ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 228/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 228/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția I penală,
prin încheierea din ședința publică din 29 noiembrie 2005, a decis, printre
altele, în baza art. 300
2
, raportat la art. 160
b
alin.
(3) C. proc. pen., menținerea arestării preventive a inculpaților T.M. și P.V.
S-a reținut că din analiza temeiurilor
avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive rezultă că acestea se
mențin și în prezent și impun, în continuare, privarea de libertate a
inculpaților.
Din probele administrate, rezultă
indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși
în judecată, fiind deci îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 raportat la
art. 143 C. proc. pen.
Curtea a considerat că sunt
întrunite și celelalte condiții impuse cumulativ de dispozițiile art. 148 lit.
h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de
furt, furt calificat și înșelăciune prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 209
alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.
pen., este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în
libertate a inculpaților, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a spus că trebuie avute în vedere, în acest sens, natura și gravitatea
faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, modalitatea concret
de săvârșire a acestora, precum și persoana inculpaților, existând temerea că puși
în libertate vor săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste
aspecte, Curtea, în baza art. 300
2
raportat la art. 160
b
alin.
(1) și (3) C. proc. pen., va menține arestarea preventivă a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, în
termen legal, a declarat recurs, inculpatul T.M., invocând art. 385
9
pct. 17
1
C. proc. pen., solicitând desființarea încheierii atacate
și înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi
țara. Cu ocazia dezbaterii recursului, apărătorul recurentului a invocat și
faptul că prin menținerea arestării preventive s-au încălcat mai multe
principii și anume: principiul libertății individului, principiul prezumției de
nevinovăție și principiul egalității de tratament, în procesul penal și
principiul reglementat de art. 3 alin. (5) C.E.D.O., referitor la durata rezonabilă
a arestării preventive.
Recursul este nefondat.
În speță, nu se confirmă susținerea
că hotărârea ar fi contrară legii sau că prin ea, s-ar fi făcut o greșită
aplicare a legii. Dimpotrivă, contrar susținerilor recurentului, din actele
dosarului rezultă existența temeiului avut în vedere la luarea măsurii
arestării preventive, art. 148 lit. h) C. proc. pen., și, menținerea acestuia
neschimbat, existând, astfel, starea de pericol concret cerută de lege, pentru
menținerea stării de arest.
Existența, în ce-l privește pe
recurent a temeiului pentru menținerea stării de arest a inculpatului face ca
acesta să nu poată invoca eficient încălcarea de către instanță a nici unuia
din cele 4 principii enumerate.
În atare situație, în mod concret,
prima instanță, în baza art. 300
2
raportat la art. 160
b
alin.
(3) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a celor 2 inculpați,
inclusiv a recurentului.
Așa fiind, Curtea va trebui să
privească recursul declarat de inculpatul T.M., ca nefondat, și să-l respingă,
ca atare în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând,
astfel, hotărârea atacată.
Văzând și reglementarea plății
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul T.M. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2005 a Curții
de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 3795/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata
sumei de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
13 ianuarie 2006.