ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 224/2015

Prima instanță 1.1. Cererea de chemare în judecată; Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/30/2011**, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. și C. Timișoara anularea Ordinului B. nr. 1227 din 13 septembrie 2011, ca fiind netemeinic și nelegal; reîncadrarea sa pe postul deținut anterior concedierii și obligarea B. la plata de despăgubiri constând in salariile indexate majorate si reactualizate precum si celelalte drepturi care se cuvin reclamantului începând cu data punerii in executare a Ordinului atacat și pana la reîncadrarea efectiva, potrivit art. 78 C. muncii, cu cheltuieli de judecată. În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajat al C. Timișoara, având gradul de plutonier. Relațiile de muncă s-au desfășurat în condiții normale pana in data 14 septembrie 2011 când reclamantul a fost informat despre faptul că începând cu data de 15 septembrie 2011 va fi trecut în rezervă fără nicio justificare pertinentă. Referitor la nelegalitatea ordinului contestat, reclamantul a considerat că procedura trecerii in rezerva nu îndeplinește prevederile legale din materia muncii, nu i s-a respectat dreptul la preaviz prevăzut de art. 75 C. muncii. Astfel, în data de 09 septembrie 2011 C. Timișoara a emis o adresa către B. al cărui conținut nu i-a fost comunicat reclamantului, iar urmare a acestuia, B. a emis ordinul contestat care i-a fost comunicat reclamantului în data de 14 septembrie 2011 și prin care i-a fost adus la cunoștința faptul ca începând cu data de 15 septembrie 2011 este trecut în rezervă. Este evident "termenul de preaviz" de nici 24 de ore acordat reclamantului, care contravine prevederilor art. 75 al cărui conținut face referire la un termen de cel puțin 20 zile de preaviz. A precizat că motivele care au determinat concedierea reclamantului, elemente prevăzute de art. 76 C. muncii ca fiind obligatorii în cuprinsul deciziei, lipsesc. În cuprinsul ordinului atacat este prevăzut ca motiv de trecere în rezervă reorganizarea unității si reducerea unor funcții din statul de organizare, nefiind menționat motivul pentru care reclamantul, personal, a fost trecut in rezerva, motivele invocate de B. fiind de generala interpretare si aplicare. A arătat că ordinul este nul pentru lipsa criteriilor de stabilire a ordinii de priorități conform art. 69 alin. (2) lit. d) din cuprinsul ordinului, așa cum prevede art. 76 C. muncii. A precizat reclamantul că un alt motiv de nelegalitate îl constituie lipsa mențiunii în cuprinsul Ordinului a tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care reclamantul urmează sa opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant în condițiile art. 64 C. muncii, conform art. 76 C. muncii. Este nelegală această decizie de trecere în rezervă, în contextul în care conform art. 65 C. muncii, desființarea locului de muncă trebuie sa fie efectiva si sa aibă o cauza reala si serioasa, condiții sine qua non care nu sunt îndeplinite în speța de față, existând în continuare în cadrul C. Timișoara posturi similare celui ocupat de reclamant. Astfel, sub acest aspect, ordinul este nelegal întrucât desființarea locului de muncă nu este efectivă așa cum s-a arătat Ministerului Administrației și Internelor sus, iar cauza care a stat la baza acestei desființări nu i-a fost comunicată reclamantului, ceea ce îl îndreptățește să considere că este ireală și neserioasă, fiind dispusă pe fondul unor interese interne. 1.

Întâmpinarea formulată în cauză; Pârâtul B. a formulat întâmpinare invocând excepția necompetenței funcționale a secției civile. S-a precizat că ordinul de trecere în rezervă care face obiectul cererii de chemare în judecată, nu îndeplinește condițiile unei decizii de concediere așa cum aceasta este reglementată de C. muncii, reprezentând un act juridic administrativ întocmit în baza Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, lege specială care derogă de la dispozițiile Legii nr. 53/2003 - C. muncii cu modificările și completările ulterioare. 1.

Sentința Tribunalului Timiș; Prin sentința nr. 1589 din 23 aprilie 2012, Tribunalul Timiș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara. 1.

