ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2273/2015

Decizia nr. 2273/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată și precizată la data de 7 noiembrie 2014, reclamantul A. fiul lui B. și C., cu domiciliul în com. Aninoasa, jud. Gorj, în prezent în Penitenciarul Arad, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Judecătoria Ineu, a solicitat să fie obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 50.000 lei reprezentând despăgubiri.

În fapt, a arătat că în Dosarul penal nr. x/2014 al Judecătoriei Ineu la ședința din data 25 februarie 2014, a cerut în instanță citirea notelor grefierului și să-i fie înmânată o copie a notelor grefierului, cerințe care nu au fost îndeplinite, deși legea permitea.

În drept, a invocat art. 304 alin. (2) și alin. (4) C. proc. pen.

În Dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Ineu, la termenul din data de 26 noiembrie 2014, s-a disjuns cererea formulată și precizată la data de 7 noiembrie 2014, formându-se Dosarul nr. x/2014.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 458 din data de 28 noiembrie 2014, Judecătoria Ineu a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ineu și, în consecință, a declinat în favoarea Curții de Apel Timișoara competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată și precizată la data 7 noiembrie 2014 de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Judecătoria Ineu.

A arătat în acest sens judecătoria că, raportat la prevederile art. 99 alin. (1), art. 96 alin. (1) noul C. proc. civ., art. 1 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că reclamantul a formulat capete de cerere întemeiate pe cauze diferite, astfel că, în raport cu natura cererii formulate în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, autoritate publică centrală, și Judecătoria Ineu, această cerere este de competența Curții de Apel Timișoara.

2.2. Prin Sentința nr. 71 din dat de 18 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată în favoarea Judecătoriei Ineu.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

S-a reținut, în acest sens, că în speță, nu se identifică un asemenea conflict născut din emiterea unui act administrativ în forma tipică sau atipică pentru a fi astfel incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, întrucât dispozițiile Codului de procedură penală reglementează o altă procedură judiciară în ipoteza art. 304 alin. (4) C. proc. pen., fiind astfel incidente disp. art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 135 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

În fapt, reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Judecătoria Ineu, a solicitat să fie obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 50.000 lei reprezentând despăgubiri, pe motiv că în Dosarul penal nr. x/2014 al Judecătoriei Ineu la ședința din data 25 februarie 2014, a cerut în instanță citirea notelor grefierului și să-i fie înmânată o copie a notelor grefierului, cerințe care nu au fost îndeplinite, deși legea permitea, aspect ce este de natură a-l prejudicia, invocând astfel dispozițiile art. 304 alin. (2) și alin. (4) C. proc. pen.

Se constată că reclamantul invocă o încălcare a dreptului la apărare prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin respingerea de către instanța penală a cererii de a se da citire notelor grefierului de ședință în cadrul judecății unei cauze penale, respectiv plângere împotriva rezoluției procurorului.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanței de contencios administrativ o persoană vătămată într-un drept sau interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ.

Noțiunea de act administrativ este definită de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv: "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; (...) contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice"

O măsură dispusă de instanța de judecată nu este un act administrativ, ci un act de dispoziție prin care instanța se pronunță, în numele legii, în exercitarea rolului constituțional, împotriva căreia părțile pot exercita căile de atac "în condițiile legii", adică potrivit Codului de procedură penală, în speță.

Împrejurarea că reclamantul a solicitat Statului Român prin Ministerul Finanțelor publice și Judecătoriei Ineu acordarea de daune, în absența unui act administrativ atacat, nu atrage competența instanței de contencios administrativ.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ineu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Hotărâre - Decizia nr. 2273 din 2 iunie 2015. Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Judecătoria Ineu în favoarea Judecătoriei Ineu. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 iunie 2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN