ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2569/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 3 mai 2007 a fost respinsă cererea formulată de inculpatul B.C.G. privind înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și în baza art. 160 b C. proc. pen., raportat la art. 300 2 C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a acestuia. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul susținând că în cauză poate fi înlocuită măsura arestării preventive cu măsura preventivă, obligarea de a nu părăsi localitatea.

Recursul nu este fondat. Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 pct. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată prin O.U.G. nr. 79/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 278/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În mod corect instanța a menținut măsura arestării preventive, în temeiul art. 160 b C. proc. pen., raportat la art. 300 2 C. proc. pen. Potrivit art. 139 alin. (1) măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

În cauză, temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, în cauză existând indicii temeinice potrivit cărora inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, măsura preventivă care s-a luat fiind determinată atât de împrejurările cauzei, referitoare atât la victime cât și la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, de conduita infracțională și persoana inculpatului, fiind circumscrisă realizării scopului înscris în art. 136 C. proc. pen., privind buna desfășurare a procesului penal, precum și respectarea garanțiilor procesuale impuse de lege.

În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.G. împotriva încheierii din 3 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 4698/89/2006. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2007.