Încheierea Curții de Apel Timișoara; Prin Încheierea nr. 119 din data de 26 februarie 2013, Curtea de apel a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea spre competentă soluționare Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal. În fața Curții de Apel Timișoara, a fost invocată excepția de nelegalitate a întregului concurs organizat de către pârâtă, concurs care a făcut obiectului Dosarului nr. x/2011, a regulamentului privind desfășurarea examinării pentru punerea pe funcții a subofițerilor operativi principali din cadrul subunităților misiunii C. Timișoara în perioada 27 - 30 iunie 2011, act înregistrat sub nr. 753651 din 22 iunie 2011, a centralizatorului cu notele obținute de către subofițerii operativi principali din detașamentele mobile și detașamentul antiterorist la examinarea organizată și desfășurată în perioada 27 - 30 iunie 2011, act înregistrat sub nr. 753651/2011 și a procesul-verbal încheiat în 30 iunie 2011 act înregistrat sub nr. 753651 din 22 iunie 2011. S-a invocat excepția de nelegalitate a întregului concurs organizat de către pârâtă, concurs care a făcut obiectul Dosarului nr. x din 05 august 2011, a regulamentului privind desfășurarea examinării pentru punerea pe funcții a subofițerilor operativi principali din cadrul subunităților misiuni C. Timișoara din data de 19 august 2011, act înregistrat sub nr. x din 05 august 2011, a borderoului pentru consemnarea notelor acordate la examinarea subofițerilor aflați la dispoziția unității pentru ocuparea a două posturi de subofițer operativ principal vacante la nivelul C. Timișoara, a borderoului centralizator pentru consemnarea notelor acordate la examinarea subofițerilor aflați la dispoziția unității pentru ocuparea a două posturi de subofițer operativ principal vacante la nivelul C. Timișoara, act înregistrat sub nr. 754587 din 05 august 2011 și a procesului-verbal încheiat la 19 august 2011 act înregistrat sub nr. 754587 din 05 august 2011. S-a mai invocat excepția de nelegalitate și a concursului organizat de către pârâtă, concurs care a făcut obiectul Dosarului nr. x 05 august 2011, a regulamentului privind desfășurarea examinării pentru punerea pe funcții a subofițerilor operativi principali din cadrul subunităților misiunii C. Timișoara din data de 13 septembrie 2011, act înregistrat sub nr. 755088/2011, a borderoului pentru consemnarea notelor acordate la examinarea subofițerilor aflați la dispoziția unității pentru ocuparea a două posturi de subofițer operativ principal vacante la nivelul C. Timișoara, act înregistrat sub nr. 755127 din 13 septembrie 2011, a borderoului centralizator pentru consemnarea notelor acordate la examinarea subofițerilor aflați la dispoziția unității pentru ocuparea a două posturi de subofițer operativ principal vacante la nivelul C. Timișoara, act înregistrat sub nr. 755127 din 13 septembrie 2011 și a procesului-verbal încheiat la 13 septembrie 2011 act înregistrat sub nr. 755127 din 13 septembrie 2011. 1.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin Decizia nr. 926 din 25 februarie 2014, Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. 1.

Sentința și considerentele Curții de Apel Timișoara; Prin sentința nr. 193 din 9 iulie 2014, Curtea de Apel Timișoara a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantul A. și a respins acțiunea formulată de acesta în contradictoriu cu pârâții B. și C. Timișoara. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în ceea ce privește modul de organizare a concursului, reclamantul a invocat nelegalitatea unor operațiuni administrative, însă acestea nu pot face obiectul excepției de nelegalitate, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obiect al excepției poate fi actul administrativ individual. Ori, aceeași lege definește actul administrativ ca fiind actul emis de o autoritate publică (…) care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Diferitele etape ale concursului nu au produs prin ele însele efecte juridice, în speța de față actul care a produs consecințe este Ordinul B. nr. 1227 din 13 septembrie 2011, prin care s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului, act care de altfel constituie obiect al acțiunii principale. Curtea a constatat de asemenea inadmisibilitatea excepției și în ce privește regulamentele, dat fiind că aceste regulamente (aflate la Dosarul nr. x/30/2011*) au caracter normativ, ele aplicându-se tuturor angajaților în mod nediferențiat. Contrar opiniei reclamantului, nu a fost reținută afirmația potrivit căreia regulamentele menționate ar avea caracter individual, întrucât se referă fiecare la câte un singur concurs, deoarece caracterul unui act normativ se raportează la subiectele de drept cărora li se adresează, iar nu la situațiile pe care le reglementează. S-a arătat că și în situația în care s-ar aprecia că regulamentele menționate ar avea caracter individual, excepția ar fi neîntemeiată având în vedere că art. 51, 53 din Constituția României, prin raportare la care s-a invocat excepția de nelegalitate (filele 39-40 din prezentul dosar), reglementează drepturi, respectiv restrângerea unor drepturi, care nu au legătură cu obiectul cauzei de față. Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a considerat că reclamantul a invocat nerespectarea C. muncii, însă acesta nu este aplicabil în cauză nici în ce privește dreptul la preaviz, nici în ce privește comunicarea, forma actului atacat, ori criteriile de stabilire a ordinii de priorități la eliberare din funcție. În speță este aplicabil Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1/654 din 10 iunie 2011, prin care s-a dispus reorganizarea B. în temeiul art. 3 din H.G. nr. 416/2006 privind structura organizatorică și efectivele Ministerului de Interne și Reformei Administrative, respectiv art. 12 alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului de Interne și Reformei Administrative. S-a reținut astfel că prin Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 au fost diminuate fondurile bănești alocate pentru plata salariilor personalului Ministerului Administrației și Internelor, aferente anului 2011, motiv pentru care s-a emis Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. I/654 din 10 iunie 2011 privind reorganizarea unităților din B., prin care s-au aprobat organigramele unităților din B., statul de organizare al B., lista cu posturile repartizate Jandarmeriei Române și situația numerică a posturilor propuse în statele de organizare. Potrivit art. 4 din acest Ordin, dispozițiile sale au intrat în vigoare la data de 15 iunie 2011. Mai mult decât atât, ordinul de trecere în rezervă a fost emis în baza temeiul art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, ca urmare a reducerii numărului de funcții din statul de organizare și a faptului că nu au fost identificate posibilități de încadrare a acestuia în alte funcții ori unități, împrejurări dovedite în speță prin înscrisurile depuse la dosar de către pârâte. Tot astfel, ordinul atacat a fost emis în baza Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 600/2005 și a procedurilor emise la nivelul inspectoratului. Chiar și în condițiile în care Legea nr. 80/1995, aplicabilă în cauză, nu reglementează preavizul din legislația muncii (ci doar stipulează obligația în sarcina ofițerului/subofițerului ca până la comunicarea ordinului de trecere în rezervă să-și îndeplinească atribuțiile funcțiilor în care sunt încadrați, precum și toate îndatoririle ce le revin - art. 85 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 80/1995), Curtea a reținut că reclamantul nu a fost luat prin surprindere, de vreme ce la data de 23 iunie 2011, când avea cunoștință despre organizarea concursului (fila 14 Dosar nr. x/30/2011*), avea reprezentarea posibilității trecerii în rezervă în situația în care nu va obține nota necesară menținerii sale pe post. Or, de la data înscrierii la examen, 23 iunie 2011, și până la emiterea ordinului atacat s-a scurs un interval de aproximativ 3 luni, astfel încât nu poate fi reținută apărarea sa referitoare la lipsa preavizului. Nici comunicarea ordinului atacat prin intermediul C. nu poate conduce la anularea actului, pe de o parte întrucât comunicarea este circumstanță ulterioară comunicării actului, fără relevanță sub aspectul valabilității actului comunicat, și pe de altă parte întrucât reclamantul nu a suferit nicio vătămare sub aspect procedural, dovadă fiind chiar promovarea acțiunii de față. Pretinsa lipsă a motivării ordinului atacat, de asemenea nu poate fi reținută, în condițiile în care însuși reclamantul arată în acțiune că în cuprinsul ordinului se menționează împrejurarea că măsura trecerii în rezervă a fost determinată de reorganizarea instituției. S-a apreciat ca fiind neîntemeiată și susținerea lipsei criteriilor de stabilire a ordinii de priorității, întrucât circumstanțele personale și profesionale ale reclamantului nu puteau fi avute în vedere, unicul criteriu de departajare fiind al notei obținute de către candidați. Ori, reclamantul nu a obținut nota necesară promovării la nici unul din examenele la care a participat. Cât privește mențiunea locurilor disponibile în unitate, Curtea a arătat că o asemenea mențiune nu putea fi cuprinsă în ordin, de vreme ce nu existau posturi vacante pe care să fi încadrat reclamantul. De altfel aceasta a fost și rațiunea organizării concursului: lipsa posturilor necesare menținerii întregului personal, menționându-se în mod expres în ordinul contestat că trecerea în rezervă a intervenit în urma reducerii unor funcții din statul de organizare, nefiind posibilități pentru a fi încadrat în alte funcții sau unități. 