ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3046/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 7 din 17 ianuarie 2006, Tribunalul Teleorman a condamnat inculpatul M.F.A., la 3 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (1) – art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 74 – art. 76 C. pen. În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată privind pedeapsa de 3 ani aplicată printr-o sentință anterioară, dispunând executarea în întregime a acestei pedepse, cumulând această pedeapsă, cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., a fost computată din durata pedepsei, durata arestului preventiv de la 5 noiembrie 2005 la 17 ianuarie 2006. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 4 noiembrie 2005, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un bar din Turnu Măgurele. Pentru a-și pune în aplicare hotărârea infracțională a mers acasă a luat un patent și a venit la depozit, a urcat într-un copac și de aici pe acoperișul depozitului de unde, prin spargerea unei plăci de azbociment a coborât în podul depozitului. Inculpatul a spart tavanul care era din rigips și a pătruns în depozit folosind o brichetă pentru a face lumină.

Într-o sacoșă din plastic pe care a luat-o dintr-un sertar al unui birou a pus mai multe pachete de țigări evaluate de partea civilă la valoarea de 1.918.600 lei vechi. După sustragerea acestor bunuri, în incinta depozitului s-a declanșat alarma, moment în care inculpatul a fost surprins de paznicul de serviciu, partea vătămată B.M. care încercând să-l rețină pe inculpat și să recupereze bunurile sustrase a fost lovit de inculpat cu pumnii în zona feței. Încercând să părăsească incinta depozitului inculpatul a luat o cutie de carton în care se aflau mărfurile și a aruncat-o spre partea vătămată, lovind-o și trântind-o la pământ. Pentru că în depozit era întuneric și nu a mai găsit locul din tavan pe unde pătrunsese în depozit, inculpatul a pătruns în altă încăpere, a spart geamul dar nu a putut ieși din cauza grilajului.

De aici, inculpatul a pătruns într-o altă încăpere, a rupt tavanul de rigips și a încercat să părăsească depozitul dar a fost surprins de organele de poliție și martorul M.M. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 119 pronunțată în ședința publică de la 16 februarie 2006, Curtea de Apel București a respins apelul, ca nefondat, reținând că în cauză, s-a efectuat corect individualizarea pedepsei, cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. Împotriva hotărârilor pronunțate, inculpatul a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., greșita individualizare a pedepsei aplicate. Recursul nu este fondat.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă de natură a atinge scopul preventiv și educativ prevăzut de legiuitor. Instanța de fond a făcut aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., acordând inculpatului circumstanțe atenuante, reținând atitudinea procesuală corectă, recunoașterea faptei, repararea prejudiciului, circumstanțele de persoane, dar toate acestea fiind analizate și prin prisma faptului că inculpatul a mai comis fapte penale, perseverând în activitatea infracțională. Nesubzistând cazul de casare a hotărârii prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., va fi respins recursul inculpatului în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În conformitate cu art. 385 16 C. proc. pen., va fi computată prevenția recurentului inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F.A. împotriva deciziei penale nr. 119 din 16 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 noiembrie 2005 la 12 mai 2006. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2006.