ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4185/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6636 din 30

noiembrie 2005, Tribunalul Satu-Mare l-a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., pe

inculpatul A.R.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 și i-a aplicat o amendă că caracter administrativ de 5 milioane

lei.

Prin rechizitoriu se reținuse că

inculpatul, adjunct al șefului Poliției municipiului Satu Mare, la data de 20

aprilie 2004, în jurul orei 18,20, fiind solicitat să participe la o acțiune

pentru identificarea autorilor unor furturi, a condus autoturismul de serviciu

Dacia 1300 pe strada Pauleștiului spre Bd. Lucian Blaga din Satu Mare și,

încercând să evite mai multe gropi, a intrat pe contrasens, acroșându-l pe

martorul C.O., care circula regulamentar și care, fiind dezechilibrat, a căzut,

fără însă să sufere leziuni.

Fiind testat cu aparatul alcooltest,

s-a stabilit că, în acel moment, inculpatul avea 0,87 mg/l alcool în aerul

expirat.

Pentru a pronunța achitarea și

aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, instanța de fond a reținut

următoarele:

Între buletinul de analiză

toxicologică al S.M.L. Satu-Mare, care atestă în sângele inculpatului o

alcoolemie de 1,50 gr. % la orele 19,35 și de 1,20 gr. % la orele 21,34 și

între rezultatul expertizei efectuată de I.M.L. Cluj-Napoca, care atestă că în

sângele inculpatului, la aceleași ore, alcoolemia a fost o există o evidentă

contradicție.

Totodată, instanța a avut în vedere

interpretarea dată de către comisia de specialitate din cadrul I.N.M.L. Mina

Minovici, potrivit căreia: „Din consumul declarat în condițiile date,

inculpatul ar fi realizat o alcoolemie care s-ar fi materializat și eliminat

practic total până la ora producerii accidentului și, implicit, până la orele

reco9ltării probelor de sânge”.

În sfârșit, instanța a reținut că

inculpatul, în ședința publică din 23 mai 2005, a recunoscut, în parte, fapta,

contestând doar alcoolemia reținută, pe care o consideră prea mare, raportat la

cantitatea de alcool consumată (50 gr coniac și ¾ dintr-un pahar cu bere).

Având în vedere aceste contradicții,

pe care le-a interpretat în favoarea inculpatului, precum și împrejurarea că

inculpatul a ajuns să urce la volanul autoturismului, în urma unei convocări

telefonice, pentru realizarea unei acțiuni de prindere a unor infractori,

instanța a concluzionat că fapta, prin conținutul ei concret și prin atingerea

minimă dusă relațiilor sociale ocrotite de lege, nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

penală nr. 72/ A din 11 aprilie 2006, a respins apelul parchetului.

Prin recursul declarat de parchet,

s-a solicitat casarea ambelor hotărâri și condamnarea inculpatului, cu

motivarea că alcoolemia pe care inculpatul a avut-o în momentul producerii

accidentului este de 0,87 mg alcool în aerul expirat, așa cum a stabilit S.M.L.

Satu-Mare, și că, deci, concluzia instanțelor că fapta nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni este greșită.

Recursul parchetului este fondat,

însă pentru alte motive decât cele invocate.

Din examinarea întregului material

probator administrat în cauză, nu rezultă cu certitudine care a fost îmbibația

alcoolică avută de inculpat în momentul producerii accidentului.

Nestabilirea cu certitudine a

gradului de alcoolemie este urmarea unei cercetări judecătorești superficiale

și lipsită de rigoare.

Astfel, sub un prim aspect, instanța

de fond l-a interogat superficial pe inculpat, cu privire la cantitățile de

alcool consumate și la ora exactă la care a consumat aceste cantități, în ziua

de 20 aprilie 2004. În acest sens, instanța s-a limitat să consemneze că „în

data de 20 aprilie 2004, după expirarea orelor de program, am fost la masă cu

un prieten, unde nu pot să precizez dacă am consumat 50 gr. coniac, am mâncat

un grătar, după care am băut ¾ dintr-un pahar cu bere”.

Or, este clar că o asemenea pretinsă

„recunoaștere”, reținută de instanțe nu putea reprezenta, în nici un caz,

suportul probator al unor calcule, pe baza cărora să se stabilească alcoolemia

inculpatului, în momentul producerii accidentului.

În acest sens, nici instanța de fond

și nici cea de apel nu au examinat suficient de atent rezultatul interpretării

efectuate de I.N.M.L. Mina Minovici și nu a valorificat precizarea deosebit de

relevantă făcută de această comisie, în conținutul adresei nr. 12/6879/2004, în

sensul că „Alcoolemia stabilită la analiză provine dintr-un consum de băutură

nedeclarat. Numai după primirea unor date de consum reale, care să justifice

valorile determinate prin analiză, vă vom putea efectua expertiza medico-legală

solicitată”.

Or, instanța de fond, date fiind

contradicțiile existente între gradele de alcoolemie calculate și de

atenționarea comisiei de interpretare, trebuia să-i ceară explicații exacte

inculpatului, cu privire la cantitățile de alcool consumate și cu privire la

ora la care le-a consumat, urmând ca, pe baza acestor date, să solicite

efectuarea unei noi expertize, care să stabilească adevărul cu privire la

gradul de alcoolemie.

Neprocedând în acest mod, instanța

de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, greșit menținută de

instanța de apel.

Drept urmare, recursul parchetului

va fi admis, casate ambele hotărâri și trimisă cauza pentru rejudecare la

instanța de fond în sensul celor mai sus arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 72/ A

din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori

privind pe inculpatul A.R.V.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 636 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Satu-Mare și

trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, Tribunalul Satu-Mare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 iunie 2006.