1. Instanța de recurs; Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul-reclamant A. 2.1. Motivele de recurs; În cuprinsul motivelor de recurs, reclamantul a susținut în esență, că excepția de nelegalitate invocată se referă la un act administrativ individual, fiind în discuție reglementarea unei situații concrete, că greșit s-a respins cererea de acordare a unui nou termen pentru că soluționarea cauzei depindea de plângerea penală formulată împotriva comisiei de examinare. S-a mai precizat că hotărârea este motivată sumar și confuz, că actele administrative încalcă dispozițiile art. 51-53 din Constituția României, că de actul administrativ în raport de care s-a invocat excepția de nelegalitate depindea soluționarea cauzei. A mai arătat că a participat la examenul organizat pentru ocuparea posturilor libere, că a ocupat poziția 50, cu o medie de 5.23, iar subiectele nu au fost conforme cu bibliografia și tematica, baremul de examinare nu corespunde cu notele obținute, iar interviul a fost subiectiv. 2.2. Întâmpinările formulate în cauză; Prin întâmpinare, pârâții au susținut că urmare a H.G. nr. 416/2007, B. a fost reorganizată, că prin Legea nr. 286/2010 privind bugetul de stat pe anul 2011 s-au diminuat plățile pentru fondurile de salarii, astfel că în baza Ordinului B. nr. 0130052 din 10 iunie 2011, s-au reorganizat unitățile din B.. S-a arătat că numărul persoanelor disponibilizate era mai mare decât cel al posturilor existente, iar departajarea s-a făcut prin interviu pe subiecte profesionale. 2.3. Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe, probele cauzei și legislația aplicabilă, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Reclamantul a solicitat anularea Ordinului B. nr. 1227 din 13 septembrie 2011, reîncadrarea sa pe postul deținut anterior concedierii, cu plata salariilor până la reîncadrare. Ulterior, s-a invocat excepția de nelegalitate a organizării concursului, a Regulamentului privind desfășurarea examinării, a centralizatorului cu notele obținute la examen, a procesului-vernal încheiat la data de 30 iunie 2011, a întregului concurs, a Regulamentului nr. 754587 din 5 august 2011 și a borderoului pentru consemnare note, centralizatorul de consemnare note, a procesului-verbal din 19 august 2011. Prin Ordinul nr. 1227 din 13 septembrie 2011, reclamantul a fost trecut în rezervă, ca urmare a reorganizării activității de jandarmerie și reducerii numărului de funcții din statul de organizare. Anterior, având în vedere reducerea numărului de funcții, C. Timișoara a organizat un examen pentru departajarea personalului, reclamantul înscriindu-se la acest examen (fila 14 Dosar nr. x/30/2011*). Examinarea s-a organizat în baza Regulamentului aprobat de comandantul C. Timișoara, fiecărui candidat acordându-i-se un punctaj, apoi s-a întocmit procesul-verbal din 30 iunie 2011 în care au fost consemnate notele participanților, precum și centralizatorul notelor și alte acte care documentau desfășurarea concursului. Cu privire la excepția de nelegalitate Înalta Curte precizează că, în susținerea excepției de nelegalitate descrisă mai sus (filele 52-53 Dosar nr. x/30/2011*), reclamantul nu a precizat care sunt normele legale supralegislative sau infralegislative ce au fost nesocotite de instituția pârâtă la adoptarea măsurilor privind organizarea examenului. Reclamantul a invocat ca motive de nelegalitate prevederile art. 51-53 din Constituția României, texte care privesc dreptul de petiționare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, restrângerea exercițiului unor drepturi sau unor libertăți. Trebuie precizat că examenul de legalitate a unui act administrativ, fie individual, fie normativ se face nu mai prin prisma legii sau altui act normativ cu forță juridică superioară și nu prin raportare la Constituție. Constituția este legea fundamentală a unui stat, care determină ordinea statală în întregul său, iar