ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3972/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3972/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 448
din 22 aprilie 2005 pronunțată în dosarul nr. 285/2005 al Tribunalului Timiș, secția
comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea precizată
formulată de reclamantele SC C.E. SRL Lugoj și SC D.S. SRL Lugoj împotriva pârâtelor
SC P.P.C. SA Lugoj și SC E.B. SA, sucursala Timișoara.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de fond a reținut în esență că solicitarea reclamantelor de
constatare a nulității absolute a contractului de furnizare a energiei
electrice încheiat între pârâte la data de 13 mai 2004 este nefondată,
contractul fiind încheiat cu respectarea condițiilor generale de validitate ale
convențiilor prevăzute de art. 948 C. civ. Contrar susținerilor reclamantelor,
contractul nu este nul pentru lipsa consimțământului valabil, deoarece sunt
respectate cotele de proprietate asupra transformatorului de putere stabilite
în urma divizării precum și prin sentința civilă nr. 1215 din 16 iunie 2002,
irevocabilă și înscrisă în CF 1002R, astfel încât pârâta nu era obligată să
informeze reclamantele despre încheierea contractului în litigiu, în condițiile
în care puterea contractată a fost în limita procentuală de 57,572 % a cotei de
proprietate din transformatorul de putere.
De asemenea, susținerea
reclamantelor în sensul că puterea maximă a transformatorului a fost stabilită
de pârâta SC E. SA la 95 KW prin avizul de racordare nr. 705 din 11 februarie
1997 nu poate fi reținut ca motiv al cauzei ilicite a contractului, în
condițiile în care avizul este anterior încheierii contractului din litigiu. De
altfel, această pârâtă a comunicat reclamantelor disponibilitatea sa pentru
încheierea contractelor de furnizare a energiei electrice, după efectuarea
operațiunilor de separare a instalației de alimentare cu energie electrică de
cea prin care este în prezent alimentată pârâta SC P.P.C. SA.
În privința excepției lipsei
calității procesuale active invocate de pârâte tribunalul a reținut existența
legitimării procesuale a reclamantelor în considerarea faptului că se solicită
constatarea nulității absolute și nu relative a contractului.
Referitor la capătul de
cerere având ca obiect obligarea pârâtei SC E. SA de a încheia contract de
furnizare a energiei electrice pentru puterea contractată de 95 KW a
transformatorului, prima instanță l-a apreciat ca neîntemeiat, deoarece în urma
divizării fiecare societate a dobândit o cotă procentuală de proprietate asupra
transformatorului, în funcție de care își poate încheia propriul contract, cum
de altfel a procedat și pârâta SC P.P.C. SA Lugoj.
Apelul declarat de
reclamante a fost admis prin decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2006 pronunțată în
dosarul nr. 10752/2005 al Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de
contencios administrativ, iar hotărârea tribunalului schimbată în tot în sensul
constatării nulității absolute a contractului din litigiu și obligării pârâtei
SC E. SA să încheie contract de furnizare a electrice pentru puterea
contractată de 95 KW cu toate cele trei societăți rezultate în urma divizării
SC P.P.C. SA potrivit cotelor de împărțire a patrimoniului, s-a respins cererea
pentru acordarea daunelor cominatorii, cu obligarea pârâtelor la plata sumei de
60 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de control judiciar
a reținut că prin interpretarea greșită a stării de fapt tribunalul a pronunțat
o hotărâre nelegală ignorând împrejurarea că prin încheierea contractului de
furnizare a energiei electrice pentru puterea totală de 95 KW, doar în
beneficiul pârâtei SC P.P.C. SA sunt încălcate drepturile de proprietate ale
reclamantelor și prin urmare dispozițiile art. 948 C. civ., conform cărora
contractele pot avea ca obiect doar drepturile cu privire la care părțile pot
să dispună.
Prin urmare, criticile
apelantelor fiind întemeiate iar hotărârea tribunalului netemeinică și
nelegală, urmează a fi modificată în sensul admiterii acțiunii.
Împotriva acestei soluții au
declarat recurs pârâtele criticând-o pentru nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.
7 și 9 C. proc. civ.
