ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2569/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată

în ședința publică de la 3 mai 2007 a fost respinsă cererea formulată de

inculpatul B.C.G. privind înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura

obligării de a nu părăsi localitatea și în baza art. 160

b

C. proc.

pen., raportat la art. 300

2

C. proc. pen., a fost menținută măsura

arestării preventive a acestuia.

Pentru a dispune astfel,

instanța a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu

s-au modificat.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul susținând că în cauză poate fi înlocuită măsura

arestării preventive cu măsura preventivă, obligarea de a nu părăsi

localitatea.

Recursul nu este fondat.

Inculpatul a fost trimis în

judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de persoane prevăzută de art. 12 pct. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001

modificată și completată prin O.U.G. nr. 79/2005, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 278/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În mod corect instanța a

menținut măsura arestării preventive, în temeiul art. 160

b

C. proc.

pen., raportat la art. 300

2

C. proc. pen.

Potrivit art. 139 alin. (1)

măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au

schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

În cauză, temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, în cauză

existând indicii temeinice potrivit cărora inculpatul ar fi săvârșit o faptă

prevăzută de legea penală și sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4

ani, măsura preventivă care s-a luat fiind determinată atât de împrejurările

cauzei, referitoare atât la victime cât și la gradul de pericol social concret

al faptei săvârșite, de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, de conduita

infracțională și persoana inculpatului, fiind circumscrisă realizării scopului

înscris în art. 136 C. proc. pen., privind buna desfășurare a procesului penal,

precum și respectarea garanțiilor procesuale impuse de lege.

În consecință, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins recursul ca

nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.C.G. împotriva încheierii din 3 mai 2007,

pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 4698/89/2006.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 mai 2007.