legislația este în raport cu Constituția „aplicarea dreptului”, astfel că este obligatorie corespondența între lege și Constituție, adică între un grad inferior și unul superior în ordinea juridică. Constituționalitatea reprezintă conformitatea legii cu Constituția și rezultă din ierarhia juridică, fiind consecința supremației Constituției în sistemul juridic, exprimând poziția supra-ordinară a Constituției în sistemul nostru de drept. Ca urmare, legile sau ordonanțele de Guvern sunt supuse controlului de constituționalitate la Curtea Constituțională, iar actele administrative emise de diferite autorități se examinează de instanța de contencios administrativ, sub aspectul conformității acestora cu legea în baza căreia au fost adoptate. Analiza conținutului normativ al art. 146 din Constituția României fundamentează ideea că numai legea formează obiectul controlului de constituționalitate, iar includerea și a altor acte juridice normative, cu excepția actelor cu putere de lege, nu este justificată din punct de vedere al rigorilor textului constituțional. În consecință, în cadrul examenului de legalitate al unui act administrativ normativ sau individual, se au în vedere prevederile legii sau altui act normativ cu forță juridică superioară, în temeiul căruia a fost emis și nu ale Constituției, în speță era necesar ca reclamantul să menționeze temeiul legal, respectiv ce anume text de lege sau alt act normativ infralegislativ a fost încălcat. Ca urmare, legalitatea Regulamentelor trebuie analizată prin prisma prevederilor actelor normative cu forță juridică superioară, în baza cărora au fost adoptate. În speță, nu s-a invocat nici un motiv de nelegalitate a Regulamentelor prin raportare la actele avute în vedere la emiterea acestora. Indiferent cum s-ar califica actele respective, ca individuale sau normative, atâta vreme cât reclamantul nu a indicat norma legală nesocotită, nu se poate reține nelegalitatea acestora, examenul de legalitate fiind un examen concret și nu unul abstract, care se efectuează în raport de motivele de nelegalitate susținute de partea interesată. Cu privire la cererea de anulare a Ordinului nr. 1227/2011 În ceea ce privește legalitatea Ordinului nr. 1227/2011, se constată că adoptarea acestuia fost motivată de reducerea numărului de posturi și de notele obținute la examenul de selecție. În cauză nu sunt aplicabile prevederile C. muncii privind preavizul, cum în mod explicit a motivat prima instanță, concluzii ce se însușesc și de instanța de control judiciar, pentru că reclamantul a desfășurat raportul de funcție în baza Legii nr. 80/1995 și nu în baza C. muncii. De asemenea, conținutul Ordonanței de clasare adoptate în Dosarul nr. x/P/2013, relevă că la desfășurarea concursului nu au fost săvârșite neregularități, comisiile de concurs și-au desfășurat activitatea în concordanță cu actele normative și regulamentele militare. Trebuie precizat că ordinul i-a fost comunicat reclamantului, că în ordin nu se puteau insera locuri de muncă disponibile, întrucât pentru ocuparea acestora se organizase examenul la care a participat și reclamantul. Legea nr. 80/1995 reglementează în cuprinsul art. 85 lit. e) trecerea în rezervă, ca urmare a reorganizării unității și reducerii unor funcții din statele de organizare. La data încheierii raportului de serviciu cu unitatea de jandarmerie, prevederile art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995 erau în vigoare și ca urmare recurentul cunoștea împrejurarea că poate fi trecut în rezervă în caz de reducere a posturilor, fără acordarea de preaviz. Din probele cauzei rezultă că Ordinul nr. 1227/2011 a fost emis la 13 septembrie 2011, după parcurgerea procedurilor de selecție a personalului existent în vederea încadrării în numărul de posturi rezultat, prin aplicarea reducerii unor funcții. La data de 23 iunie 2011, reclamantul a solicitat aprobarea pentru participarea la examinarea în vederea punerii în aplicare a noului stat de funcții intrat în vigoare la 15 iunie 2011, după cum rezultă în mod clar din raportul întocmit de aceasta, aflat la fila 14, Dosar nr. x/30/2011*. De asemenea, sunt nefondate și criticile privind motivarea sumară a hotărârii, întrucât instanța a răspuns tuturor aspectelor de nelegalitate invocate de reclamant. Din analiza efectuată în cadrul prezentelor considerente, alături de argumentele de ordin logico-juridic și normativ expuse de prima instanță, rezultă că ordinul criticat este legal. Ca urmare, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.