

Această decizie avea ca obiect acceptarea unei așa-zise donații făcută de proprietarul Ș.E. printr-o cerere înregistrată la Consiliu popular Iași sub nr. 11060 din 17 ianuarie 1977, însă, validitatea donației era condiționată de încheierea contractului de donație în formă autentică, condiție neîndeplinită . Prin sentința civilă nr. 515 din 4 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Iași acțiunea a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora se restituie imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale adoptate în perioada de referință … , dacă s-a admis acțiunea în anulare sau constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar în cauză nu există o astfel de hotărâre.

S-a mai reținut că Decretul nr. 478/1954 în baza căruia s-a făcut donația constituie titlu valabil de preluare de către stat. Reclamantul a declarat apel împotriva sentinței pronunțată în cauză susținând că în mod greșit instanța de fond a stabilit că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 10/2001, când de fapt situația juridică a imobilului cade sub incidența prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h), atâta timp cât nu este un act de donație încheiat în formă autentică, bunul a intrat abuziv în proprietatea statului. Prin decizia civilă nr. 465 din 16 noiembrie 2005 Curtea de Apel Iași a respins ca nefondat apelul.

În motivarea acestei decizii s-a arătat că, în mod corect a reținut instanța de fond că bunul a fost donat statului, astfel că acestei situații juridice se aplică dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, iar reclamanta nu a făcut dovada existenței hotărârii judecătorești prin care s-a anulat sau s-a constatat nulitatea donației. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta, recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține, în esență, următoarele critici.

- încadrarea situației juridice existente s-a făcut în mod eronat, în cauză fiind incidente prevederile art. 3 alin. (1) lit. h) și nu art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 10/2001, cum au reținut instanțele anterioare; - în mod greșit s-a reținut că Decretul nr. 478/1954 în baza căruia s-a făcut donația constituie titlu valabil de preluare de către stat, câtă vreme chiar prin decizia nr. 105/1977 privind acceptarea donației se prevedea, la art. 3, că actul de donație va fi încheiat în formă autentică la Notariatul de Stat, conform dispozițiilor dreptului comun aplicabile; - potrivit modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, pentru imobilele donate statului în baza Decretului nr. 478/1954, în cazul în care aceste donații nu au fost încheiate în formă autentică nu există, în sarcina persoanei care a solicitat restituirea imobilului, obligația de a prezenta o hotărâre judecătorească prin care s-a admis acțiunea în anulare sau în constatare a nulității donației, iar potrivit art. 46 din Legea nr. 10/2001, dispozițiile actului normativ așa cum a fost modificat sunt de imediată aplicare și se aplică și cauzelor aflate în curs de judecată; - imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil, printr-un act de dispoziție abuziv al statului; - în dispoziția nr. 56/2005 emisă de Primarul municipiului Iași se face referire în mod nereal,

la suprafața de 350 mp teren, cu toate că actele care fac dovada dreptului de proprietate atestă suprafața de 800 mp; Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate și prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 801 și art. 803 C. civ., „donația este un contract solemn, unilateral și cu titlu gratuit”, iar în conformitate cu prevederile art. 813 C. civ. „toate donațiile se fac prin act autentic”. În speță, prin însăși decizia nr. 105 din 24 februarie 1977 a fostului Consiliu popular al municipiului Iași privind acceptarea donației s-a precizat expres în art. 3 că actul de donație va fi încheiat în formă autentică la Notariatul de Stat, conform dispozițiilor dreptului comun aplicabile.

Dispozițiile legale menționate nu au fost respectate în cauză. Pe de altă parte, este de observat că prin Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, publicată în M.Of. nr. 653 din 22 iulie 2005, s-au adus modificări art. 2, alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, prevăzându-se expres că prin imobile preluate în mod abuziv în sensul prezentei legi se înțeleg” imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza ... Decretului nr. 479/1954 privitor la donațiile făcute statului ș.a, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în formă autentică prevăzute de art. 813 C. civ., în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”.

Este evident că în sensul dispozițiilor menționate, în cazul donației făcută statului în temeiul Decretului nr. 479/1954 dar neîncheiată în formă autentică, persoana îndreptățită nu are obligația prezentării hotărârii judecătorești prin care s-a anulat sau s-a constatat nulitatea donației. Aceste prevederi legale nu au fost avute în vedere de instanța de apel, deși, potrivit art. 46 din Legea nr. 10/2001, prevederile prezentei legi sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de judecată. Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod eronat că reclamanta trebuia să îndeplinească condiția formală a prezentării respectivei hotărâri judecătorești de anulare sau constatare a nulității unei donații, care de fapt nu există pentru că nu a fost încheiată cu respectarea formelor și condițiilor legale.

Așa fiind, urmează a se admite recursul și a se casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel pentru rezolvarea fondului cauzei, conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) și art. 313 C. proc. civ., cu observarea prevederilor art. 315 C. proc. civ. Critica dezvoltată prin ultimul motiv de recurs privește chestiuni ce țin de fondul cauzei și urmează a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării. Celelalte motive de recurs, deși structurate punctul, se referă toate la aspectul de nelegalitate analizat prin considerentele prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de B.E. împotriva deciziei nr. 465 din 16 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2006.