ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3567/2015

Decizia nr. 3567/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta SC A. SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună suspendarea executării procesului-verbal de constatare nr. 39775 din 4 decembrie 2013 emis de pârâtă; soluționarea cu precădere, în camera de consiliu, a prezentei cereri de suspendare, cu citarea părților și fără fixarea unei cauțiuni, până la soluționarea dosarului de fond nr. x/2/2014 înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 2196 din 18.07.2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, de suspendare executare a actului administrativ - proces-verbal de constatare nr. 39775 din 4 decembrie 2013 emis de pârâta A.P.D.R.P. în contradictoriu cu reclamanta SC A. SRL;

- a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei privind soluționarea cu precădere, în camera de consiliu, până la soluționarea pe fond a Dosarului nr. x/2014 aflat pe rolul acestei instanțe.

Împotriva sentinței civile nr. 2196 din 18.07.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând motive de casare care se pot încadra în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată, în esență, că, deși reclamanta a expus pe larg faptul că există suficiente motive de anulare a procesului verbal atacat pe fondul cauzei, judecătorul fondului nu a analizat susținerile acesteia, ci a făcut o înșiruire de argumente teoretice juridice și trimiteri la texte de lege, fără a arăta în concret de ce susținerile reclamantei, argumentele și dovezile sale nu ar fi suficiente, ceea ce echivalează cu o lipsă de analiză a cererii de chemare în judecată.

Subliniază recurenta-reclamantă că, deși în speță sunt îndeplinite condițiile legale pentru a interveni suspendarea actului administrativ atacat, instanța fondului a respins cererea fără a analiza în nici un mod susținerile reclamantei.

Recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței judecătorești recurate și, în urma rejudecării, admiterea cererii de suspendare.

Analizând actele dosarului în raport de susținerile părților și de dispozițiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte apreciază că recurenta nu mai justifică un interes legal în continuarea judecării recursului, având în vedere considerentele care vor fi expuse în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar, reclamanta SC A. SRL a solicitat să se dispună suspendarea executării procesului-verbal de constatare nr. 39775 din 4 decembrie 2013 emis de A.P.D.R.P., respectiv soluționarea cu precădere, în camera de consiliu, a cererii de suspendare, cu citarea părților și fără fixarea unei cauțiuni, până la soluționarea dosarului de fond nr. x/2/2014 înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 371 din 11 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a anulat atât decizia nr. 1842 din 20.01.2014, cât și procesul-verbal nr. 39775 din 4.12.2013, ce face obiectul prezentului dosar.

Astfel fiind, în raport de cele expuse anterior, Înalta Curte constată că în prezentul dosar cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect și, în consecință, recursul formulat apare ca lipsit de interes.

Înalta Curte are în vedere faptul că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanților.

Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu mai prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Astfel, recurenta nu mai justifică un folos practic, legitim, în obținerea unei soluții de admitere a recursului, de modificare a sentinței atacate și de admitere a cererii de suspendare.

Sancțiunea lipsei interesului, așa cum a fost ea consacrată de jurisprudență, este în cauza de față aceea a respingerii cererii de recurs, neputând fi respinsă cererea de suspendare ca rămasă fără obiect, fiind evident că la momentul sesizării instanței de fond erau îndeplinite toate condițiile de exercitare a acțiunii civile și, în aceste condiții, nu mai prezintă interes analizarea criticilor invocate de pârâtă privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 493 alin. (6) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes, fără a mai analiza motivele invocate prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă și inoperantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 2196 din 18 iulie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 noiembrie 2015.