Recurenta SC E.E.B., sucursala
Timișoara a invocat în concret faptul că instanța de apel a pronunțat o
hotărâre nelegală ca urmare a interpretării greșite a dispozițiilor legale
incidente materiei, respectiv art. 41 din H.G.R. nr. 867/2003 de aprobare a
Regulamentului de racordare a utilizatorilor la rețelele electrice de interes
public.
În această ordine de idei,
așa cum corect a argumentat și instanța de fond, contractul din litigiu nu
încalcă drepturile reclamantelor, nu este lovit de nulitate absolută, iar
imposibilitatea încheierii contractelor de furnizoare a energiei electrice este
determinată de lipsa avizului prevăzut de art. 5 alin. (1) din Regulament
necesar pentru separarea instalației de alimentare cu energie electrică de cea
prin care este alimentată pârâta SC P.C. SA Lugoj.
În consecință, susține
recurenta, prin această soluție de obligare la încheierea contractelor cu
reclamantele în lipsa avizului de racordare prevăzut de lege, instanța de apel
a pronunțat o soluție ce nu poate fi pusă în aplicare decât prin încălcarea
legii.
Recurenta SC P.P.C. SA Lugoj
critică soluția sub aspectul lipsei de motivare, în sensul că în considerente
se face doar o prezentare a derulării cauzei fără a fi argumentată decizia
pronunțată. Invocarea dispozițiilor art. 948 C. proc. civ., ca temei al
constatării nulității absolute a contractului nu este suficientă în condițiile
în care instanța nu precizează concret motivul ce a condus la o astfel de concluzie.
Examinând recursurile
formulate prin prisma motivelor invocate, art. 948 C. civ., H.G.R. nr. 867/2003,
raportat la dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9, art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
Curtea constată că acestea sunt întemeiate.
Astfel, motivele de recurs
încadrate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 sunt fondate în condițiile
în care din analiza considerentelor deciziei rezultă că unicul argument avut în
vedere de instanța de apel a constat în încălcarea dispozițiilor art. 948 C.
civ., derivat din nerespectarea drepturilor de proprietate al reclamantelor
ceea ce are drept consecință nulitatea contractului din litigiu. Această
concluzie, insuficient motivată, de altfel, este însă eronată pentru că așa cum
corect a reținut și instanța de fond contractul încheiat între pârâte a avut la
bază avizul de racordare nr. 705 din 11 februarie 1997, adică este anterior
litigiului, pe de o parte, iar pe de altă parte puterea contractată a fost în
limitele cotei sale de proprietate de 57,572 % din transformatorul de putere.
Prin urmare, drepturile de
proprietate ale reclamantelor nu au fost încălcate, iar singura modalitate de
încheiere a acestor contracte este separarea instalației de furnizare a
energiei electrice cu respectarea condițiilor tehnice și legale speciale
stabilite prin H.G. nr. 867/2003.
Din această perspectivă este
întemeiată și critica conform căreia prin decizia pronunțată instanța de apel a
obligat pârâta SC E.E. BANAT la încheierea contractului în lipsa avizului
prevăzut de art. 5 alin. (1) lit. c) din Regulament, necesar pentru separarea
unui subutilizator de instalațiile unui utilizator, în vederea racordării
directe la rețeaua electrică.
În concluzie, reținând că
recursul pârâtelor este întemeiat, acesta va fi admis ca atare, cu consecința
modificării deciziei în sensul respingerii apelului reclamantelor.
Fiind în culpă procesuală
intimata SC C.E. SRL Lugoj va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată
în sumă de 8 lei către recurenta SC P.P.C. SA Lugoj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de pârâtele E.E.B. SA, sucursala Timișoara și SC P.P.C. SA Lugoj împotriva
deciziei nr. 20 din 24 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, modifică
decizia atacată în sensul respingerii apelului formulat de reclamanta SC D.S. SRL
Lugoj.
Obligă intimata-reclamantă
SC C.E. SRL Lugoj la plata sumei de 8 lei, cheltuieli de judecată către
recurenta SC P.P.C. SA Lugoj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 decembrie 2006.