ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2872/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2872/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 51 din
31 ianuarie
2006, pronunțată de Tribunalul
Olt s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul I.G.I. și a fost
anulată dispoziția nr. 2850
din 6
septembrie 2005, menținându-se dispoziția nr. 1074 din 15 august 2002, emisă de
primarul municipiului
Slatina.
A fost
respinsă ca neîntemeiată cererea contestatorului privind obligarea pârâtei la
plata
despăgubirilor în cuantum de 4.000.000.000 lei
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâta a încălcat
principiul
irevocabilității actelor administrative
jurisdicționale, care au intrat în circuitul civil.
S-a mai
reținut că a fost făcută dovada de către contestator că este persoană
îndreptățită la
restituirea imobilelor solicitate, pentru
care s-a emis dispoziția nr. 1074 din 15 august 2002, care i-a fost comunicată,
intrând astfel în circuitul civil.
În acest fel, singura modalitate de modificare
sau anulare a acestui act intrat în circuitul civil ar fi fost promovarea unei
acțiuni injustiție și nu emiterea unei noi dispoziții prin care să fie revocată
prima.
Cererea pentru
obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 4.000.000.000 lei a
fost respinsă, reținându-se că nu a fost făcută dovada care să
justifice acordarea lor.
Prin decizia nr. 561 din 28 iunie 2006, Curtea de Apel
Craiova, secția civilă, a anulat ca
netimbrat
apelul declarat de contestatorul I.G.I. împotriva sentinței civile nr. 51
din
31 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Olt și a fost respins apelul pârâtei
Primăria municipiului Slatina împotriva aceleiași hotărâri.
A fost obligată pârâta să plătească
contestatorului 400 lei (RON) cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a reținut că, în
ședința publică din 26 aprilie 2006, curtea de apel a pus în
discuția părților calificarea căii de atac și a
stabilit că sentința pronunțată de instanța de fond este
susceptibilă de
a fi atacată atât cu apel, cât și cu recurs.
De
asemenea, s-a pus în vedere apelantului contestator să achite taxa de timbru în
raport de
valoarea pretențiilor din cererea adresată
instanței, stabilită la suma de 7006,2 lei (RON) pentru fond și 3503,1 lei
(RON) pentru apel.
Față de
acest aspect, apelantul contestator a învederat instanței că nu înțelege să
timbreze apelul și că nu ar fi timbrat nici la instanța de fond, chiar în cazul
în care i s-ar fi pus în vedere,
situația în care, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 a
fost anulat apelul ca netimbrat.
Instanța nu a făcut
aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (5) din aceeași lege, având în vedere
precizarea apelantului contestator, care a arătat că nu ar fi timbrat cererea
pentru despăgubiri,
chiar dacă instanța de
fond i-ar fi pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru și obligația
de
a o achita.
În ceea ce privește apelul declarat de
pârâta Primăria municipiului Slatina s-a reținut că, potrivit art. 25 alin. (4)
din Legea nr. 10/2001 (în actuala numerotare după modificare), "decizia
sau, după caz, dispoziția de aprobare a
restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății
persoanei
îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și
constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea
formalităților de publicitate imobiliară."
În alin. (7) din același articol se
menționează că prevederile de la alin. (4) sunt
aplicabile și dispozițiilor emise de primari, ori, după caz, de
președinții consiliilor județene.
Față de
aceste dispoziții, instanța a reținut că, atâta vreme cât legea definește
dispoziția de
restituire
emisă în baza Legii nr. 10/2001 ca având forța și caracteristicile înscrisului
autentic și a
titlului
executoriu, desființarea unui astfel de act este posibilă numai în condițiile
dreptului comun.
Organul
emitent (inclusiv autoritățile administrative) nu poate proceda la desființarea
actului pe cale unilaterală, respectiv pe calea revocării.
Pentru că
dispoziția contestată de apelantul contestator I.G.I. a fost emisă
cu încălcarea prevederilor legale menționate mai sus, instanța de apel
a reținut că în mod just instanța de apel a admis contestația și a procedat la
anularea respectivei dispoziții.
Cu privire la critica vizând emiterea în
mod greșit a dispoziției inițiale nr. 1074/2002,
formulată de către apelanta intimată s-a concluzionat că nu poate face
obiectul analizei în această
fază procesuală, deoarece instanța de fond
nu a fost investită cu o astfel de cerere.
Împotriva
deciziei nr. 561 din 28 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova,
secția
civilă, în termen legal a declarat recurs Primăria
municipiului Slatina, invocând art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și a arătat
că aceasta este nelegală, greșit reținându-se că recurenta a încălcat
principiul irevocabilității actelor administrative, care au intrat în circuitul
civil, prin
revocarea ultimei dispoziții,
care nu a produs niciun efect juridic specific Legii nr. 10/2001.
Se mai arată că,
recurenta în calitate de emitentă a celor două dispoziții a interpretat greșit
actele prezentate de către contestator pentru dovedirea dreptului de
proprietate, situație în care a
trebuit să emită o nouă
dispoziție, prin care a anulat-o în parte pe prima.
În acest
mod învederează că, restituirea imobilului s-a făcut corect în raport de
persoanele
îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001.
Examinând
recursul, în limita criticilor formulate, care face posibilă încadrarea în art.
304
pct. 9 C. proc. civ. se constată că este nefondat.
Intimatul contestator a făcut dovada că este
persoana îndreptățită la restituirea imobilelor
pe care le-a solicitat de la unitatea deținătoare, motiv pentru care
s-a emis dispoziția nr. 1074 din 15 august 2002, care i-a fost comunicată,
astfel intrând în circuitul civil.
Nelegal, ulterior s-a emis o
nouă dispoziție cu nr. 2850 din 6 septembrie 2005, prin care s-a
anulat în parte prima dispoziție, cu motivarea că s-a dispus
restituirea imobilului situat în București către moștenitorii altei familii.
Instanța de apel corect a reținut că, potrivit
dispozițiilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dispoziția de restituire
în natură a unui imobil face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra
acestuia și că având forța probantă a unui înscris autentic și constituind
titlu
executoriu pentru punerea în posesie
nu putea fi revocată nici total și nici parțial de către organul
emitent.
Altfel spus, instanța de apel a reținut corect,
că orice dispoziție emisă în baza Legii
nr.
10/2001 nu poate urma regimul juridic al actelor administrative. In raport de
prevederile exprese ale Legii nr. 10/2001, ele constituie titluri de
proprietate și orice neînțelegeri intervenite
între proprietari cu
privire la întinderea drepturilor nu pot fi soluționate decât în condițiile
dreptului comun.
Singura modalitate de modificare sau anulare a
unei dispoziții emisă în baza Legii nr. 10/2001, act intrat în circuitul civil,
este promovarea unei acțiuni injustiție și nu emiterea unei
noi dispoziții de revocare de către organul
emitent. Așadar, organul emitent nu poate proceda la
desființarea
actului pe cale unilaterală prin revocare.
Sub acest aspect, hotărârea recurată este în afara
criticii formulate de către recurentă.
În ceea ce privește critica întemeiată pe motivul prevăzut
de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. se
reține
că, nu mai poate face obiectul analizei instanței de control judiciar,
deoarece, față de data
promovării căii de atac a recursului (26 iulie
2006), acesta nu mai constituie motiv de recurs.
Pentru
considerentele expuse, recursul pârâtei se va respinge și se va menține ca
legală și
temeinică hotărârea instanței de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGH
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
pârâta Primăria municipiului Slatina împotriva
deciziei
nr. 561 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2007.